duminică, 21 mai 2017

Biblioteca mea(2017)

Aveam de gând să scriu postarea asta încă din ianuarie, dar cumva nu am apucat. A fost și faptul cănu știam exact cum să o scriu. În trecut, pur și simplu scriam titlul și autorul fiecărei cărți, dar nu mai pot să fac asta, sunt prea multe și îmi piere răbdarea numai când mă gândesc. Și am tot încercat să găsesc alt mod de a o scrie, apoi s-au întâmplat alte chestii, și s-a făcut luna mai.
Dar cred că mi-am dat seama în sfârșit cum să scriu postarea asta. Iar lista completă cu toate cărțile se află aici, în caz că e cineva curios.

Acum, biblioteca mea arată așa. Nu apar și ultimele rafturi de jos pentru că acolo nu țin cărți, ci tot felul de alte chestii, nu e important. Nu cred că se vede, dar mai am două rafturi care sunt libere momentan, asta va deveni o problemă la un moment dat.
O să încep cu soldatul din dreapta, de sus în jos.
În general, am încercat să aranjez cărțile în funcție de format și înălțime, ceea ce nu mi-a ieșit în totalitate, pentru că vreau ca tot ce am de la un autor să fie pe același raft și nu toate sunt în aceeași ediție, dar pe raftul ăsta e ok. Am câteva cărți chicklit, nu prea citesc genul, și alte cărți, în principal pe care nu știam exact unde să le pun și erau același format. Ultimele două cărți din dreapta sunt de Musso, ceea ce mă sâcâie, pentru că restul sunt pe alt raft, dar nu am știut cum altfel să le aranjez în bibliotecă.
Ăsta cred că o să ajungă să fie raftul cărților scrise de Murakami până la urmă. Am aici și patru cărți de Agatha Christie, pentru că au încăput, dar altfel majoritatea sunt ale lui Murakami, pe care eu îl ador, e unul din autorii mei preferați. 
Și mai sunt aici câteva cărți din colecția de la Polirom, Mic dejul la Tiffany și O mie nouă sute optezi și patru pe care trebuie să o citesc și eu cândva curând. 
Iar gheișa stă aici pentru că eu cred că se potrivește, încă îmi place foarte mult, și cred că o am de peste trei ani.
Pe raftul ăsta sunt seria Temeriaire și A song of ice and fire. O să am o mică problemă atunci când voi mai face rost de cărți din seria scrisă de Naomi Novik, momentan le am pe primele cinci. Din câte știu seria e completă acum, și are nouă volume, deci la un moment dat va trebui să rearanjez cărțile astea.
Pe raftul ăsta am mai mult cărți SF. Și acum îmi au seama că toate sunt de la editura Nemira. Încerc să îmi extind orizonturile în ceea ce privește genul SF, pentru mine e hit or miss de cele mai multe ori, dar în ultimul timp am găsit cărți din gen care chiar mi-au plăcut. Arthur C. Clarke e un autor din care vreau să citesc mai multe, și Ready player one mi-a plăcut și abia aștept să citesc și Armada.  
Nu m-am gândit prea bine cu albumul foto aici... În spatele lui am un Furnica electrică de Philip K. Dick, Fundația de Isaac Asimov și  Last to fold de David Duffy. Apoi am toate cărțile lui Guillaume Musso care au apărut la noi, și am aflat că mai apare una la Bookfest. Obișnuia să fie printre autorii mei preferați, dar nu mai e. Totuși, vreau să îi mai dau o șansă, sper ca Central Park să nu mă dezamăgească. Mai sunt pe aici și cărți ale altori autori, de Andrew Nicoll sper să mai apară și la noi ceva, cred că mai are o carte care încă nu a fost tradusă. 
Și mai am aici seria Starters, care eu încă cred că e printre seriile bune de YA, și Marțianul, care mi-a plăcut foarte mult.
Știu că poza arată ciudat, mi-a fost lene să mă urc pe scaun ca să am o poză mai bună. Așa, am aici o adunătură de foarte multe tipuri de cărți. Cred că am cam toate formaturile posibile aici, sunt cărți pe care nu prea am știut unde să le pun.
Am volumele de la unu la șase a seriei scrisă de Tess Gerritsen, din care mai trebuie să citesc volumele trei și șase(știu că sună ciudat). Încă am cartea de limbă japoneză, am și varianta în română a American Gods, pe care nu am reușit să o citesc tradusă, și alte cărți din serii din care am citit câteva volume și la care am renunțat. Posibil totuși să încerc să citesc Numele vântului, dar în engleză, vom vedea. Dacă ați citit-o, vă rog să îmi lăsați și mie câteva păreri.
Raftul ăsta e în principal cu autori români, iar în stânga sunt și alte câteva cărți pe care le-am înghesuit aici, pentru că nu am răbdare să reorganizez iar tot ca să arate mai bine. Ajung și acolo.
Aici sunt mai ales cărți de la Tritonic și Crux Publishing, multe serii, nu toate complete, în sensul că încă nu au apărut toate volumele, dar vor fi completate în timp. Seria Alina Marinescu nu cred că va fi vreodată completă, pentru că ultimul volum l-am citit în engleză pe kindle și nu sunt genul care să simtă nevoia să aibă toate cărțile uneri serii în bibliotecă. 
Nu o să trec prin toate seriile pe care le am aici, ar dura prea mult și nu am răbdare.
Nici nu știu de unde să încep aici, sunt atât serii care mi-au plăcut foarte mult, cât și alte cărți care s-au potrivit ca dimensiune. Am două cărți de S.J. Watson, cărți ale căror acțiune se petrece sau are legătură cu Japonia, două cărți de Mo Yan, care e posibil să ajungă printre autorii preferați. Am toate cărțile traduse la noi ale lui Carlos Ruiz Zafon, le-am citit pe toate. Încă aștept să se traducă și volumul patru din seria Cimitirul cărților uitate, am văzut cartea și în Lisabona, și în Barcelona(în catalană și spaniolă) și sunt supărată că nu știu niciuna din limbile astea, ca să o pot citi.
Tot acolo am seria Cântul vrăjitoarelor și The lord of the rings, plus alte două cărți ale lui Tolkien din același univers. Sillmarilion de o carte genială!
Aici sunt majoritatea cărți de la Herg Benet, de unde nu prea am mai cumpărat cărți în ultimul timp. Mai am două cărți ale Laviniei Călina pe care nu le-am citit, din două serii care sunt on-going. Sunt curioasă mai ales în ceea ce privește seria Ultimul avanpost sunt curioasă cum va continua povestea. Și se pare că am și aici serii incomplete, pe care mă înndoiesc că le voi mai continua. O carte de Cristina Czeller, una de Paulo Coelho și antologia Secției 14. 
Alt raft de cărți pe care nu eram sigură unde să le pun. Jojo Moyes, cu cele două cărți din seria Me before you(cred că așa se numește), iar faptul că sunt ediții diferite mă scoate un pic din sărite, dar trecem peste. Am Spitalul Municipal pentru că mama a încercat să mă convingă să o citesc acum ceva ani, dar pe care nu am terminat-o pentru că volumul ei părea că mai are un pic și se destramă, așa că am cumpărat ambele volume, super ieftin, de pe libris. Am și singura carte de Stephen King pe care cred că o voi citi în viața asta, pentru că nu îmi place genul horror, iar după sunt câteva cărți cumpărate mai ales pentru preț, Eroul evurilor de Brandon Sanderson, pe care nu am reușir să o citesc în română, două prime volume din serii la care am renunțat, o carte de self help care nu a fost foarte helpful pentru mine și știu că nu se vede, dar ultima carte e Darul lui Jonas de Lois Lowry.
Astea sunt alte cărți care stau pe același raft pentru că au cam aceeași dimensiune. Nu am un mod foarte complicat de a aranja cărțile.
Am o carte de Coșbuc, pentru că îmi plac poeziile lui, iar cea de lângă nu mai știu exact de ce e acolo, dar mna. Nu am prea multe de zis aici, sunt cărți pe care nu știam unde să le pun la final, și au ajuns toate aici. Sunt doi autori aici care sunt și pe alte rafturi, dar așa e când edițiile sunt diferite. Dar nu sunt extrem de deranjată de asta, eu sunt genul pentru care dacă totul arată drăguț, sunt mulțumită.
Aici am avut intenția de a aduna cărțile istorice, dar sunt câteva care au ajuns aici pentru că vreau să folosesc cât de bine pot spațiul pe care îl mai am în bibliotecă.
The complete stories of Sherlock Holmes e aici mai ales din cauza dimensiunii, se potrivea oarecum. Are semn de carte pentru că am citit o parte din ea, dar e lungă și o să îmi ia ceva să o termin. O carte despre Sissi, și apoi mai ales cărți scrise de Jean des Cars. Îmi place atât de mult cum scrie, încât vreau să îi citesc toate cărțile, iar el scrie doar cărți istorice, din câte știu eu. Am și o carte de petru cel mare, De neînvins e aici pentru că prezintă totuși o parte a istoriei din punctul de vedere al unui personaj real care le-a trăit, iar The count of Monte Cristo și Kim sunt aici pentru că nu am știut unde altundeva să le pun.
Și am ajuns la final. În spate, am alte trei cărți ale lui Brandon Sanderson, pentru că îmi place mult cum scrie, cele două cărți scrise de Peter V. Brett din seria Demon. Nu le-am citit, dar sună ca ceva ce va fi exact pe gustul meu. După aceea am Greșeala fatală de Sophie Hannah, iar lângă e seria Regii blestemați, care e împrumutată, de aceea arată așa. E o ediție mai veche, fiecare carte conține cred două volume din serie. Chiar vreau să citesc seria.
Deasupra e un calendar cu citate pe care îl ador, și mai e kindle-ul meu, iar deasupra e American Gods de Neil Gaiman, pe care încă o citesc. Cum am zic, nu am reușit să o citesc în română, am renunțat pe la pagina 50, dar Sara tot vorbea de bine despre ea, așa că am decis să mi-o iau în engleză. Money well spent! Chiar îmi place, și sper să o termin până la finalul lunii.

Și cam asta a fost. Sper că a ieșit ok, chiar mi-am stors un pic creierul ca să mă hotărăsc ce să scriu în postarea asta, am adunat destul de multe cărți în ultimii trei ani. Oricum, sper că v-a plăcut!

marți, 16 mai 2017

Barcelona - ziua 5 + concluzii

Atunci când am plecat, nu am crezut că voi fi atât de fericită să fiu înapoi acasă! Pe scurt, ultima zi a fost foarte nereușită, ca să o spun mai elegant, detaliez imediat. Ca și experiență în sine, eu una sunt dezamăgită de Barcelona, iar ultima zi a fost de așa natură încât postarea asta va fi mai mult un mic rant. Iar la final voi scrie și concluziile mele pe larg despre experineța mea în Barcelona.

Să încep cu ce am vizitat, sau ce am vrut să vizităm, dar nu ne-a reușit. Primul lucru pe care am vrut să îl vedem a fost Sagrada Familia, care eu una nu știam cum arăta până acum, nu am vrut nici să caut imagini, am vrut să fiu surprinsă. Și am fost, dar nu neapărat într-un mod plăcut. Gaudi pentru mine a avut un simț foarte ciudat al esteticii, în sensul că ce a construit el e interesant, dar mai mult într-un mod bizar. O să îl mai menționez în postarea asta.
Nu m-ar fi deranjat nici faptul că e încă în construcție, și nici cât de bizar arată dint-un anumit unghi, de unde se vede care e partea construită mai recent, dacă am fi putut să o vedem pe dinăuntru. Când am mers să cumpărăm bilete, o doamnă ne-a informat că dacă le cumpăram atunci(era zece și un pic dimineața) puteam să intrăm să o vizităm la ora patru după-amiaza pentru că era aglomerat. Separat de faptul că trebuia luat bilet cu șase ore înainte(!!!), noi nici nu puteam să facem asta, pentru că avionul nostru pleca la șapte și trebuia să ajungem din timp la aeroport(ajung și la partea aia). Nu pot spune că muream neapărat de nerăbdare să o văd pe interior, că nici biletul nu era chiar ieftin, dar e unul din cele mai populare locuri din oraș, și mi s-a părut un pic aiurea situația. Am înțeles apoi de la mama, care s-a interesat mai mult pe internet înainte, că lumea mai spunea că e bine să cumperi bilete online ca să nu stai la coadă, și că nu a găsit vreo informație cum că ar trebui așteptat atâta timp între cumpăratul biletului și vizita în sine.
Cum ziceam, ziua a început prost.

După aceea planul era să mergem direct la Parc Guell, dar pentru că aveam dintr-o dată timp, am decis să mergem totuși să vedem Recinte Modernita Sant Pau, și era și aproape de Sagrada Familia. Ăsta a fost singurul lucru care a ieșit bine în ultima noastră zi în oraș, și chiar mi-a plăcut locul.
Ăsta a fost un spital, care a fost în folosință până în 2009, când și-a mutat locația din cauza necesităților zilelor actuale. Cum arată el complet se poate vedea în a doua poză, e o machetă care se afla în interior. Clăridirile în sint mi s-au părut foarte frumos construite, mă bucur că am reușit să îl vedem. Chiar dacă încă mirosea a spital. Ăsta a fost singurul lucru bun care s-a întâmplat ieri, din păcate, dar e mai bine decât nimic, nu?

După asta, ne-am dus la Parc Guell, unde am avut o nouă surpinză. În afară de cei care aveau deja bilete, probabil luate online, sau din timp, ceilalți care doreau să viziteze parcul puteau cumpăra bilete nu o puteau face decât de la ora șase. Am putut trece printr-o parte din parc, și cu ocazia asta am văzut oameni stând la rând pentru că se putea intra de la anumite ore, în funcție de bilet bănuiesc. Explicația a fost de asemenea că era aglomerat.
Partea amuzantă, ca să o iau așa, e că nici măcar nu sunt 100% convinsă că ar fi meritat vizitat parcul ăsta, dar tocmai asta e, că nu am de unde să știu, pentru că nu am putut să în văd. Chestiile de genul ăsta pe mine mă enervează cumplit, pentru că eu sunt și genul ăla de persoană care trebuie să vadă cu proprii ochi ca să se convingă dacă ceva a meritat sau nu.

Trecând mai departe, tot la capitolul Gaudi și construcțiile lui, în Barcelona sunt două case mai cunoscute ale lui, Casa Mila și Casa Batlo. Sunt mai jos în poze, exact în ordinea asta.
Casa Batlo am vizitat-o și pe interior, și turul chiar a fost interesant. Primeam un ghid audio care avea și un ecran, iar pe el era un tur virtual al casei în care puteam vedea cum a arătat ea când era mobilată. Chestia cu casele astea e că sunt construite rotund, nu am colțuri, pentru că așa construia el.

Apoi am avut parte de un întreg set de alte aventuri la aeroport. Eu am făcut check-in-ul online, dar tot trebuia să îți mai dea alte bilete la aeroport, iar acolo mi s-a măsurat mie geanta, să vadă dacă are dimensiunile potrivite. Am avut câteva emoții, dar până la urmă am cumpărat-o pentru dimensiuni, a fost ok.
Am ajuns la aeroport cu o oră și ceva înainte de decolarea avionului, adică era ok, dar nu m-am așteptat ca terminalul 2 să fie atât de mare, iar poarta noastră era cred spre capătul terminalului. Dar până să ajungem acolo, trebuia să trecem pe la securitate, iar eu când am trecut prin aparat, a piuit cumva cum nu era ok, și m-a tras deoparte. Nu eram singura de altfel. N-am înțeles la final care a fost problema, că oricum nu mi s-a explicat, ideea e că m-a lăsat să merg mai departe destul de repede. Mi-a spus mama că mi se schimbase culoarea la față. În fine, după aceea eu aveam o problemă că nu mai ajungeam la poartă și Blue Air avea mesaj de last call. Am ajuns până la urmă și nu am fost nici ultimii. Dar atâtea emoții câte am avut aici nu cred că am mai avut vreodată pe aeroport.

La capitolul concluzii, orașul în sine e frumos, dar ca și servicii pe mine m-au dezamăgit.
Trecând la dezamăgiri, o să fac o listă:

  • metroul lor mi se pare mizerabil. Sunt stații care par că sunt în renovare, altele sunt pur și simplu murdare, iar la capitolul intrat pe peron, e o stație despre care deja am vorbit. 
  • au foarte mulți turiști, dar cu toate astea e foarte greu să găsești pe cineva să vorbească cu tine în engleză, de obicei vorbesc catalană. Și aici nu mă refer la restaurante gen fast-food, ci de restaurante propriu-zise. Am intrat în mai multe și a fost complicat să ne înțelegem cu chelnerii. În shcimb, la MC a fost ok cu engleza, iar la un Subway, o fată știa engleză, franceză și intaliană. Să nu fiu nedreaptă, într-un restaurant era un chelner care vorbea bine engleză și germană, dar din păcate nu el a fost cel cu care am vorbit noi.
  • partea cu biletele la Sagrada Familia și Parc Guell am acoperit-o deja.
Hotelul la care am stat a fost ok. Se numea Onix Fira, e un hotel de trei stele, dar locația e foarte bună, e la Piața Espanya, aproape de mall-ul Arenas, și de metrou și stațiile de autobuze. Camera a fost ok, e curat, destul spațiu, singurul lucru negativ ar fi că se auzea tot în hotel. Altfel, nu am de ce să mă plâng, și micul dejun a fost destul de bun.

Cam asta ar fi părerile mele despre Barcelona, m-am așteptat la mai mult.

duminică, 14 mai 2017

Barcelona - ziua 4

Azi pentru mine a fost mai ok decât ieri. Şi sunt tristă că mai e un pic si se termină concediul. Pentru ultima zi nu voi pure posta mâine, pentru că avionul decolează seara, voi scrie ultima postare, împreună cu concluziile mele marți. 

Revenind, primul loc în care am fost azi a fost Museu del Modernisme, care e un mic muzeu cu artă contemporană. Au acolo câteva piese de mibileri, o parte făcute de Gaudi, câteva pictur, scupturi si vitralii.
Ma aşteptam să fie ceva mai mult de văzut acolo, dar altfel chiar mi-a plăcut. Mai ales picturile mi s-au părut foarte frumoase, eu am o slăbiciune pentru anumite tipuri de picturi.

Apoi am vizitat două muzee de istorie. Primul a fost Muzeul Istoriei Barcelonei, care nu mi s-a părut cel mai interesant loc.
Practic de plimbai printre ruine ca cele de mai sus, iar un ghid audio îți povestea diverse lucuri despre cum se trăia în acele vremuri. A fost interesantă partea în care se povestea despre cum a crescut Barcelona ca oraş si de unde a pornit, dar altfel celelalte lucruri nu mi s-au părut foarte interesante.
Plus că am aflat că asta e o rețea de muzee, care acoperă diverse perioade, iar cel în care am fost noi povestea până prin secolul opt.

Mai interesant mi s-a părut al doilea muzeu la care am fost, cel al istoriei Cataluniei. Ăsta mi-a plăcut mai mult pentru că vorbea despre întreaga istorie, până ajungea aproape de prezent. În plus avea si câteva machete construite, care ilustrau modul in care se trăia pe vremea respectivă, împreună cu o mică explicație, plus câteva machete care ilustrau momente mai imortante din istoria țării.
Dintre cele două, e l-aş recomanda pe al doilea, în parte pentru că prezintă toată istoria Cataluniei, si pentru că prezintă evenimentele importante, plus machetele care mie mi-au plăcut pentru că eu cel mai bine înteleg chestii atunci când le văd.

Şi mai am o zi...

sâmbătă, 13 mai 2017

Barcelona - ziua 3

Azi pentru mine a fost ziua în care am vizitat locuri creepy. E adevărat că nu sunt eu cea mai curajoasă persoană, dar mna.

Primul loc pe care l-am vizitat a fost Palatul Guell, care mie nu mi-a plăcut deloc. E într-adevăr ceva diferit față de ce am mai văzut până acum, dar nu in sensul bun.
După cum se zicea în ghidul audio, Palatul era construit din mai multe materiale, iar mie rezultatul mi s-a părut ciudat. Au fost şi câteva lucruri interesante acolo, dar per total chiar nu mi-a plăcut.
În schimb, când am ajuns pe terasă, am avut parte de următoarea priveliște:
Mi s-a părut hilar :))

Apoi am fost să vedem Catedrala Barcelonei, care e construită în stilul gotic, pentru care eu nu sunt o fana.
Dar trebuie să recunosc că am fost mult mai impresionată în ceea ce privește interiorul Catedralei.
 

După aceea am ajuns la Muzeul Frederic Mares, care a fost un colecționar. Practic, muzeul conține obiectele pe care el le-a adunat de-a lungul timpului. Muzeul avea trei etaje cu foarte multe obiecte printre care statui, ceasuri, ochelari, pipe, jucării, bilete de tren, arme, armuri, foarfece, evantaie precum foarte multe alte lucruri. Toate astea sunt de altfel din diverse perioade.
Partea cu sculpturile mi s-a părut mai creepy, erau tot felul de statii vechi, mai multe cu cricificarea lui Iisus, si chiar si câteva pietre de mormânt.
Restul muzeeului, a fost chiar interesant, chit că eu am o oarecare aversiune față de lucrurile vechi. Dar erau atât de multe lucruri acolo, că dacă nu ne-ar fi durut atât de tare picioarele, ne-am mai fi plimbat prin muzeu.
Iar în pozele de mai sus se află doar o foarte mică parte din tot ceea ce se află muzeu. Până la urmă, nu as putea spune ca mi-ar fi displăcut, a fost chiar interesant per total.

Dar ziua nu s-a încheiat deloc rău, am mai fost să vedem fantanile, sunt superbe!