luni, 17 aprilie 2017

Leapșă: Cărți contemporane românești

Mulțumesc Ghanda pentru leapșă! :)

1. Primul autor român contemporan – ce carte ai citit?
Conform blogului, a fost Contesa Aneke de Anna Vary, pe numele ei real Cristina Nemerovschi. Sunt convinsă că asta e, pentru că am început să citesc autori români pentru că tot vedeam aceleași nume pe mai toate blogurile pe care le urmăream.

2. De la ce autor român contemporan ai citit cele mai multe cărți?
Monica Ramirez. Am citit zece cărți scrise de ea, și toate mi-au plăcut. 

3. Cuplul preferat din cărțile românești contemporane.
Uhm, aici e mai greu, pentru că de obicei nu urmăresc neapărat cuplurile din cărți. Dar primul cuplu care îmi vine în minte sunt Alex și Alina din seria Alina Marinescu de Monica Ramirez.

4. Eroul din cărțile românești contemporane în mâinile căruia ți-ai pune viața?
Uhm... Sincer, sincer, nu am nici cea mai vagă idee.

5. Fantasy sau romance românesc?
Fantasy. Nu prea citesc romance pur, pentru că nu mi se pare cel mai interesant lucru, în schimb majoritatea romanelor conțin și o poveste de dragoste pe lângă toate celelalte elemente.

6. Cărți românești – nume românești? Sau cărți românești – nume străine?
Știu că o să sune aiurea, dar depinde de poveste. Nu mă deranjează personal niciuna din cele două variante, mai ales dacă numele au sens în context. Bine, eu personal recunosc că încă mai trebuie să mă obișnuiesc cu numele românești în cărți, pentru că majoritatea cărților citite de mine până acum sunt scrise de autori străini.

7. Eroina preferată?
Știu că mă repet, dar nu pot să nu o aleg pe Alina din seria Monicăi Ramirez.

8. Ultima carte românească citită?
Arhanghelul Raul de Ovidiu Eftimie. Cred că e una din cele mai amuzante cărți românești pe care le-am citit.

9. Care este următoarea carte semnată de un autor român contemporan pe care ți-ai propus să o citești?
Habar nu am. Am mai multe cărți de autori români în bibliotecă încă necitite, dar nu aș ști să spun pe care îmi doresc să o citesc mai mult. Dacă aș putea citi toate cărțile în același timp ar fi perfect. La mine ceea ce decid să citesc depinde mult și de starea de spirit pe care o am la momentul respectiv.

10. Un mesaj pentru autorii români contemporani.
Mulțumesc că scrieți în continuare, într-o țară care poate nu vă apreciază suficient. Mie mulți mi-ați demonstrat că sunteți pe cel puțin același nivel cu scriitori din străinătate, și sper că veți continua să scrieți și să vă împărtășiți poveștile și cu noi, cititorii. 

duminică, 16 aprilie 2017

Mini recenzii filme(#2)

Am mai văzut câteva filme în ultimele luni despre care nu am ajuns să vorbesc pe blog, dar aș vrea totuși să spun măcar câteva cuvinte despre ele, deci s-ar putea ca genul ăsta de postări să mai apară pe aici. Nu am mereu atât de multe lucruri de spus despre un film, sau pur și simplu nu am timp să scriu despre toate, dar postările astea mă ajută cumva măcar să le menționez.
Da, îmi place să îmi dau cu părerea despre diverse lucruri.

Rogue one
Pe ăsta l-am văzut la finalul anului trecut, și chiar am vrut să scriu despre el, dar cumva nu am mai ajuns să o fac. Din ce îmi amintesc, mi s-a părut ok, dar The force awakens mi s-a părut totuși mai bun. Deși mi-a plăcut de Jyn ca personaj principal, și povestea ei, dar și relațiile pe care le-a format cu ceilalți, faptul că acest film ca și timeline se află între episodul III și IV mi s-a părut că a scăzut din intensitatea anumitor momente. Practic, oricum se știe ce s-a întâmplat după. Asta ar fi principala mea plângere cu privire la filmul ăsta, plus faptul că mi s-a părut un pic prea lung.
Altfel, mi s-a părut drăguț momentul cu Leya de la final și apreciez faptul că nu s-au creat plot holes pentru restul filmelor, am avut acolo câteva semne de întrebare, dar la cum s-a terminat filmul pentru eroi, totul e ok din punctul ăsta de vedere.


Assassin's Creed
Ăsta e un film pe care nu m-am așteptat să vreau să îl văd în cinema, dar mi-a plăcut trailerul și am zis să îi dau o șansă. A fost o dezamăgire. Singurul lucru care mi-a plăcut la filmul ăsta a fost acțiunea din perioada asasinilor, a avut multe lupte interesante, chiar mi-a făcut plăcere să urmăresc părțile respective.
În rest, mi s-a părut că filmul are multe probleme, de la faptul că toată metoda pe care o folosesc pentru a ajunge la evenimentele de acum 500 de ani(cred) mi se pare că nu are sens, la faptul că mărul ăla pe care îl voiau toți la final arată un pic prea tehnologic ca să fie atât de vechi. Și să nu uit că practic filmul nu are final.
Merge ca film de acțiune, dacă nu te gândești prea mult la detalii. Pe mine nu m-a convins.


Beauty and the Beast
Nici filmul ăsta nu mă așteptam să îl văd, dar am auzit foarte multe lucruri bune despre el. Ăh... nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, nu știu, dar cred că musicalurile nu sunt pentru mine. Mi-a fost simpatică Belle și apreciez că filmul rezolvă câteva probleme ale animației originale, dar... parcă ceva i-a lipsit.
Unele cântece mi s-au părut ușor exagerate, deși altele mi-au plăcut mai mult. Au fost câteva momente de-a dreptul înduioșătoare, și la final am avut inima cam în gât. Dar m-a dezamăgit vrăjitoarea la final, mi s-a părut că nu s-a ținut de cuvânt. Dar poate că sunt eu rea, recunosc și că basmele nu sunt preferatele mele.  


Power Rangers
Ăsta e un film care m-a surprins în mod plăcut. Eu am crescut urmărind diverse seriale cu Power Rangers la televizor, care nu erau neapărat cele mai reușite chestii, dar mie tot mi-au plăcut la vremea respectivă. Nu îmi puteam închipui cum vor adapta povestea pentru un film, dar chiar mi-a plăcut pentru ceea ce este.
Au fost câteva momente la începutul filmului, când îi întâlnim pe cei cinci adolescenți, în care nu am fost convinsă că filmul va reuși să mă convingă că ei chiar formează o relație suficient de puternică pentru a face ceea ce trebuiau să facă. Și, totuși, filmul chiar a reușit să facă asta. La final, chiar era clar de ce au ajuns să devine prieteni, date fiind condițiile. Sunt câteva momente mai clișeice, dar nu prea multe.
Iar lupta de la final chiar a fost reușită, chit că, na, ca în toate filmele de genul, sunt multe distrugeri care se întâmplă pe parcurs. Dar per total, mie chiar mi-a plăcut, mi-a întrecut așteptările.


Going in style
Și filmul ăsta m-a surprins în mod plăcut. Premiza unor pensionari, care decid să jefuiască o bancă, nu mi-a sunat ca ceva ce ar putea crea un film ok, dar m-am înșelat. E adevărat că dacă ar fi să stau să mă gândesc la toate lucrurile care nu ar fi trebuit să funcționeze, aș găsit destule, dar ca un film amuzant, de văzut într-o sâmbătă merge de minune.
A fost mult mai amuzant decât m-am așteptat, iar eu chiar m-am atașat un pic de ce trei bătrâni din film, mi-a părut un pic rău pentru ei. Și chiar mi-a plăcut modul în care au plănuit totul și cum au executat, nu m-aș fi așteptat să se descurce atât de bine.
Pentru o comedie, e chiar destul de reușită.

Astea ar fi momentan, nu am vrut să las să se adune prea multe.
Și, cum postez azi, vă urez tuturor un Paște fericit!

miercuri, 12 aprilie 2017

"A feast for crows(A song of ice and fire #4)" de George R.R. Martin

Mi-a luat mai mult decât mă așteptam să citesc al patrulea volum din serie, în sensul că am tot amânat să o citesc, pentru că îmi ia destul de mult timp să termin un volum din seria asta. Și deja în punctul ăsta devine tot mai greu să vorbesc despre cărțile astea pentru că povestea devine din ce în ce mai complexă.
E adevărat că volumul ăsta nu a avut atât de multă acțiune precum al treilea, dar a avut mai multe intrigi politice și tot felul de comploturi, iar în unele momente chiar trebuia să fiu foarte atentă ca să nu pierd ceva important. 
Cartea asta nu mi-a plăcut la fel de mult ca celelalte, dar asta e mai ales pentru că personajul meu favorit, anume Tyrion, nu apare deloc în volumul ăsta. Nu am înțeles exact cum a fost împărțită povestea, dar știu că restul personajelor(Tyrion, Daenerys, Bran etc) apar în volumul cinci al seriei, pe care sunt foarte tentată să îl încep, dar o să mă abțin pentru că am nevoie de o pauză de la serie momentan.
Cum nu prea știu cum aș putea vorbi despre ce se întâmplă în volumul ăsta, povestea devine din ce în ce mai încâlcită, voi vorbi despre personajele din perspectiva cărora vedem evenimentele. 
O perspectivă nouă care apare în volumul ăsta este a lui Cersei, ceea ce pot spune că m-a făcut să o văd un pic altfel. Adică, cred în continuare că e un pic sărită, dar mai tot ce face e pentru Tomen. Asta nu scuză nimic din tot ce complotează împotriva altora, cu mai mult sau mai puțin succes, dar e într-un fel drăguț de urmărit cât de mult ține la fiul ei. 
Jaime apare și în volumul ăsta, și mi-a plăcut că avem aici perspectivele celor doi frați, mai ales că sutn destul de diferiți, iar aici se vede altfel stadiul în care se află relația dintre ei, și modul în care evoluează. Mi s-a părut foarte interesant de văzut perspectivele destul de opuse pe care le au cei doi când vine vorba de conducerea regatului, să îi zic așa. 
Avem și perspectivele lui Arya și Sansa, iar aici Sansa chiar mi-a plăcut, spre deosebire de volumul anterior. Chiar mă bucuram când vedeam că următorul capitol e din perspectiva ei, se întâmplă lucruri interesante acolo unde se află ea, împreună cu Littlefinger, care e un alt personaj care pune la cale foarte multe lucruri. Și capitolele lui Arya mi-au plăcut, dar mi-ar fi plăcut dacă ar fi fost un pic mai multe, mai ales că vreau să știu foarte mult ce se va întâmpla cu ea mai departe.
Mai sunt câteva personaje din parte de Ironborn, care au capitole în carte, dar acelea mi s-au părut destul de plictisitoare, mai ales că personajele respective nu mă interesează prea mult. Înțeleg că Martin are un plan, dar anumite personaje tot nu mi se par interesante.
Brienne are și ea capitole în volumul ăsta, dar din păcate aici mi-au plăcut mult mai puțin decât mă așteptam. Principalul motiv este că ea primește misiunea de a o găsi pe Sansa, iar capitolele ei sunt plictisitoare pentru că cititorul știe deja unde e, plus că apar capitole din perspectiva ei și în volumul ăsta. Totuși, spre final, capitolele ei au devenit un pic mai interesante, mai ales că ajunge să întâlnească un anumit personaj care nu mă așteptam să apară aici.
Nici capitolele lui Sam nu sunt extrem de interesante tot până spre final, dar lui i se întâmplă câteva lucruri care mie mi-au captat atenția ceva mai mult decât capitolele lui Brienne. Înțeleg în ambele cazuri de ce au trecut prin toate evenimentele respective, dar tot nu a fost foarte interesant de citit la momentul când ajungeam la capitolele lor. 
În plus, mai urmărim și câteva personaje din Dorne, iar capitolele despre ele mi-au plăcut destul de mult, mai ales cele din perspectiva lui Arianne. Pe ea sper să o mai vedem la un moment dat, sunt curioasă cum se va termina întreaga aventură în care s-a băgat singură.
Sper că nu am ratat vreun personaj în toată înșiruirea asta. Per total, pot spune că mi-a plăcut volumul ăsta, și sunt curioasă acum să văd ce se întâmplă cu celelalte personaje, mai ales Tyrion. Și chiar și Daenerys sunt curioasă ce face, chit că țin minte că perspectiva ei nu mi s-a părut cea mai interesantă în volumele trecute. Dar are dragoni, și sper din tot sufletul să ajungă până la finalul seriei în Westeros.

luni, 10 aprilie 2017

Achiziții(49)

Mi-au ajuns și ultimele cărți pe care le-am comandat de pe Okian, așa că m-am gândit că e momentul să mai fac un book haul. Nu m-am așteptat să fie chiar atât de multe cărți într-o singură poză...
Nu, nu am cumpărat toate cărțile deodată, le adun cred că de pe la începutul anului. Sunt adunate din diverse surse: librării fizice, Elefant, Okian etc. 
O să încep cu cele din partea stângă, pentru că majoritatea sunt de pe Elefant. De obicei, șterg ofertele de la ei, dar într-o seară, de curiozitate, am intrat să văd ce oferte au și... mda, se vede rezultatul. Dar le-am luat la prețuri foarte bune.
Pentru că țin să citesc tot ce a scris Haruki Murakami, și citisem tot ce aveam de el în bibliotecă, trebuia să mai fac rost de stoc, așa că mi-am luat Salcia oarbă, fata adormită; La sud de graniță, la vest de soare și Elefantul a dispărut. Murakami e unul din autorii mei preferați, și o să fiu tristă când o să ajung la zi cu cărțile lui.
Cum sunt încă curioasă să văd ce mai scrie Lavinia Călina, mi-am luat cele două volume ale ei pe care încă nu le aveam, Renașterea și Blestemul zorilor. O să revin cu păreri, dar chiar sper să nu mă dezamăgească, mai ales volumul trei din Ultimul avanpost
Ultimele trei cărți din teanc sunt:
  • Kim de Rudyard Kipling. Am citit niște poezii scrise de el acum ceva ani și tot îmi zic că voi citi și un roman al lui, și am dat peste ăsta pe site.
  • Poarta vrăjitoarelor de Rodica Bretin. O tot văd de ceva timp, iar titlul mi-a atras mereu atenția, și am luat-o și eu în sfârșit, chiar sunt curioasă.
  • Furnica electrică de Philip K. Dick. Tot încerc să îmi lărgesc orizonturile pe genul SF, și știu că el e un autor pe care lumea tinde să îl recomande, plus că era la un preț incredibil.
Trecând la partea dreaptă, de la Final Frontier mi-am luat Inima dragonului de Mircea M. Țara și Amendamentul Dawson de Ciprian Mitoceanu. Abia aștept să le citesc pe amândouă, iar cartea lui Mircea Țara din ce am auzit de la alții pare să fie un fantasy exact pe gustul meu.
Am citit recent ultimul volum din seria Mistborn, iar cum cei de la Okian aveau reduceri, nu am putut rata ocazia de a mai cumpărat câteva cărți scrise de Brandon Sanderson, anume Warbreaker; Steelheart și The alloy of law. Cum am spus și în alt articol, eu pe Sanderson nu îl mai citesc decât în engleză, îmi place extrem de mult stilul lui. Și îl recomand oricui îi place genul fantasy! 
Arhanghelul Raul de Ovidiu Eftimie l-am citit deja, și am scris despre el aici. Dacă aș fi și spus ceva la Clubul de lectură Nemira, unde a fost și autorul, aș fi fost și mai fericită, dar ce să-i faci? Oricum, mie chiar mi-a plăcut cartea.
Iar ultimele patru cărți sunt tot publicate de Nemira, anume antologia Femei periculoase, unde dacă nu mă înșel e și o povestire de Brandon Sanderson; Lunea începe sâmbăta de de Arkadi & Boris Strugațki, care pare a fi o carte amuzantă; Misterul regelui de Stephen King și Omul pictat de Peter V. Brett.

Și asta ar fi tot... momentan. Sunt convinsă că o să mai urmeze, că doar mă cunosc. 

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Criticii literari și bloggerii de carte

De obicei, evit să mă implic în discuții de genul acestora, dar de data asta chiar am câteva lucruri de zis, nu mai vreau să stau pasivă și să urmăresc doar ceea ce scriu alții pe subiect. Este vorba de o întrebare pe care eu am auzit-o prima dată pusă la Romconul de anul trecut, și care a tot continuat să apară cu diverse ocazii: anume că bloggerii de carte ar încerca să preia ceea ce este treaba criticilor, și apoi că bloggerii nu ar mai trebui să scrie despre cărți pe internet pentru că nu au studiile și calificările necesare unui studiu pe text. 

În primul rând, nu reușesc să înțeleg de unde a apărut ideea că bloggerii ar vrea să fie critici literari. Din ceea ce știu eu, nimeni nu a cerut vreodată bloggerilor de carte să facă treaba criticilor literari, și nici nu știu de vreun blogger care să fi spus că ce face el se numește critică literară. Majoritatea suntem simpli cititori care vrem să vorbim despre cărți online din pasiune. Asta am observat eu la întâlnirile cu alți oameni care au bloguri pe care scriu despre cărți, și ăsta este și unul din motivele pentru care eu scriu despre ele pe blog. Pentru că îmi place să citesc și vreau să povestesc și altor persoane despre cărțile care îmi plac sau nu îmi plac și de ce. Și apoi, de ce nu, poate să conving și alți oameni să dea o șansă anumitor cărți. 

S-a pus problema că bloggerii nu ar trebui să scrie despre cărți pentru că nu avem suficiente cunoștințe despre cum se scrie o recenzie și că ar trebui să citim mai multe cărți de critică literară înainte de a avea pretenția de a emite opinii. Eu voi vorbi doar din perspectiva mea, și voi spune că ce scriu eu sunt impresiile mele despre cărțile pe care le-am citit. Le pun eticheta de recenzii pentru că e mai scurt și pentru că ăsta e cuvântul după care toată lumea caută pe google când vrea să găsească păreri despre o carte, inclusiv eu. Dacă voiam să învăț cum se scriu esee complicate despre cărți, mă duceam la litere(mie în generală și liceu nu mi s-a explicat niciodată la Limba și literatura română cum se scrie un eseu de genul, mereu am tocit comentariile din cărți). 

Și dacă tot am ajuns la subiectul orelor din școală, ăsta ar fi un motiv pentru care eu nu citesc critică literară. Aceea pe care o citeam pentru ora de română, și pe care apoi am tocit-o pentru bac, mi s-a părut întotdeauna greu de înțeles și plictisitoare. Nu încerc să neg importanța criticii literare, pentru că recunosc că e importantă, tot ce vreau să spun este că nu e pentru toată lumea. Eu, ca simplu cititor, nu m-am înțeles niciodată cu critica literară, mi s-a părut mereu prea aridă, și nu aș mai încerca să o citesc acum. Eu vreau să aflu părerile altor cititori despre o carte, și atunci e mai simplu să caut pe bloguri, sau pe Goodreads.

Acum, toată discuția asta apropo de cine ce are voie și ce ar trebui/nu ar trebui să scrie pe internet apropo de cărți, și de păstrarea valorilor, și că asta e treaba criticilor, mi se pare tipic românească. E ceva de genul: "Ia, uite, ăia încearcă să facă ceva diferit. Nu, nu e bine... Hai să le tăiem elanul!" Nu zic că nu sunt și bloggeri care nu scriu la un nivel cât de cât decent, și nu spun că totul e perfect, dar până la urmă mulți dintre noi scriem despre cărți din pasiune și pentru că vrem să îi încurajăm și pe alții să citească. Cât din asta și ne iese, e o cu totul altă discuție. Ce vreau eu să spun e că mi se pare că s-au luat numai părțile negative despre subiect și s-au generalizat pentru toți bloggerii, ceea ce nu e chiar corect. Dar m-am prins de mult că viața nu e dreaptă, deci mergem mai departe.

Nu am vrut inițial să fac nicio referire la articolul care a pornit din nou întreaga discuție, dar s-a spus acolo ceva care pe mine, ca absolvent de ASE, m-a zgâriat pe creier un pic. S-a spus despre valori, profesionalism și faptul că esențial în ziua de azi este consumerismul. Chestia asta, cu a se sugera că consumersimul(scuzați) e o problemă, în capitalism, mi se pare o tâmpenie imensă. Ok, hai cu primul exemplu care mi-a venit mie în minte: afacerea X, care comercializează produsul Y, are ca principal scop să convingă cât mai mulți oameni să îl cumpere, corect? Că doar scopul afacerilor este maximizarea profitului. Dacă produsul Y nu se vinde, din diverse motive, iar compania pierde bani buni din cauza asta, nu îl va mai comercializa. În cazul cărților, că știu că zona e mai sensibilă, să zicem că Z a scris o carte, care primește foarte multă recunoaștere din partea criticii literare, e o capodoperă. Bun. Dar cititorilor nu le place, și nu are vânzările așteptate. Ok, editura mai dă o șansă autorului, că a primit recunoaștere critică, și îi mai publică o carte, care e la fel de bine privită de critici, dar din nou nu se vinde. Cel mai probabil editura respectivă nu îl va mai publica pe autor, pentru că pierde bani. În cazul ăsta, mai folosește cuiva faptul că el/ea a scris o capodoperă? 

Ok, recunosc că exemplul e in extremis, și nu știu dacă chiar s-ar aplica în viața reală, dar ideea la care vreau eu să ajung e următoarea: un produs, mai ales în lumea asta a artei, trebuie să fie accesibil cât mai multor persoane, pentru că ăsta e cel mai simplu mod de a vinde cât mai mult. Dacă nu este accesibil, cel mai probabil scenariu este că nu se va vinde, iar în orice afacere omul care o deține poate suporta să piardă bani atât de mult timp, până să decidă că afacerea este un eșec, să o închidă și să se apuce de altceva. 

Bine, realizez că în România lucrurile poate nu stau chiar așa. De când mă plimb pe la diverse evenimente și discuții, tot aud că lumea nu citește autori români, că nu se vând și așa mai departe, dar totuși se publică în continuare. Aici nu o să mă bag, pentru că nu știu suficiente despre asta. 

Cât despre de ce încurajează editurile bloggerii, eu am o teorie. A face reclamă la televizor sau radio, cum se întâmplă pentru majoritatea produselor și serviciilor, e scump, iar editurile nu își permit cheltuiala asta. Cel mai simplu este reclama pe internet, și de ce nu, prin bloggeri. Cât de eficientă e reclama asta, e un cu totul alt subiect, și asta o știu doar editurile.

Văd că deja articolul s-a lungit mai mult decât m-am așteptat, dar dacă ați avut răbdare să citiți până aici, mai răbdați un pic, că închei imediat. Recunosc și faptul că sunt cititori care scriu pe bloguri, și o fac prost, și că sunt unii care își fac blog doar pentru că au impresia că așa obțin cărți gratis, nu zic că asta nu se întâmplă. Dar apoi chestia asta se generalizează pentru toți bloggerii.

La final, am o contrapropunere. În loc să ne concentrăm atât de mult pe cine ce ar trebui/nu ar trebui să facă și să scrie pe internet, și pe competențele unor simpli cititori de a emite păreri despre cărți, ce-ar fi dacă ne-am concentra pe ceea ce toți pare că vrem: încurajarea lecturii în general, și apoi încurajarea lecturii autorilor români contemporani, ceea ce și unii dintre bloggerii de carte, inclusiv eu, încearcă să facă. Ce ziceți? 

duminică, 26 martie 2017

O lansare altfel - Seria Alina Marinescu

Nu cred că am mai povestit de ceva timp despre o lansare de carte, nu știu exact de ce, dar pe 23 martie am participat la una despre care trebuia neapărat să vorbesc și aici. Este vorba despre lansarea la editura Librex Publishing a seriei Alina Marinescu, scrisă de Monica Ramirez. Eu deja am citit toată seria, și o recomand, nu pot să spun cât de mult o recomand!

Întorcându-mă la lansare, am vrut să merg și pentru că pe Facebook s-a tot spus că va fi altfel, și chiar așa a și fost. Nu a fost o lansare propriu-zisă, cât un spectacol care mie una mi-a plăcut foarte mult. Din păcate, nu am reușit să fac nicio poză care să îmi placă, așa că voi "fura" tot de pe Facebook.
O parte din motivul pentru care nu am poze proprii este că am și uitat să fac, și când mi-am amintit am încercat să fac repede câteva, ca să nu pierd nimic din spectacol. A fost un moment de dans, la care a participat chiar Monica Ramirez, împreună cu băieții de la Taboo Boys(sper că nu greșesc numele), care apar în poza de mai sus și a fost... pur și simplu uau! La asemenea lansări să tot mergi. E o schimbare plăcută față de lansările obișnuite de carte(nu că nu ar fi și alea interesante).

Totuși, și aici s-a vorbit un pic despre serie, și a participat și un regizor de teatru, dacă țin bine minte, și se pare că ar fi în plan o piesă de teatru despre seria Alina Marinescu. Nu mi-e mie prea clar cum s-ar putea pune în scenă așa ceva, dar dacă chiar se face eu cu siguranță o să fiu prezentă. That I got to see! 

A fost și o mică discuție despre serie și ce le-a plăcut celor care au citit toate volumele, iar aici au vorbit și câțiva bloggeri. Cam aici mi-am dat seama că nu îmi mai amintesc anumite lucruri care s-au întâmplat în serie, din ce se povestea(mi-e ciudă mai ales de o scenă cu Alex și Marius de care a povestit cineva, și care mi se pare ciudat că am uitat-o), ceea ce nu m-a încântat prea tare. Bine, acum e adevărat că am terminat de citit seria în 2015.

Ca și concluzie, chiar mi-a plăcut lansarea, și dacă chiar se va face acea piesă de teatru cu siguranță o să vreau și eu să o văd!

duminică, 12 martie 2017

Cum m-am apucat de citit

Eu cu cititul nu am avut întotdeauna o relație foarte bună. Când eram mică, înainte de a intra în clasa întâi, țin minte că îmi plăcea foarte mult Albă ca Zăpada și rugam pe oricine era dispus, să mi-o citească, chiar și după ce învățasem povestea pe de rost. După ce am învățat majoritatea literelor, prima poveste pe care am încercat să o citesc a fost Frumoasa și Bestia, și o rugam pe bunica să îmi spună literele pe care nu le știam. Apoi însă, o dată cu lecturile obligatorii de la școală, nu aș mai fi citit nici dacă eram incredibil de plictisită. Aș fi făcut orice altceva.
Mama a fost cea care a încercat mereu să ne încurajeze și pe mine și pe fratele meu să citim, dar nu lecturile de la școală, ci de plăcere. Și ne tot cumpăra cărți care spera să ne placă. Mie, pentru că la un moment dat tot ce voiam să citesc erau revistele W.I.T.C.H și tot ce ținea de lumea și personajele respective, îmi lua tot ce avea legătură cu subiectul. Abia mult mai târziu am ajuns să realizez că respectivele cărticele nu erau chiar cele mai ieftine.
Însă prima serie pe care am urmărit-o timp de ani de zile a fost Fetița celei de-a șasea luni de Moony Witcher. Am primit-o de Crăciun când eram prin clasa a cincea, și am fost atât de atrasă, în primul rând de copertă, și apoi de descrierea de pe spate, încât am început să o citesc chiar atunci, și apoi urmăream încontinuu prin librării să văd când apăreau următoarele volume. De aici a pornit pasiunea mea pentru cărțile fantasy. Tot prin perioada aceea, am găsit în Diverta Eragon de Christopher Paolini, și a urmat un alt șir de ani în care urmăream să văd când urma să apară următoarea carte nouă din serie.
Tot prin perioada aceea, în clasele V-VIII, începusem să aud de seria Harry Potter de J.K. Rowling, pe care inițial nu am avut niciun gând să o citesc, deși nu mai țin minte exact de ce. Cea care atunci îmi povestea despre serie și încerca să mă convingă să o citesc, a fost profesoara care mă învăța să cânt la pian. Reticența mea față de serie – din care atunci aveam primele trei volume prin bibliotecă – a durat până într-o vară când eram foarte plictisită și neavând altă idee mai bună, am început să citesc primul volum. Mi-a plăcut aproape imediat. În mod amuzant, nu am avut niciodată seria completă. Tot profesoara de pian m-a convins de altfel în perioada aceea să citesc și Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas.
Cam așa am început eu să citesc, iar după ce am descoperit blogurile pe care oamenii vorbeau despre cărți, și am început și eu să fac asta, am descoperit și alte genuri care au ajuns să îmi placă: SF, thriller, romane de dragoste și cărți de beletristică.


Notă: Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.