marți, 1 mai 2012

"Ce-aș fi eu fără tine?" de Guillaume Musso

Romanul "Ce-aş fi eu fără tine?" încearcă un răspuns la o întrebare pe care ne-am pus-o fără îndoială de foarte multe ori. Astfel, autorul reuşeşte să combine excelent romantismul incurabil cu suspansul trepidant al romanului de acţiune.
Romanele lui Guillaume Musso s-au tradus în peste treizeci de ţări şi s-au vândut în peste cinci milioane de exemplare.

Inima lui Gabrielle este sfâşiată între două feluri de iubire. Cea pentru tatăl ei şi cea pentru primul bărbat de care s-a îndrăgostit. Primul este un poliţist pasionat de meseria lui, celălalt este un hoţ celebru. Însă amândoi au dispărut cu cincisprezece ani în urmă. Într-o bună zi, la aceeaşi oră, tatăl rătăcitor şi iubitul rămas pe un alt continent reapar, în chip straniu, în viaţa ei. Curând, Gabrielle îşi dă seama că cei doi sunt prinşi într-o cursă mortală. Destinele lor nu pot fi separate. Pe cine să salveze şi pe cine să piardă?

Vocea editorului: Poveşti de dragoste imposibile, presărate cu senzaţional, fantastic, alegeri extreme, călătorii în timp, poduri peste lumi – Guillaume Musso este deja un star al genului. În "Ce-aş fi eu fără tine?", scriitorul combină excelent romantismul incurabil cu suspansul trepidant al romanului de acţiune.

În primul rând, rezumatul este puțin greșit, asta deoarece citind cartea mi-am dat seama că nu tatăl este polițistul ci bărbatul de care Gabrielle s-a îndrăgostit și viceversa.
Sincer, atunci când am început să citesc cartea asta aveam niște așteptări destul de mari, mai ales că îmi place mult cum scrie autorul acesta, și pot spune că nu am fost deloc dezamăgită. 
Cartea e formată din trei părți. Prima parte se desfășoară la Paris, care este descris până la cel mai mic detaliu, ceea ce mie mi-a plăcut mult, mai ales că îmi și place mult Parisul. A doua parte are loc la San Francisco, iar a treia... ei bine, aici e puțin mai complicat și mai bine vedeți singuri citind cartea.
Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost joaca aceea de-a șoarecele și pisica dintre polițist și hoț, cel din urmă fiind de departe personajul meu favorit din tot romanul.
În cartea asta apar poveștile mai multor persoane, nu doar a personajelor principale, care nu sunt dintre cele mai fericite, dar mie una mi-au dat de gândit.
Mi-a plăcut modul în care au fost îmbinate poveștile de dragoste cu acțiunea și cu tot restul, iar după ce am ajuns la partea a doua mai că nu mai aveam răbdare până la final. Au loc tot felul de întâmplări la care eu una nu m-aș fi așteptat niciodată care au făcut ca această carte să devină și mai interesantă.
Singura chestie care nu prea m-a încântat, ca să zic așa, a fost faptul că anumite pagini aveau mai multă descriere față de gusturile mele și erau puțin plictisitoare, dar după ce treceam de ele totul devenea interesant din nou.

2 comentarii:

  1. O să mă apuc și eu de cartea asta! :x
    Am văzut că mi-ai recomandat ”Viața mea pe net”. Să știi că e foarte mișto cartea! Eu te sfătuiesc s-o citești, sigur o să-ți placă. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur să aud asta :) Și mie mi se păruse interesantă cartea aia. Acum am o întreagă listă de cărți pe care vreau să le citesc, dar o să o citesc și pe aceea imediat ce voi putea :D

      Ștergere