duminică, 23 ianuarie 2011

"Paşesc in tine" de Nicholas Evans

De-ar fi ca primul sa mor eu
Nu lăsa durerea sa răpună sufletul tău
Fii curajoasa şi nu te teme
Nu-i un adio, doar o schimbare pentru o vreme.
Caci aşa cum moartea din viata face parte
Cei morți vor trai veşnic în cei vii, şi nu în moarte.
Iar toate bogățiile pe care în călătoriile noastre le-am adunat
Toate momentele trăite împreună, toate misterele ce-am explorat
Toate clipele de intimitate
Lucrurile ce ne-au făcut sa radem, sa plângem şi sa cântăm
Bucuria primei zapezi sau a primului fir de iarba
Limbajul fără cuvinte a privirii şi-al atingerii
Cunoaşterea,
Fiecare dar primit şi fiecare dar oferit
Acestea nu sunt flori care se vor ofili
Nici copaci care se vor frânge
Şi nici pietre
Caci nici chiar pietrele nu pot sa reziste vântului şi ploii
Şi chiar şi vârfurile munților se transforma în nisip
Ce am fost suntem
Ce am avut avem
Trecutul devine pururi prezent
Asa ca atunci când vei merge prin pădurea prin care odată împreuna ne-am plimbat
Când pe aceeaşi bancă te vei aşeza, căutând alături umbra mea
Sau când te vei opri în vârful dealului ca să priveşti înapoi, către pamânt
Şi vei căuta cu înfrigurare mâna mea
Atunci când nu mă vei găsi şi singurătatea te cuprinde
Stai pe loc.
Închide ochii.
Inspiră.
Ascultă sunetul paşilor mei în inima ta.
Căci n-am plecat, ci acum păşesc în tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu