Intouchables/Invincibilii

În urma unui teribil accident cu parapanta, Philippe (Francois Cluzet), un aristocrat înstărit, e nevoit să angajeze un asistent personal și, surprinzător, îl alege pe Driss (Omar Sy), un tânăr din suburbii, proaspăt ieșit din închisoare. Pe scurt, cea mai nepotrivită persoană pentru job.
Lăsând la o parte lipsa lui de experiență, când vine vorba despre umor lucrurile se schimbă radical. Și astfel, toate barierele dispar, lăsând loc celor mai nebunești, ciudate și incredibil de amuzante aventuri, în care Philippe și Driss se antrenează constant, clădind o prietenie puternică, deși improbabilă.
Pentru că pe cei doi tocmai ceea ce îi desparte îi transformă în "Invincibilii", doi prieteni capabili să mute munții împreună, să-l facă pe Vivaldi să traiască din nou alături de "Earth, Wind and Fire", într-un cuvânt să creeze cu foarte mult umor un univers comun din două lumi aparent incompatibile.
Cu un joc actoricesc remarcabil, un scenariu genial, bazat pe întâmplări reale, dialoguri inteligente și umor de calitate, Invincibilii este unul dintre puținele filme aclamate de critici și iubite de public în egală măsură. Filmul a doborât atât recorduri de premii, cât și de box-office, fiind al treilea cel mai vizionat film din toate timpurile în Franța și primind 10 nominalizări la Premiile Cesar, premiul Cesar pentru cel mai bun actor (Omar Sy), premiul pentru cel mai bun actor (pentru Omar Sy si Francois Clouzet), precum și Tokyo Grand Prix pentru cel mai bun film la Tokyo International Film Festival.

Filmul ăsta mi s-a părut foarte bun! De ce? Pentru că, deși povestea este destul de tristă, Philippe fiind paralizat de la gât în jos, acest lucru însemnând că este în permanență dependent de un asistent personal, modul în care este abordată ideea este absolut comică. Am râs muuult când am văzut filmul ăsta. În mare parte datorită lui Driss care nu prea știe cum să aibă grijă de Philippe, în sensul că se descurcă, dar e cam stângaci, și care are niște replici absolut geniale.
Îmi place umorul lui Driss și faptul că, deși cei doi sunt destul de diferiți, până la final reușesc să lege o adevărată prietenie și se distrează de minune împreună.
Dar cred că motivul pentru care filmul ăsta mi-a plăcut atât de mult este faptul că, deși Philippe a avut o soartă destul de tristă, asta nu îl împiedică să se bucure de viață, să râdă și să se distreze împreună cu Driss.
Un film care merită să fie văzut.

Comentarii