joi, 31 mai 2012

"Poți să ții un secret?" de Sophie Kinsella

„Competiție, bârfe de birou, scandal, dragoste și sex… personajul prăpăstios al lui Sophie Kinsella va fi în mod sigur adorat de cititori și-i va amuza copios…” (Publishers Weekly)
Cu același amestec de umor, farmec și optimism care au făcut-o celebră și extrem de iubită pe eroina ei, Becky-cea-dependentă-de-cumpărături, Sophie Kinsella ne-o prezintă acum pe Emma Corrigan. Eroina romanului este o fată obișnuită… dar cu mici secrete pe care nu trebuie să le afle nimeni, dar absolut nimeni! În clipa când avionul în care se află trece printr-o zonă cu turbulențe atmosferice, Emma e convinsă că i-a sunat ceasul. Pentru a se calma, începe să-i turuie vecinului de scaun, un american sobru și atrăgător, toate secretele ei (cum și-a pierdut virginitatea în timp ce părinții ei se uitau la Ben Hur, cum și-a mințit iubitul în legătură cu greutatea ei, motiv pentru care bikinii pe care i-a făcut acesta cadou sunt extrem de inconfortabili, cum habar n-are ce e ăla NATO și o mie de alte secrete, despre colegii de serviciu, familia, viața și visurile ei). Din fericire, avionul aterizează cu bine și cei doi se despart. Când ajunge la birou, Emma află că fondatorul companiei la care lucrează ca asistent de marketing este nimeni altul decât tipul din avion, singura persoană din lume care știe acum totul despre ea.



Cum mi-au plăcut primele cărți pe care le-am citit scrise de Sophie Kinsella nu puteam să nu o citesc și pe asta. Mai ales că o aveam în bibliotecă și mama mi-a spus că merită să o citesc.
Deci, Emma Corrigan e o persoană absolut comică. După ce află că respectivul din avion era fondatorul firmei la care lucrează ea. De acolo totul devine absolut hilar. Mai ales că, evident, cei doi se cam îndrăgostesc, că nu se putea altfel. Iar apoi nu mai poți lăsa cartea din mână. 
Mie mi-a plăcut mult întâlnirea la care a mers Emma cu tipul pentru că acesta știa exact cum își imagina ea întâlnirea perfectă și chiar a încercat să o facă să devină realitate. Și i-a ieșit de minune doar că exact atunci Emma își dă seama că întâlnirea perfectă la care visase ea atâta nu prea era pe gustul ei.
Are loc și o întâlnire a fondatorului cu familia ei, moment comic din punctul meu de vedere, mai ales că știa multe lucruri despre ei.
Cartea este super, nu este greu de citit, iar eu am râs destul citind-o :)

Concurs "Spulberă-mă" pe blogul Heart of Darkness

Am auzit 1001 de pareri asupra acestei carti...asa ca o voi da spre un concurs. Mentionez ca este din banii mei, nefiind de la vreo sponsorizare.
Totodata, acesta este primul concurs la care castigatorul va fi ales prin intermediul Random Org BILETELE. Tot ce trebuie sa faceti este sa raspundeti la intrebarea:
Care este seria voastra preferata de carti si de ce?
Pentru intrari in plus :
   2 intrari - urmariti blogul prin Networked Blogs(lasa nck)
   2 intrari - dati Follow la blog (lasa nick)
   3 intrari - postati despre concurs (lasa link)
Concursul dureaza de pe data de 25mai pana pe  8 iunie. Castigatorul va fi afisat pe 9 iunie 2012.
Va rog sa lasati un nr: ex prima persoana scrie nr 1, perosoana a 2a nr 2, etc



Concursul se desfășoară aici

miercuri, 30 mai 2012

Cartea

Calitatea unei cărți depinde de cititor – Emilio Praga

A scrie înseamnă întotdeauna a tăinui ceva astfel ca să poată fi descoperit. – Italo Calvino

Lectura tuturor cărților bune este ca o conversație cu cei mai valoroși oameni ai secolelor trecute. – Rene Descartes

Cărțile sunt cei mai tăcuți și statornici prieteni; ele sunt cei mai accesibili și înțelepți sfătuitori și cei mai răbdători profesori. – Charles W. Elliot

O casă fără cărți este ca o încăpere fără ferestre. – Horace Mann

Cărțile se ghidează după morală, nu morala după cărți. – Theophile Gautier

Biblioteca este un frigider pentru conservarea gândurilor. – Herbert Samuel

Romanul este o carte cu oameni. – Mircea Eliade

N-ar trebui să scriem cărți decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui. – Emil Cioran

Cea mai măreață carte nu este aceea al cărei mesaj ți se întipărește în minte, ci aceea al cărui impact vital generează alte opinii, stârnește lupta între scriitor și cititor, luptă ce este hrănită cu diferite nuanțe, până când devine o adevărată conflagrație. – Romain Rolland

Nu contează câte cărți ai, ci dacă acestea sunt bune sau nu. – Seneca

O mulțime de cărți distrag mintea. – Socrates

Cărțile se scriu în singurătate, însă împotriva ei. – Octavian Paler

marți, 29 mai 2012

Al patrulea volum din seria Eragon în curând în librării! - Editura Rao

A început cu Eragon...
Şi se încheie cu Moştenirea.
Nu cu mult timp în urmă, Eragon, Biruitorul Umbrei, Călăreţul Dragonului, nu era decât un biet băiat de fermier, iar dragonul său, Saphira, doar o piatră albastră în pădure. Acum, soarta unei întregicivilizaţii se află pe umerii lor.
Lungi perioade de antrenament şi lupte au adus cu ele victorii şi speranţă, dar şi pierderi îngrozitor de dureroase. Şi, cu toate acestea, adevărata luptă încă nu a început: trebuie să-l înfrunte pe Galbatorix. Iar când o vor face, vor trebui să fie suficient de puternici pentru a-l învinge. Şi dacă ei nu vor reuşi, nu va mai exista altcineva. Nu va mai exista o a doua şansă.
Călăreţul şi dragonul său au ajuns mai departe decât ar fi îndrăznit cineva să spere. Dar vor reuşi ei să-l răstoarne pe maleficul rege şi să reinstaureze dreptatea în Alagaesia? Şi, dacă da, cu ce preţ?

"Fetele din Riad" de Rajaa Al-Sanea

Un chick-lit interzis în Arabia Saudită!
O voce nouă și  îndrăzneață din Arabia Saudită, Rajaa al-Sanea ne spune povestea fascinantă a patru femei care încearcă să navigheze printre valurile severe ale iubirii, dorinței, împlinirii și... tradiției islamice.

„Sper că atunci când veți termina cartea vă veți spune în sinea voastră: «O, da. E o societate islamică foarte conservatoare. Femeile de acolo chiar trăiesc sub dominația bărbatului. Dar ele sunt pline de speranță, de planuri, de hotărâre și de visuri. Și se îndrăgostesc și apoi le trece, așa cum se întâmplă tuturor.» Și sper că veți înțelege, de asemenea, că aceste femei încep să-și croiască propriul drum – nu drumul Occidentului, ci unul care păstrează ce e bun din valorile religiei și culturii noastre, permițând, în același timp, reforma.” (Rajaa al-Sanea)

Patru prietene din familii saudite, reprezentante ale unei clase sociale înstărite și educate, își urmează diversele cursuri la facultăți din Riad, Chicago și San Francisco, ținând legătura între ele și cu băieții din viețile lor pe chat room-uri sau la telefoanele mobile. Cu toată tehno­logia modernă, viața celor patru este profund marcată de tradiții străvechi ce sancționează orice libertăți moderne. Logodnicul lui Sadeem o părăsește după ce face sex cu el. Soțul lui Gamrah divorțează de ea, după ce ea descoperă că acesta are o aventură. Michelle și Faisal se adoră, dar el renunță la ea, la cererea propriei familii. Poliția ares­tează un cuplu într-o cafenea, dar majoritatea familiilor nu au nevoie de ajutorul autorităților ca să intervină fără menajamente în viețile fiicelor și surorilor lor. Tradus din limba arabă în engleză de autoare, acest roman de debut a fost inițial interzis în Arabia Saudită. Rajaa al-Sanea spune această poveste în cunoștință de cauză și o completează cu contradicțiile și trădările care par să definească viața de zi cu zi. Este vorba despre un chick-lit în toată puterea cuvântului, însă imaginați-vă genul de drame, oricât de emotionante, care se petrec printre tinerii din Occident, și tran­spuneți-le într-un mediu în care dacă o femeie este vazută cu chipul descoperit în public are toate șansele să declanșeze un scandal, nu poate avea întâlniri amoroase decât sub ochii rudelor, iar pentru un bărbat, să o curteze înseamna să se țină la kilometri distanță fără să o scape o clipă din ochi!

„Romanul unei tinere curajoase, inteligente. Una dintre acele cărți care au puterea de a cutremura o societate clădită pe principii opresive.” (Los Angeles Times)

„Un roman care sparge tabuurile.” (The Washington Post)

„Încercați să vă imaginați genul de drame care se petrec în Totul despre sex – însă mutați acțiunea din New York, în orasul Riad!” (Time)

duminică, 27 mai 2012

"Căderea îngerului" de Kristin Hannah

Viața familiei Campbell este dată peste cap în urma unui accident de călărie când Mikaela, soția lui Liam, intră în comă profundă. Zi de zi, el stă la căpătâiul ei, povestindu-i despre viața frumoasă pe care au clădit-o împreună, în speranța că își va reveni. În zadar însă. Nimic nu are efect.
Când totul părea pierdut, Mikaela clipește la auzul numelui lui Julian True, fostul ei soț și prima dragoste adevărată. Femeia se trezește, dar este amnezică, închipuindu-și existența alături de Julian. În cele din urmă, memoria îi revine, aducând cu sine conștiința pericolului de a pierde ceea ce, în prezent, înseamnă iubirea soțului și a copiilor, singura pentru care merită să lupte. Să fie oare prea târziu? O poveste emoționantă despre familie, dăruire, sacrificiu și devotament, dar mai presus de toate despre un om care riscă totul în numele iubirii.


Hmm, am citit cartea asta acum ceva timp, parcă vara trecută dacă țin bine minte, deci să văd ce mai îmi amintesc din ea.
Când am citit rezumatul de pe spate am fost convinsă că îmi va plăcea. Și așa a și fost. Da, e drept că după ce a avut loc acel accident, iar Mikaela intră în comă și toate momentele alea în care Liam îi tot povestea despre viața lor împreună m-au plictisit un pic, asta pentru că mie îmi plac mai mult cărțile cu multă acțiune. Dar după ce Liam află de micul secret al soției lui, că a mai fost căsătorită o dată și cu o persoană celebră, parcă lucrurile au început să devină mai interesante. El înțelege astfel anumite lucruri despre Mikaela care atunci când a luat-o de soție l-au lăsat puțin confuz. 
Cred că unul dintre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult la cartea asta a fost că Liam nu a încetat nicio clipă să spere că soția lui își va reveni și că a făcut orice îi stătea în puteri pentru a face ca acest lucru să se întâmple. Chiar dacă asta implica să-i ceară ajutorul fostului soț al Mikaelei.
Mie mi s-a părut o carte foarte frumoasă care mi-a transmis un mesaj puternic și cu siguranță merită citită, chiar dacă e puțin mai tristă pe parcurs.

sâmbătă, 26 mai 2012

Vorbe din bătrâni

Ca să îmbătrânești nu trebuie să devii bătrân.

Poți să te naști bătrân și să mori tânăr – J. Cocteau

Vârsta nu-i un pretext de îmbătrânire – G. Slattery

Visul meu e să mor tânăr la o vârstă înaintată – Jeanson

Îmbătrânirea nu e pe gustul meu, dar e singura metodă de a trăi mult – Sainte-Beuve

Trebuie să adăugăm viață anilor și nu ani vieții – Victor Hugo

Partea bună a lucrurilor: în ciuda vârstii poți să fii mai tânăr ca niciodată – Albert Einstein

Un om îmbătrânește câdn grijile iau locul visurilor – John Barrymore

Îmbătrânirea e putința de a rămâne tânăr mai mult timp decât alții – Bernard Shaw

Când îmbătrânești trebuie să-ți organizezi spiritul tinereții de-a lungul anilor – Paul Eluard

Când îmbătrânești să nu încetezi să zâmbești – atunci îmbătrânești cu adevărat – Balzac

La 969 de ani Matusalem arăta atât de bine că de-abia îi dădeai 345 de ani! – Trsitan Bernard



joi, 24 mai 2012

"Îți amintești de mine?" de Sophie Kinsella

"Îți amintești de mine?" este una dintre cele mai reușite parodii ale „vieții de lux, la înălțime”. Eroina romanului, Lexi Smart, se trezește într‑un spital londonez și are o mare surpriză. Dinții ei sunt perfecți. Corpul ei, la fel. Are o geantă Louis Vuitton. Abia scapată dintr‑un accident de mașină (cu propriul Mercedes), și‑a pierdut o bucată consistentă de memorie, mai precis trei ani, și este pe cale să afle cât de mult s‑au schimbat lucrurile între timp. Cumva, Lexi a reușit să ajungă dintr‑o fată muncitoare de 25 de ani o mare afaceristă de 28, care locuiește într‑un penthouse superb, are o asistentă personală de shopping, un grup de noi prieteni fermecători și urmează o dietă fără carbohidrați. Și de unde a apărut oare acest soț chipeș, care se pare că mai e și milionar? Deși mintea i‑a rămas cu trei ani în trecut, Lexi e hotărâtă să accepte această minunată lume nouă și să fie... cine pare a fi. Desigur, până când apare în scenă și un amant! 
„O carte minunată, plină de umor, dar și de lacrimi. Sophie Kinsella reușește să transforme un accident soldat cu pierderea memoriei într-o poveste înviorător de amuzantă.” (USA Today)



La început, atunci când ea se trezește la spital am rămas puți confuză, asta pentru că nu citisem rezumatul de pe spate înainte. Dar după încă câteva pagini totul a devenit foarte clar. Atunci am început să mă gândesc la faptul că probabil că ea îl iubise pe respectivul soț și că totul avea să se sfârșească cu bine. După ce am aflat cât de mult se schimbase totul în viața ei în cei trei ani deja eram foarte curioasă să aflu cum de s-a ajuns la așa ceva și dacă va reuși să repare din greșelile pe care le comisese, așa cum și-a propus.
Cartea are multe momente haioase, iar la un moment dat râdeam de una singură citind. Nu totul a fost haios în cartea asta, dar pentru mine asta a făcut-o să devină și mai interesantă.

miercuri, 23 mai 2012

Citate din "Ce-aș fi eu fără tine?" de Guilliame Musso

La un moment dat am rămas fără net și până a revenit am decis să copiez citatele de la începutul capitolelor din cartea menționată în titlu. Mie mi-au plăcut mult :) Sper să vă placă și vouă :D
__________________________________________________________________________

Prima iubire e întotdeauna și ultima. – Tahar Ben Jelloun

Urâm sau iubim o persoană pentru exact aceleași motive. – Russel Banks

Oamenii sunt de două feluri. Cei care trăiesc, joacă și mor. Și cei care un fac niciodată altceva decât să se mențină în echilibru pe creasta vieții. Există actorii. Și există dansatorii pe sârmă. – Maxence Fermine

Numai dușmanii își spun adevărul; prietenii și amanții se mint mereu, prinși în capcană de plasa datoriei. – Stephen King

Două inimi ar fi trebuit să am, prima, insensibilă, a doua, mereu îndrăgostită; pe aceasta din urmă aș fi încredințat-o celor pentru care bate, iar cu cealaltă aș fi trăit fericit. – Amin Maalouf

Acum știu ce face dintr-un bărbat, un idiot: incapacitatea de a urma bunele sfaturi pe care și le dă sieși. – William Faulkner

Viața noastră e o carte care se scrie singură. Noi suntem niște personaje de roman care nu înțeleg întotdeauna prea bine ce vrea autorul. – Julien Green

El plângea cu lacrimi de sticlă, Care răspândeau o muzică Îngerească și fantomatică Ori de câte ori atingeau pământul. – Michel Polnareff

Dar iată care-i cel mai cumplit lucru: arta vieții constă în a le ascunde ființelor cele mai dragi nouă însăși bucuria pe care o simțim fiindcă le avem alături, di teama ca nu cumva să le pierdem. – Cesare Pavese

Trebuie să ne păstrăm fragilitatea, căci ea e cea care ne apropie unii de alții, în vreme ce puterea ne îndepărtează. – Jean-Claude Carriere

Zi după zi, Iubirile moarte, Mor iar și iar, puțin câte puțin. – Serge Gainsbourg

Dacă doi oameni se iubesc, nu poate exista niciun sfârșit fericit. – Ernest Hemingway

În sufletul nostru există multe lucruri la care nici măcar nu știm cât de mult ținem. Sau, dacă ajungem să trăim fără ele, o facem pentru că amânăm de la o zi la alta să le luăm în stăpânire, de teamă că vom da greș sau că vom suferi. – Marcel Proust

Harta vieții noastre e astfel împăturită, încât nu vedem niciuna dintre marile autostrăzi care o traversează; dar, pe măsură ce harta se desface, întrezărim mereu câte o nouă cărare. – Jean Cocteau

Fiecare dintre noi ascunde în inimă o odaie regească; pe a mea am zidit-o, dar nu am dămat-o. – Gustave Flaubert

Iubirea e dreptul de a ne persecuta, pe care i-l dăm celuilalt. –Fiodor Dostoievski

Tatăl meu mi-a dat o inimă, dar tu ai făcut-o să bată. – Honore de Balzac

A iubi pe cineva înseamnă a-l despuia de sufletul lui și de a-i arăta, prin chiar acest fapt, cât de mare, inepuizabil și limpede e sufletul acela al lui. Pe toți ne macină aceeași suferință, de a nu fi furați îndeajuns. Suferim din cauza forțelor care clocotesc în noi și pe care nimeni nu știe să ni le jefuiască, pentru a ne ajuta să le descoperim. – Christian Bobin

Viața fiecăruia dintre noi nu este o tentativă de a iubi. Este unica noastră încercare. – Pascal Quignard

Destinul ne așteaptă întotdeauna la colțul străzii. În chip de derbedeu, de curvă ori de vânzător de loterie: cele trei întruchipări preferate ale sale. Dar nu va da buzna peste noi în casă. Va trebui să ieșim în întâmpinarea lui. – Carlos Ruiz Zafon

Pentru a-și lua mai bine zborul, ceva mai lesne, Cu pupilele strălucind, cu pletele-n vânt Înainte de potop, înainte ca sania Să părăsească drumul și apoi… Apoi nimic, s-a terminat. – Clarika, “Escape Lane”

Nu te gândi la lucrurile pe care nu le ai ca și cum ele ar fi deja aici; fă mai curând socoteala celor mai prețioase bunuri pe care le posezi și încearcă să-ți închipui cât de mult le-ai fi căutat, dacă nu le-ai fi avut. – Marc Aureliu

Și atunci, pentru ultima dată, am văzut Pământul: un glob stabil, de un albastru strălucitor, călătorind în imensitatea eterului. Iar eu, fragilă fărâmă de praf dotată cu suflet, pluteam tăcut în vid, despărțindu-mă de acest albastru îndepărtat pentru a mă avânta întru necunoscut. – William Hope Hodgson

Și mie ce-mi rămâne după ce te-am iubit? Îmi rămâne doar vocea, văduvită de ecoul neașteptat Îmi rămân doar degetele care nu se mai agață de nimic Îmi rămâne doar pielea, care-ți va căuta mâinile Și mai ales teama, teama de a te iubi și mâine, Așs, aproape mort. – Charles Aznavour

Când orchestra va tăcea, eu voi dansa în continuare… Când avioanele nu vor mai zbura, eu voi pluti singur… Când timpul se va opri, eu tot te voi iubi… Nu știu unde, nu știu cum… Dar te voi iubi mereu… - “Timpul care ne-a mai rămas”, cântec scris de Jean-Loup Dabadie, interpretat de Serge Reggiani

Un sărut face mai puțin zgomot decât un tun, dar ecoul șui durează mai mult. – Oliver Wendell Holmes

marți, 22 mai 2012

"Iubitul virtual" de Kate Brian

„O hârjoneală amuzantă… o intrigă spumoasă, cu personaje cuceritoare!”  - SCHOOL LIBRARY JOURNAL
Adevăraţii prieteni sunt alături la bine şi la rău. Dar mai ales la rău!
Ca urmare, când Lane şi Vivi văd că Isabelle suferă cumplit după ce Shawn, iubitul acesteia din urmă, o părăseşte cu doar o lună înainte de balul de absolvire, sunt gata să facă orice pentru ca prietena lor să-l uite şi să fie din nou fericită.
Ideea genială apare! Din câteva mişcări pe tastatura calculatorului, fetele creează pe MySpace pagina lui „Brandon”, băiatul perfect care s-o salveze pe Isabelle. Ce păcat că e doar virtual!Dar fetele au şi la asta o soluţie: îl atrag în planul lor pe Jonathan, un băiat incredibil de sexy de la alt liceu, care să joace rolul lui Brandon. Însă când Vivi se îndrăgosteşte de Jonathan, iar Shawn face tot posibilul să reia relaţia cu Isabelle, întregul complot pare a se nărui…


Am reușit în sfârșit să termin și cartea asta. Aș fi terminat mai repede, dar cu tezele și testele și tot restul nu am avut timp.
Pot spune că mi-a plăcut. A fost o carte haioasă, plină de tot felul de întâmplări care mai de care mai haioase și unele puțin cam... cum să zic? Țăcănite. Mai ales când lui Vivi îi vine ideea de a angaja pe cineva să joace rolul lui Brandon și să o ducă pe Isabelle la balul de absolvire doar pentru ca ea să nu meargă cu fostul ei iubit Shawn, care este de altfel un mare nemernic. Totul pare să meargă destul de bine, dar bineînțeles că planul celor două nu poate fi perfect, deci până la final totul o ia razna rău de tot, iar finalul, cel puțin din punctul meu de vedere, este unul destul de neașteptat.
Nu este una din cele mai bune cărți pe care le-am citit până acum, dar este foarte ușor de citit și amuzantă, iar în perioada asta și cum se mai apropie și bacul este exact ceea ce aveam nevoie ca să mă mai relaxez.
Eu zic că merită citită.

duminică, 20 mai 2012

Intouchables/Invincibilii

În urma unui teribil accident cu parapanta, Philippe (Francois Cluzet), un aristocrat înstărit, e nevoit să angajeze un asistent personal și, surprinzător, îl alege pe Driss (Omar Sy), un tânăr din suburbii, proaspăt ieșit din închisoare. Pe scurt, cea mai nepotrivită persoană pentru job.
Lăsând la o parte lipsa lui de experiență, când vine vorba despre umor lucrurile se schimbă radical. Și astfel, toate barierele dispar, lăsând loc celor mai nebunești, ciudate și incredibil de amuzante aventuri, în care Philippe și Driss se antrenează constant, clădind o prietenie puternică, deși improbabilă.
Pentru că pe cei doi tocmai ceea ce îi desparte îi transformă în "Invincibilii", doi prieteni capabili să mute munții împreună, să-l facă pe Vivaldi să traiască din nou alături de "Earth, Wind and Fire", într-un cuvânt să creeze cu foarte mult umor un univers comun din două lumi aparent incompatibile.
Cu un joc actoricesc remarcabil, un scenariu genial, bazat pe întâmplări reale, dialoguri inteligente și umor de calitate, Invincibilii este unul dintre puținele filme aclamate de critici și iubite de public în egală măsură. Filmul a doborât atât recorduri de premii, cât și de box-office, fiind al treilea cel mai vizionat film din toate timpurile în Franța și primind 10 nominalizări la Premiile Cesar, premiul Cesar pentru cel mai bun actor (Omar Sy), premiul pentru cel mai bun actor (pentru Omar Sy si Francois Clouzet), precum și Tokyo Grand Prix pentru cel mai bun film la Tokyo International Film Festival.

Filmul ăsta mi s-a părut foarte bun! De ce? Pentru că, deși povestea este destul de tristă, Philippe fiind paralizat de la gât în jos, acest lucru însemnând că este în permanență dependent de un asistent personal, modul în care este abordată ideea este absolut comică. Am râs muuult când am văzut filmul ăsta. În mare parte datorită lui Driss care nu prea știe cum să aibă grijă de Philippe, în sensul că se descurcă, dar e cam stângaci, și care are niște replici absolut geniale.
Îmi place umorul lui Driss și faptul că, deși cei doi sunt destul de diferiți, până la final reușesc să lege o adevărată prietenie și se distrează de minune împreună.
Dar cred că motivul pentru care filmul ăsta mi-a plăcut atât de mult este faptul că, deși Philippe a avut o soartă destul de tristă, asta nu îl împiedică să se bucure de viață, să râdă și să se distreze împreună cu Driss.
Un film care merită să fie văzut.

sâmbătă, 19 mai 2012

Pentru prietenie

Trebuie să fi mai bun decât e necesar, pentru că pe oricine întâlneşti în drumul tău se confruntă cu o luptă.

Ai grijă la cuvinte, poţi să-ţi faci singur rău!

Dacă vrei ca visele tale să se realizeze , nu trebuie să dormi.

Din tot ceea ce ai, expresia chipului tău e cea mai importantă.

Fericirea din viata ta depinde de calitatea gândurilor tale.

Greutatea cea mai mare pe care o poţi duce e ranchiuna.

Un lucru pe care poţi oricând să-l dai, dar şi să-l ţii.... cuvântul tău...

Minciuna cea mai gravă e cea pe care ţi-o spui ţie însuţi.

Dacă îţi lipseşte curajul să începi,  ai şi încheiat deja.

Un lucru pe care nu-l mai poţi recupera... e timpul pierdut.

Ideile nu se materializează dacă nu crezi în ele!!!

Mintea ta e ca o paraşută: funcţionează doar când o deschizi...

Să alergi după fericire e competiţia unei întregi vieţi!!!

Nu e niciodată prea târziu  să fii cel care ai vrut să fii.

Viaţa e prea scurtă  ca să te trezeşti cu remuşcări… De aceea, iubeşte persoanele care te îndrăgesc; uită de  cei care nu o fac.

Totul se întâmplă cu un motiv. Dacă ţi se oferă o a doua şansă, prinde-o cu amândouă mâinile.

Nimeni nu a spus că viaţa e uşoară, au spus doar că  ea merită trăită.

Prietenii sunt ca un balon: când le dai drumul, poate nu se mai întorc.

Uneori ne preocupăm atât de mult de vieţile noastre agitate şi pline de probleme că nu ne dăm seama că îi uităm pe ceilalţi.

Ne dăm seama cine sunt prietenii adevăraţi doar când e prea târziu...

vineri, 18 mai 2012

"Flacăra iubirii" de Nicholas Evans

Julia Bishop, născută şi crescută în New York, îşi va petrece vara în Montana, oferind consiliere pentru adolescenţii cu probleme. Însă ceea ce Julia nu ştie este că această experienţă îi va schimba viaţa.
Îndrăgostită până peste urechi de pompierul paraşutist şi muzicianul Ed Tully, abia aşteaptă să îşi petreacă weekendurile cu el în Misoula. Dar o relaţie foarte puternică se formează pe neaşteptate între ea şi prietenul cel mai bun al lui Ed, Connor Ford. Fermier din Montana şi pompier la rândul său, lui Connor îi place să lupte cu flăcările pe cât de mult iubeşte fotografia. Însă, aproape imediat după ce o cunoaşte, ajunge să o iubească pe Julia şi mai mult. Legăturile dintre cei trei devin din ce în ce mai puternice şi mai complicate, însă focul care le ameninţă viaţa îi va schimba pentru totdeauna.



Am citit cartea asta din curiozitatea acum ceva timp și m-am gândit să spun câteva cuvinte despre ea.
Sincer, nu știam la ce să mă aștept, iar la început chiar mi-a plăcut. Au fost destule lucruri care să mă facă să vreau să aflu ce se va întâmpla mai departe și chiar a fost interesant. Însă pe la jumătate, dacă îmi amintesc corect, după un anumit incident cartea nu a mai fost atât de interesantă ca la început. Iar după un anumit număr de pagini finalul era destul de previzibil.
Nu a fost chiar atât de bună pe cât mă așteptam să fie la un moment dat, dar chiar și așa pot spune că mi-a plăcut. În ea sunt prezentate și niște situații care pentru mine au fost noi, e prima carte în care dau de așa ceva, din câte îmi amintesc.

joi, 17 mai 2012

Viața (2)

În viață sunt momente în care o persoană îți lipsește mult, iar tu ai vrea s-o scoți afară din vise pentru a o strânge foarte tare în brațele tale!

Când ușa fericirii se închide, o altă ușă se deschide, dar noi continuăm să privim ușa închisă și nu dăm importanță celei deschise.

Să nu crezi în aparențe, sunt adeseori înșelătoare. Nu te interesa de bogății, ele vor dispărea.

Caută pe cineva care să îți transmită bucuria sa până când cea mai rea zi va deveni mai bună. Caută pe cineva care să facă să zâmbească sufletul tău.

Visează ceea ce vrei să visezi. Mergi acolo unde îți dorești să mergi. Încearcă să fii acolo unde vrei să fii. Pentru că viața e unică și există o singură posibilitate de a face lucrurile pe care le dorim.

Cei norocoși nu au nevoie de bunul cel mai bun. Caută pur și simplu ce e mai bun din ceea ce au întâlnit în drumul vieții lor.

Cel mai frumos viitor va depinde întotdeauna de necesitatea de a uita trecutul. Nu vei putea merge înainte în viață dacă nu vei trece peste erorile trecutului și peste tot ceea ce ți-a rănit inima.

Când te-ai născut plângeai și toți cei din familie surâdeau. Trăiește viața din plin, fă lucrurile până la capăt, astfel încât să poți zâmbi întotdeauna și să nu aduci lacrimi altora.

miercuri, 16 mai 2012

The vow/Jurământul

Paige şi Leo sunt căsătoriţi şi se iubesc la nebunie. Ambii sunt artişti de succes în Chicago. Într-o noapte cu ninsoare deasă, cei doi sunt victimele unui accident de maşină. Leo scapă nevătămat, însă Paige are leziuni cerebrale, care îi şterg din memorie toate amintirile legate de relaţia cu soţul său. La ieşirea din comă, Leo este pentru ea un străin.
Dintr-o dată, Leo se trezeşte în situaţia de a lua de la capăt o relaţie la care visase toată viaţa şi de a-i recuceri inima soţiei sale. În urma traumatismului cranian, Paige se crede cu cinci ani în urmă, pe vremea când era studentă la Drept, înainte de a-l cunoaşte pe Leo. Viaţa sa actuală îi este complet străină. Nu înţelege de ce se află departe de părinţii săi, îi lipseşte garderoba sa “conservatoare” şi nu vede niciun motiv pentru care ar fi renunţat la facultate şi la promiţătoarea carieră de avocat. Pentru a înrăutăţi situaţia, Paige se crede încă logodită cu omul de afaceri Jeremy, şi refuză relaţia cu Leo şi stilul său de viaţă neconvenţional, ca şi cum nu l-ar fi iubit niciodată.
Cum însănătoşirea lui Paige şi revenirea memoriei pare ceva imposibil, Leo este cuprins de teamă – aceea că a pierdut-o pentru totdeauna pe marea iubire a vieţii sale. Refuzând să se dea bătut, el se hotărăşte să ia totul de la capăt şi o curtează pe Paige ca şi cum de-abia s-ar fi cunoscut, în speranţa că aceasta se va îndrăgosti din nou de el. Astfel, Leo va trece printr-o grea încercare, în cursul căreia va înţelege exact sensul iubirii, al onestităţii şi al jurământului făcut la căsătorie.

Filmul ăsta m-a emoționat. Eu am vrut să-l văd în primul rând deoarece știam că este un film de dragoste, iar eu sunt mai romantică de felul meu. Mi s-a părut interesantă ideea încă de când am văzut trailerul, dar sincer eram convinsă că va fi una din acele povești în care la final are loc vreun miracol, iar ea își recapătă memoria și ei trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Din acest punct de vedere filmul m-a luat prin surprindere. Nu pentru că nu ar avea final fericit. Ci pentru că la final am aflat că de fapt filmul este inspirat dintr-o poveste reală și că de fapt Paige nu și-a recăpătat niciodată memoria. Dar, cu toate astea, cei doi rămân împreună și sunt fericiți în final :x

marți, 15 mai 2012

Doi îngerași

Doi îngeri călători s-au oprit să-și petreacă noaptea în casa unei familii înstărite. Familia a refuzat să-i lase pe îngeri să înnopteze în camera de oaspeți. În schimb, le-a oferit o cămăruță în subsol. În timp ce își făceau paturile, îngerul cel bătrân a văzut o gaură în perete și a reparat-o imediat. Când îngerul cel tânăr l-a întrebat de ce, celalalt înger i-a răspuns:
"Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi".
Continuându-și drumul, în noaptea următoare îngerii au ajuns să se odihnească în casa unui om foarte sărac, dar foarte ospitalier.Tăranul locuia împreună cu soția lui. După ce au împărțit cu ei puțina mâncare ce o aveau, i-au lăsat pe îngeri să doarmă în patul lor, unde se puteau odihni în voie.
Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au găsit pe țăran și pe soția lui plângând. Singura lor vacă al cărei lapte era singurul lor venit, murise pe câmp. Îngerii l-au îmbărbătat pe țăran și au plecat mai departe.
Pe drum, cel tânăr s-a înfuriat și l-a întrebat pe cel bătrân cum se poate întâmpla un asemenea lucru?
"Primul om avea tot și totuși l-ai ajutat", a spus el. "A doua familie avea atât de puțin, dar era în stare să împartă totul și tu i-ai lăsat vaca să moară".
“Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi", i-a răspuns îngerul cel bătrân. "Când am stat în subsol am observat că în gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stăpânul era obsedat de lăcomie și era incapabil să-și împartă bogăția cu altcineva, am astupat zidul ca să nu o mai găsească. Noaptea trecută, când am dormit în patul familiei de țărani, îngerul morții a venit după soția lui. I-am dat în schimb vaca. Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi.”
Uneori chiar așa se întâmplă când viața nu se desfășoară așa cum ar trebui.
Dacă ai credință, știi că orice întamplare este întotdeauna în avantajul tău. S-ar putea să nu știi cum anume, (poate nu afli de ce anume te-a păzit Dumnezeu) dar știi că e așa.
Unii oameni intră în viața noastră și pleacă repede...
Unii ne devin prieteni și stau
aproape de noi... lăsându-și minunatele amprente asupra inimii noastre, iar noi nu mai suntem aceiași pentru că prietenia lor ne-a transformat!!!
Ieri a trecut.
Mâine este un mister.
Astăzi este un dar.
De aceea se cheamă prezent (engl.: present = dar)!
Cred că viața este minunată... trăiește și bucură-te de fiecare moment...

luni, 14 mai 2012

Tiramisu

Apuc și eu după muuult timp să fac o poză acestei prăjituri înainte să fie mâncată pe jumătate :))
Ideea de a încerca să fac această prăjitură mi-a venit după ce am mâncat o bucată din una făcută de altcineva. Mi s-a părut mult mai bună decât varianta de la Doctor Oetker, așa că ce m-am gândit eu? Hai să cer rețeta. Asta a cam fost o greșeală din partea mea deoarece acum fratele meu mă bate la cap destul de des să fac tiramisu. Mai bine mă abțineam... :))
Dar, ca să fiu sinceră, și mie îmi place mult, chiar dacă m-am plictisit de ea tot făcând-o. Este foarte bună, ca să nu mai zic că durează sub o oră să fie pregătită, mai mult stă în frigider(12 ore).

duminică, 13 mai 2012

O foaie albă de hârtie

Este vorba despre un concurs care a avut loc într-o galerie de artă din Washington. Singura regulă impusă artiștilor a fost să folosească o singură foaie de hârtie albă pentru lucru. Puteți să admirați operele de artă expuse!!!




























Centrul de cercetare si promovare CRISTERA (www.cristera.ro)

considera ca este o idee utila pentru pastrarea prospetimii mintii, atat prin gasirea metodelor de exprimare artistica cat si prin folosirea abilitatilor manuale.