Giving up...

- Și acum? M-a întrebat.
Mi-am întors privirea spre el. Stătuse acolo probabil ore întregi fără să spună nimic. Pur și simplu stătuse acolo privind direct în față, exact ca mine. Am vrut să-i spun să plece, dar adevărul e că prezența lui mă făcea să mă simt oarecum mai bine.
- Ce vrei să spui? Am întrebat după ce mi-am întors privirea.
Fixam cu ochii un punct undeva în depărtare, dar nu mă puteam concentra, așa că, de fapt, priveam fără să văd.
- Ce vei face acum?
Vorbea aproape în șoaptă.
- Nu știu, am răspuns ridicând din umeri.
M-am uitat din nou la el și am văzut că mă privea îngrijorat.
- Și cum rămâne cu toți cei care țin la tine și care cel mai probabil sunt foarte îngrijorați acum? Cum rămâne cu cei care au vrut să scape de tine? Nu ar trebui să continui să lupți?
Zisese toate astea pe o voce blândă, dar totuși am sesizat că voise să fie ferm.
Simțeam o apăsare dureroasă în piept. Am oftat și mi-am întors din nou ochii de la el.
- Nu știu... Adevărul e că... am obosit. Am obosit să tot lupt. Pur și simplu nu mai îmi pasă cine are dreptate și cine nu, nu mai îmi pasă cine sunt cei buni și cine sunt cei răi. S-au întâmplat multe în ultimul timp și am obosit să mă tot gândesc la asta.
- Deci vei renunța pur și simplu? A zis, iar acum părea dezamăgit de ceea ce auzise.
- Nu înțelegi, am zis cu un zâmbet trist pe față, strângându-mi picioarele și mai strâns la piept. Există un punct în care își dai seama că nu vei putea câștiga, că lupți în zadar... că nu ai nicio șansă... că deja ai pierdut...
L-am auzit oftând.
- Dar nu ar trebui totuși să continui să încerci? Chiar și în condițiile astea?
- Poate. Dar ultima dată când am făcut asta lucrurile aproape că s-au terminat foarte urât. Iar de data asta... de data asta e diferit.
Era ciudat. Altă dată, dacă aș fi fost în situația asta, m-ar fi cuprins plânsul. Acum tot ce simțeam era un mare gol. Nimic mai mult.
- Ce e așa diferit? A întrebat
- De data asta deja am pierdut ceva ce era foarte important pentru mine. Și sunt sigură că nu-l voi mai recupera...
Un timp după aceea a domnit liniștea. Apoi, brusc l-am auzit ridicându-se. Mi-am întors capul pentru a mă uita la el și am observat că mă privea pe jumătate trist și pe jumătate dezamăgit.
- Poate că ceea ce-ți voi spune nu-ți va schimba părerea, dar dacă renunți acum nu le vei dezamăgi oare pe acele persoane care încă mai țin la tine? Cei care au încredere în tine? Poate că ai pierdut ceva valoros, dar nu cred că ai pierdut tot ceea ce contează. Desigur, ce vei face în continuare te privește, dar eu cred, nu, sunt convins, că să renunți acum e cea mai mare greșeală pe care o poți face.
Zisese totul pe un ton foarte dur, ceea ce m-a luat prin surprindere. Apoi și-a băgat mâinile în buzunare și a plecat fără să privească deloc înapoi.

Comentarii