Different lives

Să fii comparat cu altcineva e oribil. Mai ales când acea persoană nu mai e de ceva timp prin lumea asta. Da, știu, sună foarte ciudat, dar cam așa este pentru mine. Dacă lucrurile ar fi mers conform planului, eu nu ar fi trebuit să exist. Eu nu reprezint decât singura soluție pe care consiliul a găsit-o astfel încât lucrurile să nu o ia razna după ce acea familie care ar fi trebuit să mențină echilibrul între cele două lumi... ei bine, a dispărut din lumea asta. Nu am reușit niciodată să înțeleg cum de totul luase o asemenea întorsătură, dar, așa cum se spune, timpurile disperate cer măsuri disperate. Din păcate pentru mine, am aflat că eu am fost acea soluție.
La început nu am înțeles de ce toți erau triști atunci când mă priveau. Dar cum adevărul iese mai devreme sau mai târziu la iveală, am aflat la un moment dat totul. Semănam mult prea mult cu ea. Cu fata care ar fi trebuit să fie aici, în locul meu, și totuși nu este. Nu am reușit să mă împac cu chestia asta prea bine. Ca o soluție, am decis să îmi schimb drastic look-ul. Mi-am vopsit părul roșu și i-am dat o altă tunsoare în speranța că asta va mai schimba situația. Însă asta nu s-a întâmplat. Asta deși mă străduiam din greu să nu semăn cu ea, din niciun punct de vedere. Dar chestia asta nu a părut să aibă niciun efect. Iar asta m-a enervat groaznic. Așa că, într-o zi nu am mai rezistat și m-am dus direct la șeful consiliului nervoasă.
- De ce nu pot să treacă pur și simplu peste? Am întrebat furioasă. A trecut mult timp de atunci. Și apoi, sunt mult mai bună ca ea, toți au admis asta! Și nu sunt ca ea! Și atunci de ce nu pot pur și simplu să se resemneze?
Nu mai suportam, nu mai voiam să fiu privită așa de toți. Îmi doream să accepte pur și simplu să accepte situația. Oricum era prea târziu ca să se mai poată schimba ceva.
M-a privit calm, apoi a zâmbit trist.
- Ai dreptate, mi-a spus privind în altă direcție. Nu ești ca ea și totuși ai atâtea în comun cu ea, chiar dacă încerci să te schimbi, încât lumea nu poate să nu observe. Și, da, poate că ești mult mai bună decât a fost ea vreodată, dar asta nu înseamnă că faptul va fi mai ușor de suportat.
Apoi s-a ridicat și a ieșit din cameră, lăsându-mă singură.
Eram furioasă. Pe ei. Pe ea. Pe faptul că din cauza acțiunilor lor toți mă vor privi de parcă și-ar dori ca eu să nu trebuiască să fiu acolo... Asta doar din cauza greșelii pe care ea a comis-o...

Comentarii

  1. Iti multumesc pentru ca ma faci din ce in ce mai curioasa in legatura cu acea continuare :) Am sa explodez in ritmul asta :))

    RăspundețiȘtergere
  2. >:) I iz evil. Glumesc:)) Răbdare, răbdare, că ajung eu și acolo odată și-odată:))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu