luni, 18 iunie 2012

"Stormbreaker(Alex Rider #1)" de Anthony Horowitz

Alex Rider este un adolescent complet obișnuit de 14 ani, care locuiește împreună cu unchiul lui și cu menajera lor, Jack. Viața i se schimbă însă în ziua în care primește vestea că unchiul lui a murit într-un accident de mașină. Polițiștii îi spun că acesta nu purta centura de siguranță. Alex însă este de altă părere. Îl cunoștea foarte bine pe unchiul lui și știa că acesta era obsedat de centura de siguranță și că în niciun caz nu ar fi plecat la drum fără. Fiind curios de adevăratul motiv al morții acestuia, ajunge la un cimintir de mașini unde o găsește pe cea a unchiului său și află că a avut dreptate: unchiul lui nu murise într-un accident de mașină, ci fusese împușcat. Apoi află de la cel care la înmormântare îi spusese că era șeful unchiului său că cel din urmă fusese spion pentru MI6 și că murise într-o misiune. I se mai dau și alte detalii despre cel decedat, după care lui Alex i se spune că este nevoie de ajutorul lui pentru finalizarea ultimei misiuni a unchiului său, iar în cele din urmă Alex nu are de ales și acceptă. Și de aici încep aventurile lui...
Sincer, la început cartea asta mi-a lăsat impresia că va fi mult mai bună, dar din păcate nu a fost așa. Foarte multe lucruri din ea, cum ar fi gadgeturile pe care le primește Alex, îmi amintesc de Totally Spies, acele desene animate cu spioane pe care le urmăream cu foarte mare atenție atunci când eram prin clasa a șaptea, parcă. Recunosc că de la un anumit punct încolo am continuat să citesc cartea doar pentru a afla care era de fapt marele plan malefic al personajului negativ. Și până și asta m-a dus cu gândul tot la acele desene animate sus menționate. Adică, totul decurge cam la fel ca în ele, cu personajul negativ dovedindu-se a fi puțin cam instabil psihic, spunându-i spionului marele lui plan și motivul din spatele acestuia, mai apoi vrând să se descotorosească de el deoarece știa prea multe și tot așa.
Nu pot spune că e o carte groaznică, pentru că nu e chiar așa, și probabil că dacă aș fi citit-o prin generală mi-ar fi plăcut mult mai mult. Dar de atunci am citit multe alte cărți și asta nu s-a ridicat la așteptările mele și parcă la un moment dat devenise prea previzibilă, ca să zic așa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu