vineri, 7 decembrie 2012

Argo

Filmul ăsta mi s-a părut genial. A avut niște replici geniale, plus că pe mine chiar m-a ținut cu sufletul la gură până la final.
În 1979 ambasada Statelor Unite din Iran este invadată de protestatari, iar toate persoanele din interiori sunt luate ca și ostatici. Toți cu excepția a șase persoane care reușesc să iasă și ajung în casa ambasadorului Canadei. Nu peste mult timp este contactat CIA care trebuie să găsească o metodă pentru a-i scoate pe cei șase din Iran. Tony Mendez, fiind expert în astfel de operațiuni, este chemat și reușește să găsească un plan: acela de a se preface sunt producători canadieni și că urmează să facă un film, iar că cei șase sunt parte din echipă. Iar în felul ăsta speră să reușească să-i scoată din țară fără a fi prinși la aeroport.
Nu mai țin minte când am fost ultima oară la un film la care să fiu cu inima în gât pentru că nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce urma să se întâmple mai departe. A fost un film foarte bun și am aflat și lucruri noi. Adică, eu nu știam nimic despre ce s-a întâmplat atunci, iar unul din motivele pentru care am vrut să văd filmul a fost pentru că știam că se bazează pe fapte reale.
În concluzie, filmul mi s-a părut foarte reușit și, deși știam cum va fi finalul, tot am stat ca pe ace. Și, dintre toate lucrurile la care mă așteptam, printre ele nu se numărau replicile haioase și situații în care să râd, iar asta din partea mea este un plus. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu