sâmbătă, 22 decembrie 2012

"320 de pisici negre" de Rodica Ojog-Brașoveanu

Vai, deci nici nu mai țin minte care a fost ultima carte la care să râd atâta. Am ajuns la concluzia că Melania e absolut genială, la fel și autoarea acestei cărți.
După ce este deconspirată la sfârșitul volumului trecut, și anume Bună seara, Melania!, este condusă într-o celulă alături de alte două infractoare: Libelula și Olga Tudor. Datorită umor evenimente neașteptate, Melania evadează în locul doamnei Tudor, care decide să îi cedeze această plăcere. De ce? Asta o să aflați dacă citiți cartea. Ajunsă la ascunzătoarea celor care plănuiseră toată afacerea, și care evident habar nu aveau că nu eliberaseră pe cine trebuia, află că aceștia erau în căutarea unei Madone de aur a cărei locație o cunoștea Olga Tudor. Acum Melania trebuie să se descurce în noua situație și desigur mai este și problema evidențelor pe care maiorul Cristescu le are împotriva ei și de care, cumva, trebuie să se descotorosească.
Deși povestea de data asta a început ceva mai greu, odată ce am trecut de al doilea capitol totul a devenit foarte interesant și amuzant. Cum am mai spus, Melania mi se pare absolut genială și sincer la un moment dat mi se făcuse milă de maiorul Cristescu, și de locotenentul Azimioară, pentru că au avut ghinionul de a da peste cazurile Melaniei Lupu, și se pare că nu vor scăpa de ea prea curând, din nefericire pentru ei și spre amuzamentul cititorilor.
Nici nu știu ce aș mai putea adăuga. Chiar mă bucur că am început să citesc cărțile Rodicăi Ojog-Brașoveanu din pură plictiseală pentru că altfel nu aș fi făcut cunoștință cu Melania și nu m-aș fi distrat atât de tare citind despre ideile ingenioase pe care le are și modul în care reușește să rezolve tot felul de mistere și peripețiile prin care trece.
Eu recomand oricui aceste cărți, mai ales că spre deosebire de cărțile Agathei Christie acestea sunt mai amuzante, nu că Agatha Christie nu ar avea niște cărți absolut geniale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu