duminică, 6 mai 2012

"Fata fantomă" de Sophie Kinsella

Lara Lington a avut întotdeauna o imaginație debordantă, dar iată că, dintr-odată, imaginația asta a ei a cam început să-și facă de cap! Femeile tinere, obișnuite, la vreo douăzeci și ceva de ani, care încearcă să-și vadă de viața lor, să-și facă o carieră, nu sunt vizitate de fantome, nu ?

Și totuși, se pare că spiritul strămătușii Sadie, neliniștit, și-a găsit o formă de manifestare în lume și e hotărât să rămână prin preajma Larei, până când aceasta îi va îndeplini dorințele. Cumva, ajutându-și strămătușa în vânatorea ei de comori, Lara descoperă că propria ei viață a devenit interesantă și romantică. Rămâne să vedem care e, până la urmă, sensul acestei fantastice întâlniri...



Am cumpărat cartea asta după ce am citit ceva despre ea într-o revistă. Ce pot spune? Chiar mi-a plăcut. Nu prea citeam eu chestii cu fantome pe atunci, iar asta mi-a atras atenția suficient de mult pentru a o cumpăra. A început într-un fel mai ciudat, ca să zic așa. Diferit față de cărțile pe care le citisem eu până atunci și am devenit un pic sceptică. Însă apoi totul a început să vină de la sine, iar în curând cartea m-a captivat cu totul. 
Deci, Sadie e de departe personajul meu favorit din cartea asta. Ador modul în care face ea lucrurile și cum reușește tot timpul să o facă pe Lara să facă ce vrea ea. Ceea ce, în cele din urmă, nu îi strică Larei, care are parte de niște experiențe destul de inedite pe care nu le-ar fi avut niciodată dacă Sadie nu ar fi apărut în viața ei. Pe parcursul cărții au loc tot felul de întâmplări destul de trăznite care îi schimbă viața plictisitoare a Larei în una mult mai interesantă. Iar după ce mai află și niște chestii despre un unchi de-al ei care este mare om de afaceri totul devine și mai interesant.
E o carte care eu zic că merită citită, e amuzantă și ușor de citit. Ce-i drept la final mi-au dat puțin lacrimile, dar eu rămân impresionată destul de ușor. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu