"Crăciunul lui Poirot" de Agatha Christie

Deci romanele Agathei Christie mă lasă mereu cu gura căscată până în pământ. De fiecare dată când încep un roman de-al ei mă gândesc "Hmm, poate de data asta îmi voi da seama cine e criminalul", și evident niciodată nu reușesc. Ori de câte ori am impresia că știu, mai aflu câteva detalii care îmi toate teoriile peste cap.
Așa cum sugerează și titlul cărții, acțiunea are loc în timpul sărbătorilor, mai exact în perioada Crăciunului. Simeon Lee, un bătrân invalid foarte bogat, decide să-și reunească toată familia în casa lui pentru a petrece Crăciunul împreună. Toți ajung acolo, inclusiv o nepoată pe care nimeni nu o văzuse până atunci, plus frații care nu mai puseseră piciorul în casa aia de ceva timp, și în plus și un vizitator neașteptat care se prezintă ca fiul unui vechi partener de afaceri a lui Simeon Lee. Toate bune și frumoase până când, după cină, se aud zgomote provenind de la mobila care era răsturnată în camera gazdei și un țipăt. Toți se grăbesc să vadă ce s-a întâmplat, iar bătrânul este descoperit mort. Apare și poliția, împreună cu Hercule Poirot, care acum trebuie să rezolve acest caz, care s-a petrecut într-o cameră închuiată pe dinăuntru.
Ce aș mai putea să zic? Autoare mi se pare genială. Reușește mereu să mă uimească și niciodată nu reușesc să-mi dau seama cine e vinovatul, iar când Poirot prezintă soluția rămân mereu cu gura căscată. Ca să nu mai zic că te ține cu sufletul la gură până la final. Chiar e foarte greu să-i lași cărțile din mână odată ce le-ai început. Nu cred că romanele acestei autoare vor înceta să mă uimească vreodată și chiar le recomand oricui pentru că, deși sunt cărți polițiste și de obicei cineva e ucis, nu este descrisă partea asta foarte în detaliu, nu asta contează ci modul în care e rezolvat misterul. Iar asta îmi place cel mai mult la aceste cărți. 

Comentarii