duminică, 23 ianuarie 2011

"Paşesc in tine" de Nicholas Evans

De-ar fi ca primul sa mor eu
Nu lăsa durerea sa răpună sufletul tău
Fii curajoasa şi nu te teme
Nu-i un adio, doar o schimbare pentru o vreme.
Caci aşa cum moartea din viata face parte
Cei morți vor trai veşnic în cei vii, şi nu în moarte.
Iar toate bogățiile pe care în călătoriile noastre le-am adunat
Toate momentele trăite împreună, toate misterele ce-am explorat
Toate clipele de intimitate
Lucrurile ce ne-au făcut sa radem, sa plângem şi sa cântăm
Bucuria primei zapezi sau a primului fir de iarba
Limbajul fără cuvinte a privirii şi-al atingerii
Cunoaşterea,
Fiecare dar primit şi fiecare dar oferit
Acestea nu sunt flori care se vor ofili
Nici copaci care se vor frânge
Şi nici pietre
Caci nici chiar pietrele nu pot sa reziste vântului şi ploii
Şi chiar şi vârfurile munților se transforma în nisip
Ce am fost suntem
Ce am avut avem
Trecutul devine pururi prezent
Asa ca atunci când vei merge prin pădurea prin care odată împreuna ne-am plimbat
Când pe aceeaşi bancă te vei aşeza, căutând alături umbra mea
Sau când te vei opri în vârful dealului ca să priveşti înapoi, către pamânt
Şi vei căuta cu înfrigurare mâna mea
Atunci când nu mă vei găsi şi singurătatea te cuprinde
Stai pe loc.
Închide ochii.
Inspiră.
Ascultă sunetul paşilor mei în inima ta.
Căci n-am plecat, ci acum păşesc în tine.

miercuri, 19 ianuarie 2011

The past...

For each one of us, our past is very important. Who we are today is the result of our own experiences. Our personality is formed by the events from our life, the people we met that marked us in a positive or negative way, our knowledge.
Sure, not all our memories are happy, but they all teach us a certain lesson in life.
If you forgot all your memories, you wouldn't know who you really are anymore.

"Treasure your memories because they only happen once. If forgotten they will be lost forever."

vineri, 14 ianuarie 2011

Un mesaj primit prin email pentru toti cei ce nu au incredere in ei insisi

















Sa deschizi usile fara  FRICA.... 
Intr-o tara aflata in razboi, era un rege care inspaimanta: pe prizonierii sai, nu-i omora...

Ii ducea intr-o sala in care era un grup de arcasi de o parte si o usa imensa din fier de cealalta parte, deasupra careia se vedeau sculptate figuri acoperite de sange... 
In aceasta sala, ii punea sa formeze un cerc si le spunea: puteti alege intre a muri sagetati de arcasii mei sau a trece prin aceasta usa...
In spatele acestei usi EU VA VOI ASTEPTA... Toti alegeau sa fie omorati de arcasi...
Dupa terminarea razboiului, un soldat care servise in slujba regelui mult timp, se adresa regelui: 
- Sire, pot sa va intreb ceva?
- Spune, soldatule.
- Sire, ce se afla in spatele usii? 
Regele ii raspunse:
- Mergi si vezi tu insuti!!!
Soldatul deschise inspaimantat usa si, pe masura ce o facea, intrau raze de soare si lumina invada sala... Si, in cele din urma, surprins, descoperi...
...ca usa se deschidea in fata unui drum care conducea spre LIBERTATE !!!
Soldatul, vrajit, isi privi regele, care ii spuse:
- Eu le dadeam ocazia sa ALEAGA dar din teama preferau sa moara decat sa riste sa deschida aceasta usa!!!
Cate usi nu deschidem de teama de a nu risca? 
De cate ori nu ne pierdem libertatea si murim inlauntru nostru, doar pentru ca ne este teama sa deschidem usa visurilor noastre?



miercuri, 12 ianuarie 2011

Ce inseamna sa fii sarac

Un tata bogat, dorind ca fiul sau sa stie ce inseamna sa fii sarac, l-a dus sa petreaca vreo cateva zile la o familie de tarani.
Fiul a stat la tara 3 zile si 3 nopti.
Revenind la oras, in automobil, tatal l-a intrebat :
- Ce zici de experienta avuta ?
- A fost bine, ii raspunse fiul, putin rezervat.
- Ai invatat ceva?, insista tatal.
1. Ca noi avem un caine, iar ei au patru.
2. Ca avem o piscina cu apa tratata, care ajunge pana la jumatatea curtii. Ei au un rau intreg, de apa cristalina, cu pesti si alte lucruri frumoase.
3. Ca avem lumina electrica in gradina, iar ei au stelele  si luna pentru a-i ilumina.
4. Gradina noastra ajunge pana la zid; a lor se intinde pana la orizont.
5. Noi cumparam mancarea; ei o gatesc.
6. Noi ascultam CD-uri. Ei asculta simfonia perpetua a pasarilor, greierilor si a altor animale mici……toate acestea, insotite adesea de cantecul unui satean, care isi lucreaza pamantul.
7. Noi folosim microundele. Ceea ce mananca ei are gustul focului molcom.
8. Pentru a ne proteja, traim inconjurati de ziduri cu alarma. Ei traiesc aproape cu usile deschise, protejati de prietenia vecinilor.
9. Traim conectati la telefonul mobil, calculator, televizor. Ei sunt “conectati” la viata, cer, soare, apa, verdele campului, animale, la umbra, la familia lor.
Tatal a ramas impresionat de profunzimea fiului sau. La sfarsit, fiul a concluzionat :
- Multumesc pentru ca m-ai invatat cat de saraci suntem!
In fiecare zi observam tot mai putin natura, care este opera grandioasa a lui Dumnezeu.
Ne preocupam pentru A AVEA, A AVEA, A AVEA SI A AVEA, DE FIECARE DATA MAI MULT, in loc ca singura preocupare sa ne fie“A FI”.

marți, 11 ianuarie 2011

Soaptele sufletului

Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."
O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumoase haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!"
Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau."
Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.

luni, 3 ianuarie 2011

"Excursie"...

Un eveniment foarte haios petrecut astazi:
Parintii urmau sa ne duca azi pe mine si pe fratele meu la schi. In acest sens a trebuit sa ne sculam devreme, pentru a ajunge devreme pe partie deoarece nu voiam sa prindem aglomeratie. Ne imbracam noi, tata se duce sa porneasca masina pentru a se incalzi. Toate bune si frumoase.
Dupa care fratiorul meu realizeaza ca haina lui impreuna cu ghetele se aflau in casa matusii noastre(casa este un duplex). Pentru a le recupera trebuia mers acolo, dar la ora respectiva matusa dormea. Singurul mod de a trece in casa cealalta o reprezenta podul care era comun. Eu impreuna cu mama, fiind foarte "puternice" ne ducem sa deschidem capacul la pod, care evident era greu. Reusim sa o ridicam, urcam in pod, deschide capacul care ducea in casa matusii, iar eu, deoarece sunt mai silentioasa, ma duc in ciorapi pana la parter si recuperez haina si bocancii baiatului. 
Misiunea fiind indeplinita cu succes, ne urcam in masina si ne indreptam spre partia de schi.

duminică, 2 ianuarie 2011

O poveste impresionanta

ROSE
In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept 
sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse:
- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez? Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta?am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat. Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Din totdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi seindeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de Ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, dupa ore,plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului" confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit "mascota" campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spunceea ce stiu. 
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes.
Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste.. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul" .
Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn.
Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.
Dupa ce terminati de citit, trimiteti aceste randuri tuturor prietenilor si membrilor familiei voastre, le va prinde bine.
Au fost compuse in memoria lui Rose.

SI NU UITATI: NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU; DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!