sâmbătă, 30 iunie 2012

Concurs "Blestemul focului"!


Deci, după ce m-am gândit foarte mult la asta, am decis să organizez primul meu concurs. Și premiul va fi, așa cum scrie și în titlu, cartea "Blestemul focului" scrisă de Chloe Neill, în varianta hardcover. 
Mie una mi-a plăcut foarte, foarte mult, puteți găsi recenzia mea aici.

Ca să vă înscrieți:
- trebuie să urmăriți blogul prin GFC 
- trebuie să lăsați într-un comentariu la această postare numele prin care urmăriți blogul și adresa de email

Dacă vă doriți intrări în plus:
- postați pe blogul vostru despre concurs (+1) și lăsați linkul unde ați postat
- pentru orice alt share dat acestui concurs, ca de exemplu facebook, twitter etc (+1), pentru fiecare 

Perioada de înscriere începe azi, 30 iunie, și se termină pe 15 iulie, iar câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți.

Dacă aveți orice fel de întrebări legate de acest concurs le puteți lăsa într-un comentariu, iar eu vă voi răspunde în cel mai scurt timp.

Acum, nu știu dacă se va înscrie cineva, dar eu sper să fie doritori deoarece cartea asta chiar merită citită.

"Crima din Orient Express" de Agatha Christie

Cum mi-a plăcut cartea "Zece negri mititei" și cum o aveam și pe asta am decis să-i dau o șansă. Și mă bucur că am făcut-o.
Nu m-am dat niciodată în vânt după romanele polițiste, dar îmi place mult felul în care scrie Agatha Christie. Nu e deloc plictisitor, nu te pierzi în tot felul de detalii și în plus are suficientă acțiune și mister cât să te țină cu sufletul la gură până la final. Iar cum eu nu sunt cea mai bună la a face pe detectivul cu atât mai mult continui să citesc pentru a afla finalul.
Așa, deci Hercule Poirot, mare detectiv, se află în trenul Orient Express. Are loc o furtună de zăpadă puternică care oprește trenul, spre neplăcerea pasagerilor. Până aici nimic ieșit din comun. Doar că de dimineață, la micul dejun, unul dintre pasageri nu apare. Îngrijorați de acest lucru se decide să se verifice dacă pasagerul era bine. Surpriză: respectivul era mort, mai exact înjunghiat de câteva ori.
Un lucru care mi-a plăcut la cartea asta a fost că, deși a fost descris corpul celui decedat, nu prea avea cum să se sară peste asta, nu a fost descris cu lux de amănunte. Suficient cât să-ți faci o idee despre cam cum arăta, dar nu prea mult. Pentru mine a fost numai bine, cum nu prea mă dau în vânt după asemenea chestii și am o imaginație mai bogată decât aș prefera în anumite momente.
Se demarează o anchetă, să zic așa, condusă de Poirot în care fiecare pasager, inclusiv un angajat, sunt supuși unui interogatoriu în urma căruia detectivul nostru urma să afle cum anume se întâmplase totul.
Cel mai mult mi-au plăcut deducerile pe care le făcea Poirot. Nu am nici cea mai mică idee de unde le scotea sau cum își dădea seama cine mințea și cine nu, dar a fost super. Iar la final, când a prezentat de față cu toți cei din tren întreaga poveste și cele două soluții ale crimei eu una am rămas mască de uimire. Personajul mi se pare absolut genial. 
Dacă voi mai avea vreodată ocazia să citesc ceva scris de Agatha Christie cu siguranță nu o voi rata. Scrie foarte frumos, nu este greu de citit, nu mi s-a părut nici plictisitoare, a fost exact pe gustul meu.

joi, 28 iunie 2012

Proverb chinezesc cu privire la bani

Cu banii poți cumpăra o locuință, dar nu poți cumpăra un "cămin"
Cu banii poți cumpăra un ceas, dar nu poți cumpăra "timp"
Cu banii poți cumpăra un pat, dar nu poți cumpăra "odihnă"
Cu banii poți cumpăra o carte, dar nu poți cumpăra "cultură"
Cu banii poți cumpăra un medic, dar nu poți cumpăra "sănătate"
Cu banii poți cumpăra o poziție, dar nu poți cumpăra "respect"
Cu banii poți cumpăra sânge, dar nu poți cumpăra "viață"
Cu banii poți cumpăra sex, dar nu poți cumpăra "iubirea"

miercuri, 27 iunie 2012

Words from books...(2)

"Poate că prefer compania de care mă bucur deja. Genul de persoană care să stea de vorbă cu mine indiferent de felul în care eram îmbrăcată, sau indiferent de ce spuneau alții despre mine. Pe care să mă bazez că nu-și va schimba brusc părerea, aruncându-mă la gunoi."
Cass McKenna 
Fantomele ne știu toate secretele de Megan Crew 

marți, 26 iunie 2012

"Blestemul focului(Elita Întunecată #1)" de Chloe Neill

Lily Parker este trimisă de părinții ei la școala-internat Sfânta Sofia din Chicago deoarece ei urmau să plece într-o călătorie sabatică în Germania. Lily nu este foarte încântată de ideea de a părăsi orașul Sagamore și școala la care învățase până acum, dar nu prea are de ales. Ajunsă acolo își face o nouă prietenă în Scout Green, o fată care se deosebește de restul fetelor Sfintei Sofia prin părul blond cu vârfuri închise la culoare și prin cercelul din nas. Cele două se înțeleg foarte bine, iar Scout îi face o mică prezentare a celorlalte două colege de apartament, a găștii fițoaselor și altele. 
Doar că, faptul că noua ei prietenă dispare noaptea și se întoarce în apartament foarte târziu îi dă de gândit lui Lily, dar nu reușește să afle nimic de la Scout. Secretul ei iese însă la iveală atunci când, aflată la subsol, deoarece căzuse într-o capcană a găștii fițoaselor, Lily vede câteva chestii care nu sunt tocmai normale, și în care este implicată Scout, și este lovită de blestemul focului, iar în cele din urmă primește și mult dorita explicație.
Însă, ceea ce tocmai a aflat o cam sperie puțin, iar acestui lucru i se mai adaugă și faptul că află că părinții ei nu îi spuseseră tot adevărul în legătură cu profesiile lor. Iar când îi mai apare și un semn întunecat pe spate lucrurile nu pot deveni decât mai interesante.
Cartea asta mi-a plăcut foarte, foarte, foarte mult. A fost exact pe gustul meu. Bine, eu am și o slăbiciune pentru cărțile cu magie. Oricum, mie mi s-a părut că această carte a avut tot ce îi trebuie. Acțiunea nu a fost foarte alertă, dar cred că a fost mai bine așa. Dacă ar fi fost prea alertă cred că m-aș fi pierdut pe undeva prin tot ce se întâmpla. Personajul meu favorit este de departe Scout. Este o fată cu simțul umorului care o ajută pe Lily să se obișnuiască cu școala de fete Sfânta Sofia și a cărei personalitate în sine mie îmi place mult, plus niște replici geniale.
Singura chestie pe care aș avea să o reproșez acestei cărți ar fi faptul că, deși la un moment dat era evident că Michael și Scout se plac și că și Lily și Jason se plac (îl ador pe băiatul ăsta cam din toate punctele de vedere!!), nu s-a insistat pe asta, a fost lăsat mai la o parte. Ok, au fost multe chestii care s-au întâmplat, dar romantica din mine nu se împacă prea bine cu chestia asta. Eh, sper măcar că se va întâmpla ceva între ei în volumul al doilea.
Finalul cărții m-a lăsat cu dorința de a citi mai mult. Vreau continuarea!!! Adică s-a terminat fix când totul devenea din ce în ce mai interesant. Aș zice că ăsta e un lucru bun, doar că mie nu îmi place să aștept continuările seriilor :))
Este o carte foarte drăguță, care eu cred că merită citită ^^

luni, 25 iunie 2012

Comparație






De ceva timp vreau să scriu acest articol pe blog, dar ori nu îmi găseam cuvintele, ori aveam ceva mai  urgent de făcut și tot l-am amânat. Deci, voiam să povestesc unul dintre evenimentele prin care am trecut și care mi-au demonstrat că noi avem o țară foarte frumoasă.
Eu am vizitat diverse țări și obiective turistice, dintre care menționez Versailles, de lângă Paris, și Schombrunn, din Viena, plus încă două castele din Austria: Neuswanstein și Hohenschwangau. Ultimele trei le-am văzut anul trecut și îmi amintesc că Neuswanstein și Hohenschwangau chiar mi-au plăcut mai mult decât Schombrunn. 
Apoi, în vara aceea, când ne-am întors în țară au aflat părinții mei că acum Castelul Peleș putea fi vizitat în întregime, așa că ne-am oprit să-l vizităm.
Eu am mai vizitat Peleșul de câteva ori, dar eram mică atunci, iar mare lucru nu-mi mai aminteam, așa că mi-am zis "de ce nu?"
Țin minte că mama a zis atunci că Peleșul este mult mai frumos decât ce văzusem până atunci prin străinătate și recunosc că nu prea mi-a venit să cred. 
Dar după ce am trecut de scările și de holul pe care mi le aminteam trebuie să recunosc că a avut dreptate. 
M-am gândit la toate castelele pe care le-am vizitat până atunci și mi-am dat seama că niciunul nu se compară cu Peleșul. Totul arăta foarte frumos. Am văzut în sfârșit camerele de la etaj, despre care fusesem foarte curioasă încă de când eram copil și mai că nu-mi venea să cred. Am aflat cu ocazia asta și că în unele din acele camere, ghidul ni le arăta în timp ce vorbea, au fost găzduiți autori importanți ai literaturii române(nu mai îmi amintesc exact care, așa că mai bine tac). Toate camerele, sau mă rog majoritatea, mi s-au părut frumos mobilate și destul de încăpătoare, mult mai frumoase decât cele din Shombrunn. Chiar îmi amintesc că încă dinainte de a vedea Peleșul am fost cam dezamăgită de ce am văzut acolo. 
Nu mi-aș fi închipuit niciodată că voi ajunge să cred că un obiectiv din țara noastră e mai impresionant decât unul din străinătate, dar uite că m-am înșelat. Ba chiar după ce am ieșit de acolo am ajuns să mă întreb de ce oare aveam eu ideea asta fixă în minte cum că obiectivele noastre turistice nu sunt chiar cine știe ce. 
Turul știu că a durat destul de mult, parcă două ore, dar când s-a terminat știu că i-am zis mamei că a avut dreptate. Castelul Peleș chiar este frumos.
Mă bucur că au refăcut etajul și că acum este deschis publicului, chiar merită să fie văzut.
La un moment dat ni s-a arătat o cameră secretă a cărei intrare semăna cu un dulap și cred că partea asta mi s-a părut cea mai tare. Am mai văzut eu uși secrete, dar de obicei erau ascunse în pereți. A fost prima oară când am văzut ușă mascată sub forma unui dulap. Mi-a plăcut foarte mult.


Ceea ce voiam eu de fapt să spun este că avem o țară foarte frumoasă. Eu la concluzia asta am ajuns comparând ce am văzut pe aici cu ce am văzut prin străinătate.

sâmbătă, 23 iunie 2012

Citate din "Vei fi acolo?" de Guillaume Musso

Vine o seară când viitoru-ți e deja trecut. Întorci atunci privirea și-ți vezi în urmă tinerețea. - Louis Aragon

Viitorul mă interesează foarte mult: e locul unde am de gând să-mi petrec următorii ani din viață. - Woody Allen

Așezați-vă timp de o oră lângă o fată frumoasă - ora va părea un minut. Așezați-vă un minut pe o sobă încinsă - minutul va părea o oră. Asta e relativitatea. - Albert Einstein

Și ai grijă de visele tale (...). Nu știi niciodată când vei avea nevoie de ele. - Carlos Ruiz Zafon

Cea mai bună dovadă a imposibilității călătoriilor în timp este că n-am fost încă invadați de hoarde de turiști veniți din viitor. - Stephen Hawking

Trăiesc, sufăr, ma înșel, risc, dăruiesc și pierd, și astfel îndepărtez moartea de mine. - Anais Nin

Poți face orice, poți gândi orice, poți crede orice, poți avea parte de toată știința lumii - dacă nu iubești, nu ești nimic. - Marcelle Sauvageot

Cărțile și prietenii să-ți fie puțini, dar buni. - Înțelepciune populară

Suntem cu toții în căutarea acelei ființe unice care va aduce în viața noastră ceea ce ne lipsește. Iar dacă nu reușim să o găsim, nu ne rămâne decât să ne rugăm că ne va găsi ea pe noi... - Desperate Housewives

Trecem prin prezent legați la ochi (...). Abia mai târziu, când ni se dă la o parte legătura și ne cercetăm trecutul ne dăm în fine seama de cele trăite și le înțelegem sensul. - Milan Kundera

Tot ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, indiferent câte eforturi ai face pentru a evita acel lucru. Toto ce nu trebuie să se întâmple nu se va întâmpla, indiferent câte eforturi ai face pentru a obține acel lucru. - Râmana Mahârishi

Am observat că până și cei care spun că totul este predestinat și că nu putem schimba nimic se uită în stânga și-n dreapta înainte să treacă strada. - Stephen Hawking

Oamenii nu mai au timp cu adevărat pentru nimic. Cumpără de la magazin lucruri gata făcute. Și cum nu există magazine de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. - Antoine de Saint-Exupery

Nu înveți nimic citind cărți. Nu înveți decât primind lovituri de la viață. - Swâmi Prajnânpad

Ceea ce numim de obicei o rațiune de a trăi este în același timp și o excelentă rațiune de a muri. - Albert Camus

Dacă tinerii ar ști...
Dacă bătrânii ar putea...

La douăzeci de ani dansăm în centrul universului. Le treizeci ne învârtim înăuntrul cercului. La cincizeci mergem pe circumferință, evitând să privim în afară sau înăuntru. Mai târziu nu mai contează, este privilegiul copiilor și al bătrânilor să fie invizibili. - Christian Bobin

Viața se va fi trecut ca un castel mare și trist, străbătut de vânturi. - Louis Aragon

Și într-o dimineață plină de soare a plecat, lăsându-mă în voia sorții. - Edith Piaf

E omenesc să ai un secret, dar e la fel de omenesc ca la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, să îl dezvălui. - Philip Roth

Când ți se vor deschide în față mai multe căi și nu vei ști pe care să o apuci, nu alege la întâmplare, ci așează-te și așteaptă. Așteaptă oricât e nevoie. Nu te mișca, nu spune nimic, ascultă-ți inima. Apoi, când o să-ți vorbească, ridică-te și urmează-i sfatul. - Susanna Tamaro

joi, 21 iunie 2012

"Zece negri mititei" de Agatha Christie

Asta este prima carte de Agatha Christie pe care am citit-o și cred că am făcut-o mai mult din curiozitate și pentru că mi s-a spus că nu e la fel de plictisitoare ca "Sherlock Homes". Nu aveam cine știe ce așteptări și am rămas plăcut surprinsă.
Încă de la început, de când a fost prezentat acel mesaj, în care fiecare dintre oapseți era acuzat de o anumită fărădelege, am fost curioasă să aflu ce anume se va întâmpla mai departe. Iar după ce oaspeții au început să moară, iar nimeni nu reușea să-și dea seama cine le cauza moartea am devenit și mai curioasă. Mai ales că nici eu nu înțelegeam cum de oricine era vinovat făcea acele lucruri fără ca nimeni să nu-l observe. Iar panica celorlați creștea cu fiecare nouă victimă și, ce era mai rău, indiferent câte precauții și-ar fi luat tot nu reușeau să oprească omorurile care aveau loc. 
După ce au înțeles pe ce se bazează criminalul, și anume un cântecel pentru copii, care de altfel descria și profesia fiecăruia și modul în care va muri, totul a devenit și mai rău. Asta pentru că acum știau în ce ordine îi lua criminalul și când știau că ei urmează... ei bine, vă puteți închipui și singuri.
Recunosc că la un moment dat nu am mai rezistat și am tras cu ochiul la final să văd cine îi atrăsese acolo, dar asta nu prea m-a ajutat. De ce? Pentru că după ce am aflat cine era cel care îi atrăsese pe acea insulă am devenit și mai confuză. Ceva nu se lega cu ceea ce citisem eu până atunci. Așa că am continuat să citesc(nu că nu aș fi făcut-o oricum), iar după ce am terminat totul a devenit limpede ca cristalul. 
O carte plină de suspans care te va ține cu sufletul la gură până la ultima pagină, de care nu ai cum să te plictisești. Eu zic că merită citită.

luni, 18 iunie 2012

"Stormbreaker(Alex Rider #1)" de Anthony Horowitz

Alex Rider este un adolescent complet obișnuit de 14 ani, care locuiește împreună cu unchiul lui și cu menajera lor, Jack. Viața i se schimbă însă în ziua în care primește vestea că unchiul lui a murit într-un accident de mașină. Polițiștii îi spun că acesta nu purta centura de siguranță. Alex însă este de altă părere. Îl cunoștea foarte bine pe unchiul lui și știa că acesta era obsedat de centura de siguranță și că în niciun caz nu ar fi plecat la drum fără. Fiind curios de adevăratul motiv al morții acestuia, ajunge la un cimintir de mașini unde o găsește pe cea a unchiului său și află că a avut dreptate: unchiul lui nu murise într-un accident de mașină, ci fusese împușcat. Apoi află de la cel care la înmormântare îi spusese că era șeful unchiului său că cel din urmă fusese spion pentru MI6 și că murise într-o misiune. I se mai dau și alte detalii despre cel decedat, după care lui Alex i se spune că este nevoie de ajutorul lui pentru finalizarea ultimei misiuni a unchiului său, iar în cele din urmă Alex nu are de ales și acceptă. Și de aici încep aventurile lui...
Sincer, la început cartea asta mi-a lăsat impresia că va fi mult mai bună, dar din păcate nu a fost așa. Foarte multe lucruri din ea, cum ar fi gadgeturile pe care le primește Alex, îmi amintesc de Totally Spies, acele desene animate cu spioane pe care le urmăream cu foarte mare atenție atunci când eram prin clasa a șaptea, parcă. Recunosc că de la un anumit punct încolo am continuat să citesc cartea doar pentru a afla care era de fapt marele plan malefic al personajului negativ. Și până și asta m-a dus cu gândul tot la acele desene animate sus menționate. Adică, totul decurge cam la fel ca în ele, cu personajul negativ dovedindu-se a fi puțin cam instabil psihic, spunându-i spionului marele lui plan și motivul din spatele acestuia, mai apoi vrând să se descotorosească de el deoarece știa prea multe și tot așa.
Nu pot spune că e o carte groaznică, pentru că nu e chiar așa, și probabil că dacă aș fi citit-o prin generală mi-ar fi plăcut mult mai mult. Dar de atunci am citit multe alte cărți și asta nu s-a ridicat la așteptările mele și parcă la un moment dat devenise prea previzibilă, ca să zic așa.

Bookfessions (1)

duminică, 17 iunie 2012

The real meaning of words

Love 

Sorrow 

Innocence 

Departure 

 Pain

Respect 

Compassion

 Friendship

Patience 

Rescued

Best friends 

 Divine

"Life is not about waiting for the storms to pass....
it's about learning how to dance in the rain."

sâmbătă, 16 iunie 2012

Words from books...(1)

"Toți suntem singuri, Antoine, aici, la Paris sau în altă parte. Putem încerca să fugim de singurătate, să ne mutăm, să facem pe dracu-n patru ca să întâlnim oameni, dar asta nu schimbă nimic. La sfârșitul zilei, fiecare se întoarce acasă. Cei care trăiesc în cuplu nu-și dau seama ce noroc au. Au uitat de serile când stai singur la masă, de angoasa weekendurilor care se apropie, de duminicile când speri că telefonul o să sune. Sunt milioane de astfel de oameni în toate capitalele lumii. Singura veste bună este că n-avem de ce să ne simțim atât de diferiți de ceilalți."
Sophie 
Prietenii mei, iubirile mele de Marc Levy 

vineri, 15 iunie 2012

"Viața mea pe net" de Alexandra Ares

Emily Thompson nu este una dintre cele mai norocoase persoane din lume. De fapt, este chiar foarte ghinionistă. Părăsită de iubit pentru o maseuză, rămasă fără job și nevrând să ceară ajutorul familiei, asta în principal deoarece bănuiește că vor încerca să o convingă să se mute înapoi cu ei, încearcă să se descurce de una singură. Cum anume procedează? Apelează la Craigslist, o rețea unde, din câte am înțeles, se găseau cam de toate, de la anunțuri pentru joburi la cele pentru diverse întâlniri și chiar până la vânzarea și cumpărarea de diverse obiecte. Dar nu prea îi merge mai bine, asta deși se străduiește, și din cauza site-ului sus menționat și a dorinței ei de a ieși la întâlniri întâlnește tot felul de ciudați.
Povestea lui Emily devine destul de haioasă. Printre tipii care mai de care mai ciudați și joburile care nu sunt exact așa cum sunt descrise în anunțuri e clar că nu are timp să se plictisească.
Ceea ce am observat și eu la un moment dat este că pe Craigslist, inclusiv la anunțurile de joburi, lumea minte. Se fac tot felul de promisiuni și prezentări atrăgătoare care de fapt ascund cu totul altceva decât e scris acolo. Iar mulți dintre cei pe care îi întâlnește Emily, indiferent de domeniu, par a fi pregătiți să profite în orice fel de situația pe care o au în față pentru a le fi lor mai bine, fără să le pese de restul.
Cartea asta sincer mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam. Se potrivește perfect secolului douăzeci și unu în care trăim și în care lumea stă mult pe net pe site-uri de socializare și nu numai. Iar pe internet lumea nu e foarte sinceră, că na, e foarte ușor să minți pe internet. Iar Emily are destul de multe de tras de pe urma site-ului de care a cam devenit dependentă. 
O carte care se potrivește acestui secol al site-urilor de socializare, care mie mi-a plăcut și care cred că merită să fie citită. 

joi, 14 iunie 2012

Madagascar 3: Europe's Most Wanted

Cei patru prieteni vor să se întoarcă la New York, la grădina zoologică pe care la început abia așteptau să o părăsească. Dar ca să facă asta au nevoie de cei patru pinguini și de avionul lor, iar ei se află în Monte Carlo. Așa că decid să meargă acolo, să-i ia pe ei și avionul lor și să plece spre New York. Până aici toate bune și frumoase. Ajung în Monte Carlo, dar planul lor de a-i lua pe pinguini de acolo fără să fie văzuți nu prea iese așa cum speraseră și ajung să fie urmăriți de o tipă, pe nume Dubois, de la Controlul Animalelor care tot ce își dorește este capul leului pe peretele ei.
În cele din urmă, toată gașca reușește să se ascundă într-un tren al unui circ. De la celelalte animale ale circului află că acesta ar putea ajunge în New York dacă reușesc să impresioneze un anumit critic la Londra.
Bazându-se pe asta ei cumpără circul(poveste lungă), dar află destul de repede că animalele de acolo nu sunt atât de pricepute la a face un spectacol reușit precum credeau ei că sunt. Iar speranțele lor că vor ajunge înapoi acasă se diminuează considerabil, ca să nu mai spun că acea Dubois, o femeie destul de ciudată, dar amuzantă din această cauză, e în continuare pe urmele lor.
Alex decide că poate cu puțin antrenament, muncă în echipă și mult optimism ei ar putea totuși să facă un spectacol suficient de bun pentru a ajunge la New York.
Oare vor reuși ei să facă un spectacol pe măsură și să ajungă acasă? Dar în același timp trebuie să se ferească și de Dubois. Oare vor reuși?

Mie sincer filmul mi-a plăcut foarte mult. Am râs o grămadă, au fost foarte multe scene amuzante. Iar cum legile fizicii și ale gravitației nu se aplică în animații cred că vă puteți da seama că se întâmplă niște lucruri absolut hilare :))

miercuri, 13 iunie 2012

Nou la mine în bibliotecă(2)

Blestemul focului de Chloe Neil. L-am câștigat pe blogul Same old things și a venit în sfârșit!!! :D Îmi doream cartea asta încă de când am văzut-o în librărie și nu mi-a venit să cred că am câștigat-o :D:D

Și cele de mai sus. Nu sunt chiar în bibliotecă pentru că sunt în format ebook, dar nu contează, sunt bune și așa. Pe astea le-am câștigat ieri pe blogul Addicted to books la un concurs fulger :D 

Le mulțumesc organizatoarelor celor două concursuri și de-abia aștept să citesc cărțile :D :)

Lasagna

De ceva timp, nu știu exact cât, m-a apucat dragostea de a sta în bucătărie și de a încerca noi rețete. Bine, că mie oricum îmi plăcea de când eram prin clasele mici(parcă) să fac clătite, că o văzusem pe mama făcând la un moment dat și am vrut eu așa să învăț să fac. Dupaia mai făceam împreună cu ea diverse prăjituri la ocazii.
Dar să revin totuși. Cum ziceam, m-a apucat dragostea de a sta prin bucătărie. Iar cum mama a luat recent de la cineva rețeta pentru lasagna, iar mie mi-a plăcut muuult când am gustat prima oară, am decis ca de data asta să o ajut. Rezultatul în poza din stânga.
Nu e chiar ușoară rețeta asta, nu că ar fi foarte grea, dar necesită o grămadă de timp să fie gata și se murdăresc destule vase în proces. Dar eu tot cred că până la urmă voi învăța cum să o fac singură. :)

P.S. Știu că poza nu e foarte reușită, dar e făcută cu telefonul la lumina din bucătărie.