"Witch and wizard(Witch&Wizard #1)" de James Patterson


Aveam așteptări mari de la cartea asta, mai ales după ce am citit Experimentul Angel, și m-a dezamăgit profund. Eu am o slăbiciune pentru tot ce conține magie și vrăjitoare și asta cred că e prima carte care conține așa ceva care chiar nu mi-a plăcut aproape deloc.
Începând cu faptul că cei doi frați, Whit și Wisty, sunt răpiți în mijlocul nopții de forțele Noului Ordin, care habar nu am de unde a apărut așa peste noapte și a preluat controlul asupra societății, și sunt acuzați că sunt vrăjitor și vrăjitoare totul mi s-a părut foarte ciudat. Adică, serios, nu ar fi trebuit și noi să aflăm de unde a apărut așa brusc acel Nou Ordin? Trecând mai departe, cei doi sunt duși într-o, așa numită, închisoare, apoi judecați de Cel care Judecă și condamnați la moarte la împlinirea vârstei de 18 ani. Doar că între timp fac ei ce fac cu magia aia pe care nu o pot controla și află că vor fi executați mai devreme. Cumva, nu zic cum, reușesc să scape de acolo și află că ei doi sunt singurii care pot să înfrângă Noul Ordin și pe Cel care este Unicul, cum am citit că i se spune în varianta în română. 
Da, eu am citit cartea în engleză. Sincer, chiar nu mă așteptam să găsesc o carte cu vrăjitoare care să nu-mi placă. Povestea mi s-a părut absolut trasă de păr, iar după vreo 200 de pagini deja mă gândeam să o las baltă, dar mi-am zis că poate până la final se va întâmpla ceva care să mă facă să-mi schimb părerea despre ea așa cum s-a întâmplat cu Experimentul Angel, dar asta nu s-a întâmplat. Da, cartea are foarte multă acțiune și niște întorsături de situație pe ici pe colo, dar mie mi-a creat senzația că este o combinație nereușită între Harry Potter și Jocurile foamei. Plus că personajele alea parcă nu simt aproape nimic, nici cea mai mică uimire asupra faptului că au puteri magice, ceea ce eu cred că ar fi fost normal. După 500 de pagini am continuat să citesc doar pentru că îmi plăcea de Wisty, pentru a afla ce alte trucuri magice mai pot face cei doi frați, în special ea, și pentru momentele amuzante din carte. Da, Wisty sincer mi-a plăcut ca și personalitate și atitudine. Whit în schimb mi s-a părut șters, chiar dacă unele capitole erau din perspectiva lui.
Această carte, deși conține multă acțiune și este și amuzantă, plus magia prezentă pe tot parcursul romanului, pe mine una nu m-a impresionat cu absolut nimic. Acum nu aș putea spune dacă voi citi sau nu volumul al doilea din această serie pentru că sincer mi se pare că nu promite, asta deși la final am rămas oarecum cu dorința de a afla ce se va întâmpla în continuare, deși aș cam putea bănui, adică la un moment dat cam devine previzibilă toată acea acțiune.

Comentarii