joi, 29 noiembrie 2012

Wish you were there

- Ești încă supărată pe mine? A întrebat-o.
- Nu, i-a răspuns, însă nu s-a întors cu fața spre el. 
O vreme a domnit liniștea. Niciunul din ei nu știa ce anume să zică. Poate că, până la urmă, nu erau foarte multe de spus. Sau poate chiar nimic...
- Îmi pare rău, a rupt el în cele din urmă tăcerea.
- Pentru ce îți ceri scuze?
- Pentru tot ce am făcut atunci. Pentru faptul că nu am fost lângă tine atunci când ai avut nevoie cel mai mult... Nu am am avut nici cea mai vagă idee că se va ajunge aici...
Atunci ea s-a întors spre el, iar pe fața ei nu se putea citi nici măcar o urmă de supărare sau furie. Poate doar tristețe.
- Nu sunt supărată pe tine, serios. Am înțeles de ce ai luat acele decizii. Poate că lucrurile au degenerat puțin, dar cred, nu, știu că dacă aș fi fost în locul tău aș fi făcut exact acelaș lucru. Tot ce mă deranjează e faptul că ea nu a înțeles mesajul pe care ai vrut să-l transmiți atunci. Nu s-a schimbat absolut deloc.
- Am auzit, a zis el privind în altă direcție.
- Știi... mi-ai lipsit în toți acești ani, a spus ea după o pauză. 
Și-a îndreptat ochii spre ea. 
- Și tu mi-ai lipsit, surioară, a spus cu un zâmbet trist pe față.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu