vineri, 31 august 2012

Book Lovers Challenge #17

Cărți electronice vs Cărți tipărite. Pe care le preferi, cu argumente pro și contra.

Eu sincer tind să cred că acele cărți electronice vor deveni din ce în ce mai populare, cel puțin mie îmi place din ce în ce mai mult. Dar hai să fac o listă pro și contra.
Pro:
- nu ocupă loc în bibliotecă
- sunt ușor de păstrat și ocupă puțin spațiu pe calculator și e-reader
- sunt mai ieftine decât cărțile tipărite
- nu mai necesită hârtie, deci e mai bine pentru mediul înconjurător
- se pot lua peste tot și este mult mai ușor decât cu cărțile tipărite deoarece ele tind să devină foarte grele
Contra:
- cărțile electronice sunt greu de citit dacă nu ai ebook reader; da, se pot citi pe calculator, dar asta obosește ochii, cel puțin pe ai mei
- cu ebook readerul trebuie să ai grijă pentru că ar fi păcat dacă s-a deteriora
- e-rederele nu citesc chiar orice fel de format
- deși bateria ține mult, trebuie totuși avut grijă la nivelul bateriei pentru că se va descărca la un moment dat
- pe piața românească nu prea se găsesc ebookuri
Cam atâtea argumente am putut găsi pro și contra. Sincer, eu tind să mă îndrept mai mult spre cărțile electronice, mai ales spre cele în engleză, pentru că astea se găsesc mai ușor și chiar pot citi foarte bine pe ebook reader. Nu mă dor nici ochii și citesc ore în șir. Dar nu renunț complet nici la cărțile tipărite pentru că din moment ce nu prea se găsesc cărți electronice în română e mai simplu să cumpăr pur și simplu varianta hardcover. Deși cred că odată ce se va extinde oferta de cărți electronice în România voi prefera din ce în mai mult tipul acesta de cărți.

joi, 30 august 2012

Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare

Înainte de a muri, Alexandru cel Mare și-a chemat generalii şi și-a spus ultimele trei dorințe.

 1] Sicriul să fie dus pe umerii celor mai buni medici ai vremii.
 2] Comorile dobândite [argint, aur, pietre preţioase], să fie risipite pe tot drumul până la mormânt.
 3] Mâinile sale să atârne în afara sicriului, să poată fi văzute de toți.
 Unul dintre generalii săi, surprins de aceste dorinţe neobişnuite l-a întrebat pe Alexandru care sunt motivele acestor dorințe.

 Alexandru a explicat:

 1] Vreau ca medicii cei mai eminenţi ai vremii să-mi ducă sicriul ca în felul acesta să arate tuturor cât de neputincioși sunt în fața morții.

 2] Vreau ca pământul să fie acoperit de comorile mele pentru ca toată lumea să poată vedea că toate comorile ce le câștigăm aici pe pământ, aici rămân.

 3] Vreau ca mâinile mele să atârne în aer goale, pentru a permite oamenilor să vadă că vom pleca cu mâinile goale, așa cum am venit, atunci când se termină tezaurul cel mai de preț - Timpul.

Timpul este viața noastră.
Cel mai bun cadou pe care îl poți da cuiva este timpul tău!

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Am primit acest mesaj pe email și mi s-a părut interesant, așa că m-am gândit să-l împărtășesc aici pe blog pentru ca și alții să vadă. Sper să vă placă :)

luni, 27 august 2012

Book Lovers Challenge #16

Hai să vedem cum stai cu team-urile. Intră AICI și copiază bannerele care reflectă din ce echipe faci parte la cărțile pe care le-ai citit.

joi, 23 august 2012

Book Lovers Challenge #15

  Scrie o scrisoare unei autoare căreia vrei să îi transmiți ceva.
Da, chiar aveam de gând să mă ocup de provocarea asta, zău, dar după ce m-am tot gândit la ea mi-am dat seama că nu aș ști ce anume i-aș putea scrie unei autoare. Inițial m-am gândit la o scrisoare care să i se adreseze autoare J.K.Rowling dat fiind faptul că Harry Potter m-a fascinat complet, dar după ce am stat și m-am holbat la ecran minute în șir mi-am dat seama că nu aș ști ce să-i scriu și probabil că dacă aș fi reușit să înșir câteva rânduri, acelea nu ar fi fost bune de nimic. Adică, cel mai probabil i-aș fi scris cât de mi-a plăcut această serie și că în parte datorită ei a început dragostea mea față de citit și că sunt un mare fan al seriei și că am văzut toate filmele și... cam atât :))
Deci voi zice pas acestei provocări din lipsă de inspirație.

miercuri, 22 august 2012

Words from books...(11)

"Și știți care e secretul? E tare simplu. Ținem una la alta în mod necondiționat. Știți cât de rar ai parte de așa ceva?
Mama spune că nu o să fie mereu așa, dar eu nu cred Pantalonii Călători sunt un semn că am dreptate. Ei reprezintă promisiunea pe care ne-am făcut-o că vom fi mereu prietene, orice s-ar întâmpla, dar sunt, totodată, și o provocare. Nu o să ne mulțumim niciodată să rămânem în Bethesda, Maryland, și să ne pierdem vremea în case dotate cu aer condiționat. Ne-am promis că o să cucerim lumea într-o bună zi." - Carmen

"- Mi-e frică de timp. Adică mi-e frică de faptul că nu am destul timp. N-am destul timp ca să pot înțelege oamenii, să-i cunosc, n-am timp să mă fac înțeleasă. Mi-e teamă să nu fac aceleași greșeli ca toată lumea; să nu judec în grabă pe cineva, spre exemplu. Eu nu-mi pot permite greșeli de genul ăsta, pentru că nu o să am niciodată ocazia să le repar. Mi-e teamă să nu trec prin viață văzând doar imagini disparate; aș vrea să văd un tot armonios." - Bailey

"Poate că Brian McBrian descoperise un lucru foarte important. Poate că fericirea nu ține de lucrurile mari. Poate că nu era neapărat nevoie ca toate lucrurile în viață să fie exact așa cum ai fi vrut să fie. Poate că era mai bine dacă reușeai să îți faci mici plăceri cotidiene. Cum ar fi să zaci în casă încălțată în papuci și să te uiți la concursul Miss Universe. Sau să mănânci prăjiturele cu înghețată de vanilie. Și mai ales, să ajungi la nivelul șapte al jocului Dragon Master și să știi că te mai așteaptă încă douăzeci de niveluri.
Poate că fericirea este compusă, până la urmă, din mici reușite fără importanță(spre exemplu, semaforul care se aprinde la culoarea verde exact când dorești să traversezi) și din mici probleme(cum ar fi eticheta prinsă de tricou care te zgârie și la care faci alergie) care apar zilnic în viața fiecăruia. Poate că toți avem aceeași cantitate de fericire alocată pe zi.
Poate că nu are nicio importanță dacă ești o vedetă faimoasă sau un tocilar amărât. Poate că nu are nicio importanță faptul că unul din prietenii tăi moare. Probabil că oamenii au puterea să treacă de toate înercările astea. Și poate că mai bine de atât, nu se poate." – Tibby

Pantalonii Călători de Ann Brashares

marți, 21 august 2012

Book Lovers Challenge #14

Ce crezi despre acei adolescenți care consideră cititul ca ceva plictisitor, ridicol și nefolositor? Ce le-ai spune ca să le schimbi impresia?
Cred că acei adolescenți chiar nu știu ce pierd. Din punctul meu de vedere, cărțile sunt ceva minunat. Adică, prin intermediul lor ajungi să participi la tot felul de povești alături de multe personaje. Plus că cititul unei cărți bune te ajută să te relaxezi și să uiți de problemele pe care poate le-ai avut n acea zi, sau pe care poate încă le ai. Cărțile te transportă într-o altă lume, o lume magică plină de aventuri și de situații în care tu nu vei fi, poate, niciodată.
Eu una nu aș putea să-mi închipui în momentul ăsta cum ar fi viața mea fără cărți; cred că mult mai plictisitoare pentru că dacă nu aș citi probabil că nu prea aș găsi cine știe ce activități care să înlocuiască cititul, mai ales că eu nu sunt tocmai o fată sportivă :))
Și, în afară de asta, cititul are și alte avantaje. Ajută la formarea unui vocabular, la mărirea lui, plus că dezvoltă imaginația și mintea, ceea ce mie mi se pare un lucru foarte bun. 
În cazul meu, cărțile că ajută de asemenea cu limba engleză, deoarece m-am apucat să citesc în limba asta, iar ăsta eu un lucru bun mai ales ținând cont de faptul că am intrat la o facultate cu predare exclusiv în limba engleză. 
Dacă ar fi să încerc să schimb părerea cuiva legată de cărți și de citit, cred că le-aș povesti una din cărțile mele preferate și cam tot ce am înșiruit mai sus. Nu prea am alte idei pentru a convinge pe cineva să citească, poate doar să le zic că pentru filmul X pe care l-au văzut și le-a plăcut există o carte care este mult mai bună și aș spera să funcționeze.

luni, 20 august 2012

"Pantalonii Călători(Pantalonii călători #1)" de Ann Brashares

Cartea asta am mai citit-o prin clasa a șasea, parcă, dar nu-mi mai aminteam mai nimic din ea și cum am găsit-o în bibliotecă și mă cam plictiseam, m-am gândit: de ce nu?
Cartea cuprinde povestea a patru fete: Lena, Bridget, Carmen și Tibby. Cele patru se cunoșteau de foarte mult timp și erau nedespărțite. Asta până în vara în care fiecare a plecat în altă parte pentru a-și petrece vacanța: Lena împreună cu sora ei în Grecia la bunicii lor, Bridget într-o tabără de fotbal, Carmen la tatăl ei care divorțase de mama ei cu mulți ani în urmă, iar Tibby rămâne singură acasă și se angajează la Wallman. Până aici nimic deosebit. În timp ce toate erau adunate în camera lui Carmen, descoperă în dulapul ei o pereche de pantaloni pe care aceasta îi cumpărase de la un magazin second-hand și pe care nu-i purtase niciodată. Lui Tibby îi plac și îi probează pentru a descoperi că îi vin perfect. Apoi fiecare îi probează la rândul lor și își dau seama că li se potrivesc perfect. Ce e neobișnuit la asta? Ei bine, ele nu purtau aceeași măsură, iar de aici se gândesc la faptul că acei pantaloni sunt magici și uite așa ia naștere Frăția Pantalonilor Călători. Cele patru întocmesc un set de reguli și stabilesc ordinea în care pantalonii vor ajunge la fiecare din ele pe timpul verii. A, da, și țin mereu legătura prin intermediu scrisorilor.
De fapt, cartea asta prezintă modul în care se desfășoară acea vară pentru fiecare dintre ele și peripețiile prin care trec. Fiecare are parte de propriile experiențe care le schimbă mai mult sau mai puțin percepțiile despre anumite lucruri. Iar la final fiecare dintre cele patru mie una mi s-a părut a fi ceva mai matură față de cum erau la începutul verii.
Mie cartea asta, acum că am recitit-o, mi-a plăcut mai mult decât țin minte să-mi fi plăcut prima oară. Poate și din cauza vârstei. Cred că cel mai mult mi-a plăcut faptul că în cele din urmă fiecare din ele și-a dat seama ce e cel mai bine să facă în situația pe care o aveau în față, chiar dacă la început nu au curajul necesar. Mi-a mai plăcut și faptul că ele sunt mereu acolo una pentru cealaltă și că știu exact cum să se ajute reciproc.
În cele din urmă, cred că pot spune că această carte este despre prietenie, familie și iubire pe alocuri. Mie mi-a plăcut mult cartea asta și o recomand oricui, mai ales că teoretic încă este vară. Este o carte ușor de citit care pe mine nu m-a plictisit nicio clipă.

sâmbătă, 18 august 2012

Book Lovers Challenge #13



O mașină a timpului te va transporta peste 5 minute într-un viitor distopic. În viitorul cărei cărți distopice ai alege să fii trimis și de ce? Ține cont că vei rămâne o scurtă vreme acolo, și trebuie să supraviețuiești.
Ăăăh, recunosc că Jocurile foamei e singura serie distopică pe care am citit-o până acum și de asemenea nu mi-aș dori să trăiesc în ea pentru că nu cred că aș avea vreo șansă.
Aleg totuși Delirium, chiar dacă nu am citit-o. De ce? Pentru că lumea din ea pare oricum muuult mai prietenoasă decât cea din Jocurile foamei, cel puțin din ce am citit eu în rezumat și din o parte din primul capitol pe care l-am citit mai demult(că nu aveam chef de cartea asta atunci, dar e pe lista mea de cărți pe care trebuie să le citesc). Adică, oricum, lumea aia în care iubirea e considerată boală și în care cineva decide cine e perechea fiecărui cetățean, cu tot cu ceea ce urmează după ce eroina se îndrăgostește și așa mai departe, pentru că am eu vaga bănuială că în cartea asta va avea loc ceva revoltă și se vor descoperi niște chestii șocante(scuzați dacă greșesc, dar nu mă pot abține să nu fac diverse presupuneri), pare oricum mai ok decât cea din Jocurile foamei. 
Deci, da, în concluzie, eu aleg Delirium. Sper să nu fi făcut vreo greșeală în necunoștință de cauză :))

vineri, 17 august 2012

Words from books...(10)

"Regret enorm tot ce am făcut și dacă aș putea să dau timpul înapoi, aș plăti oricât. Dacă doar așa pot să-mi schimb trecutul, mi-aș da și viața să pot șterge greșelile prostești din acea vreme și să schimb totul. Să pot alege o viață normală. Oricât de mult am încercat să ascund, urmele trecutului meu mă urmăresc și acum. Lasă în urmă răni care nu vor să se vindece niciodată. Răni care îmi amintesc mereu de prostia adolescenței mele și de greșelile care m-au marcat pentru totdeauna.
Iar prețul plătit cântărește prea mult pentru mine și acum. Dacă nu i-aș fi rănit și pe ceilalți! Dacă aș fi știut să-i feresc de prostia mea, poate multe lucruri nu s-ar fi întâmplat."

"Trebuie să lupt pentru iertarea persoanelor în fața cărora am greșit, dar două dintre ele nu mai sunt în viață. Au dispărut în negura eternității... M-au lăsat să trăiesc cu regretul de a nu le fi cerut iertare, de a nu le fi salvat de suferință."

"Propria mea mamă mă urăște, sora mea a murit.
Am rămas singură, într-o lume în care nu mă mai recunosc. Propria mea casă mi-e străină, iar familia mea, un grup de necunoscuți."

"Nu reușesc să-mi revin și apartamentul ei multiplică durerea. Să stau într-un loc plin de amintirile și prezența ei nu este cel mai bine pentru mine, dar nu vreau să mă despart de ea. Nu vreau să-i dau drumul de lângă mine. Nu încă."

"Dar nu, nu mai sunt aceeași inocentă de-acum nouă ani. Acea adolescentă dulce și naivă a dispărut. În urma ei a rămas un suflet disperat, fără vindecare. Deși timpul trece, urmele trecutului devin și mai puternice, te bântuie. Când amintirile se joacă cu prezentul precum un copilaș cu o mașinuță nouă, nu ai altceva de făcut decât să accepți și să speri că se va termina curând. Dar, într-un asemenea caz, singura salvare este moartea. Poate doar așa amintirile vor înceta să mai rănească."

"Sunt prea confuză ca să știu ce este bine sau rău. Puțin îmi pasă că sunt la începutul unei anchete care mă distruge încet și dureros. Știu doar că nu vreau asta, că nu mai pot. Cedez cu fiecare secundă, voința îmi slăbește. Mă pierd în propriile mele îndoieli și temeri, fără vreo șansă de a reveni vreodată la realitatea absentă de dinainte. Mă sting ușor precum flacăra plăpândă a unei lumânări. Fără scăpare."

"Când viața ia o altă întorsătură și lucrurile nu se întâmplă exact în modul în care tu ai anticipat că se vor întâmpla, nu ai cum să dai înapoi. Când dragostea îți taie calea și te poartă spre noi drumuri și decizii, magia ei te face să uiți de rațiune pentru un moment. Te convinge să te bucuri de ceea ce ai, gândindu-te că poate mâine, ceea ce azi numești paradis, se poate transforma într-un adevărat abis al suferinței. Salvarea vine în momentele în care te aștepți cel mai puțin, de la persoana cea mai nepotrivită să te ajute. Sau poate chiar acea aparentă nepotrivire poate fi adevărata cale spre fericire."

"Dragostea nu întreabă niciodată și nici nu cere permisiune. Se instalează pur și simplu în sufletul cuiva și îl ajută să crească odată cu ea. Îl înfrumusețează, îi deschide ochii spre noi orizonturi. Îl face să cunoască fericirea, îi oferă nopți pierdute în care se gândește doar la persoana iubită. Îi este tovarăș de drum și la bine, și la rău. Este acolo mereu, ca o parte din sufletul victimei sale. De parcă ar fi fost acolo de la început și acolo este locul ei de-acum încolo. Dragostea nu anunță când vine; dă de știre doar când trece la acțiune."

Crimă la timpul trecut de Adina Speteanu

Bookfessions(9)

joi, 16 august 2012

"Crimă la timpul trecut" de Adina Speteanu

Deci, da, din curiozitate mi-am luat cartea asta, bine, de fapt am primit-o cadou de Sfântă Mărie. Eram curioasă în legătură cu cartea asta, mai ales după ce am citit câteva păreri bune despre ea.
Ema este psiholog și lucrează la un cabinet în Barcelona. Află brusc de la mama ei, cu care nu mai avusese vreun contact de nouă ani din cauza unei întâmplări tragice, că nu găsesc un cuvânt mai potrivit, că sora ei Adela a murit. Se întoarce în România pentru a participa la înmormântare și află de la un anumit domn Predescu faptul că sora ei de fapt a fost ucisă deoarece reușise să dezlege un caz important. Domnul Predescu îi cere ajutorul pentru a rezolva ancheta, dar Ema refuză. Bineînțeles, își dorește să afle cine anume este vinovat și să o răzbune pe Adela, așa că se implică în acest caz.
Acum probabil că ar trebui să mai spun ceva despre poveste, dar în afară de faptul că sentimentele ei o iau prin surprindere în cel mai nepotrivit moment și că dă de suficiente necazuri, altceva am impresia că doar ar dezvălui mai multe detalii despre această poveste și aș prefera să mă opresc aici.
Acum, eu mă așteptam cam la altceva de la cartea asta, la ceva polițist, ceea ce a existat, dar nu așa cum am crezut eu. De fapt, îmi permit să spun că a fost mai mult o poveste de dragoste, dar asta mi-a plăcut. Bine, nu pot spune că a lipsit cu desăvârșire partea polițistă din roman. A fost o combinație între cele două, iar acum că mă gândesc la asta chiar a fost destul de reușită această combinație. La un moment dat aș fi îndrăznit să zic că a lipsit ceva acestei povești, dar acum că am terminat carte cred că a avut cam tot ce-i trebuie. 
Singurul lucru care m-a deranjat, că ca, trebuia să ajung și aici, au fost propozițiile extrem de scurte. Aici sunt pur subiectivă, dar mie asta nu mi-a plăcut. Da, nici să fie extrem de lungi, dar parcă nici atât de scurte. Și cam atât la părțile care nu mi-au plăcut. A, asta și poate puțin caracterul personajului principal, deși asta nu prea e treaba mea, dar nu mă pot abține.
Cred că cel mai mult la povestea asta mi-a plăcut monologul Emei, gândurile alea profunde alea ei de ici, de colo. Am  o eu slăbiciune pentru chestiile aste.
Per total pot spune că este un roman drăguț, care are și acțiune și descriere și cam tot ce știu eu că ar trebui să conțină o poveste. Da, mi-a plăcut. Și recunosc că am eu o reținere când vine vorba de autori români, școala e de vină, dar cartea asta eu chiar o recomand oricui vrea să o citească. A, da, până nu uit: după ce am terminat-o am înțeles în sfârșit ce e cu coperta.

Book Lovers Challenge #12

 Ia o carte din bibliotecă şi fă-i o poză artistică. Cu decor drăguţ, potrivit etc. Suntem curioşi să vedem cât de creativ ai fost, când ne vei arăta poza!
Scuzați calitatea imaginii, este făcută cu telefonul meu mobil. De asemenea, cam asta a fost singura mea idee, sper să fie cât de cât ok ^_^"
PS: Nu prea le am cu fotografia.

marți, 14 august 2012

30. Momente bune și rele din ultima lună

Hmm, păi cred că în principal au fost momente bune, chiar nu îmi amintesc să fi fost rele.
Momente bune:
- am găsit câteva cărți pe care îmi doream să le citesc de ceva timp
- îmi place din ce în ce mai mult ebook readerul pe care mi l-am luat
- mă pot bucura în sfârșit de vacanță
Momente rele:
- ... chiar nu-mi vine nimic în minte acum; luna asta a fost destul de bună cu mine :)

luni, 13 august 2012

29. Scopul tău pentru următoarele 30 de zile

Să citesc cât mai mult, să dorm, să ascult multă muzică, să reușesc să scriu cât mai mult la povestea pe care am început-o de curând și eventual poate îmi vor veni idei noi și pentru celelalte două la care lucrez, dar asta area prioritate deocamdată.
Și cel mai mare scop al meu pentru următoarele 30 de zile: să mă relaxez și să mă bucur de vacanța asta pentru că din octombrie începe facultatea.

duminică, 12 august 2012

Book Lovers Challenge #11

 Alege un scurt fragment care ți-a plăcut dintr-o carte și rescrie-l din perspectiva altui personaj. În postare să transcrii și fragmentul original.
La asta trebuie să spun pas. Chiar nu pot să fac asta. De ce? Pentru că nu cred că aș putea să iau un fragment și să-l scriu din perspectiva altui personaj în primul rând deoarece chiar nu aș putea să-mi imaginez cum ar fi o anumită scenă din perspectiva altui personaj, și apoi pentru că ultimile cărți pe care le-am citit și care chiar mi-au plăcut sunt scrise la persoana a treia.
Singurele povești la care aș putea să fac asta ar fi cele pe care le-am scris eu, dar asta nu pot să fac aici pentru că nu se potrivește provocării.
Chiar aș fi vrut să nu trebuiască să sar vreo provocare, dar asta e, de data asta n-am ce-i face.

28. Ceva ce-ți lipsește

De cele mai multe ori îmi lipsește curajul de a face anumite lucruri, de obicei din teama că aș putea eșua.
Dacă aș reuși să scap de el cu siguranță aș încerca mult mai multe lucruri :))

sâmbătă, 11 august 2012

Book Lovers Challenge #10

Arată-ne o poză cu biblioteca ta și povestește-ne pe ce principii ai organizate cărțile (după gen, ordine alfabetică etc.)
Ăh, asta nu pot să o fac, îmi cer scuze. Chestia e că eu nu am chiar o bibliotecă "a mea". Adică, în casa mea sunt mai multe biblioteci, iar cărțile sunt cam peste tot, ca să zic așa. Unele sunt în camera mea, unele în sufragerie, iar altele pe hol și unele în camera părinților. 
Cât despre cum sunt așezate cărțile, aici pot să răspund: alandala. Bine, cele din ediția chick și cele ale autorilor care îi plac mamei mele cel mai mult sunt unele lângă altele. Restul... pe unde s-a nimerit :)) Ok, da, sunt așezate oarecum pe serii, adică cele din Harry Potter și cele din seria Twilight sunt aproximativ unele lângă altele. Restul, cum am zis, pe unde s-a nimerit. 
A, bine, și mai sunt cele care sunt la țară, ca să spun așa, deși cuvântul nu prea e potrivit în context, care au fost duse acolo din cauza lipsei de spațiu de aici. Iar alea sunt cam singurele care sunt așezate într-o ordine, în sensul că cele fantasy, SF, WITCH și cam tot ce am citit eu când eram mică sunt puse unele lângă altele pe volume într-o bibliotecă mai micuță, iar cele romantice pe care le-a citit mama demult și pe care sper că poate le voi citi și eu la un moment dat sunt în altă bibliotecă, tot așa, mai micuță.
Trebuie să recunosc că nu prea m-am gândit să așez cărțile într-o anumită ordine, sau dacă m-am gândit mi-am dat seama că sunt mult prea multe cărți și că eu nu am răbdare să stau să le ordonez așa că am renunțat la idee :)) Da, știu, sunt leneșă :)) 
Oricum, cărțile sunt bine păstrate, deci sunt destul de sigură că e ok.

27. O problemă pe care ai avut-o

Hmm, o problemă pe care am avut-o și peste care am reușit în cele din urmă să trec au fost atacurile de panică pe care le-am avut la un moment dat în liceu. Nu o să mă apuc să zic de la ce anume ar fi pornit chestia asta pentru că nu cred că are rost, tot ce o să zic e că a fost o perioadă mai dificilă și... ei bine, cam atât.
Cert e că la început nu am știut că erau atacuri de panică, dar ceva nu mi se părea ok așa că i-am spus mamei, apoi am fost la doctor și mi s-a spus că sunt atacuri de panică. Apoi am mai făcut niște analize, pentru că astea pot să apară din mai multe motive, dar se pare că eram în regulă. Așa că soluția a fost mersul la psiholog, asta și luatul unor pastile care să facă ca atacurile de panică să nu mai apară. Psihologul era pentru cauza care a dus la apariția lor. 
În fine, cert e că după o anumită perioadă de timp, mai lungă ce-i drept, am reușit să scap de acele atacuri de panică absolut neplăcute și în plus mi-a crescut și încrederea în mine, deci după aceea m-am simțit mult mai bine. Sincer, sper să nu mai dau peste problema asta prea curând, de preferat niciodată, pentru că este o senzație absolut oribilă.

vineri, 10 august 2012

Book Lovers Challenge #9

Poți să intrii în corpul unui personaj pentru două zile. Ce ai face în această perioadă, ce el/ea nu a făcut? Ce greșeală i-ai corecta și de ce? Ce schimbare ai face în viața ei/lui?

Hmm, la asta chiar nu știu ce să răspund. Nu cred că aș vrea să intru în corpul vreunui personaj, sau dacă aș face-o nu aș modifica nimic din ceea ce a făcut el/ea, pentru că de obicei nu pot găsi nicio acțiune a lor, greșită sau nu, pe care să vreau să o modific într-un anumit fel. Adică, eu una cel puțin cam la toate cărțile pe care le-am citit până acum, și care mi-au plăcut, că nu mă apuc să zic de cele care nu mi-au plăcut, nu mi s-a părut că ar fi ceva de modificat la acțiunile vreunui personaj. 

26. Ce fel de persoane te atrag?

Pot spune că mă atrag persoanele care sunt cât de cât sincere, care nu îți vorbesc frumos când au nevoie de tine, iar apoi te bârfesc pe la spate cu prima ocazie. Persoanele pe care se poate conta în momente grele și care nu te lasă la greu. Cei cărora nu le e teamă să-și susțină sus și tare punctul de vedere doar pentru a fi pe placul altora. Cei care știu ce vor și care sunt hotărâți să lupte pentru a obține ceea ce-și doresc chiar dacă nu le va fi ușor. 

Words from books...(9)

"Era mândră că practica o activitate care marca fiecare dintre marile evenimente ale vieții. Nașterea, botezul, prima întâlnire, căsătoria, împăcarea, promovarea profesională, pensionarea, înmormântarea: florile îi însoțeau pe oameni din leagăn până în mormânt."

"Cunoștea fragilitatea prietenului său și știa că 'vindecarea' lui era încă precară.
Fiecare om are în inimă un gol, o rană, o teamă de abandon și de singurătate.
Marcus știa că rana din inima lui Jonathan era adâncă.
Și că un astfel de comportament nu prevestea nimic bun."

"- Da, ani de zile, eu și mama ta n-am fost decât o singură ființă. Împărțeam totul și iubirea noastră ne proteja de tot. Dar într-o zi... într-o zi, iubirea dispare... și nu mai e nimic de spus."

"Așadar. timp de două-trei secunde, timpul se opri în loc. Acele două-trei secunde de grație în care ei aveau amândoi cincisprezece ani. În care își zâmbeau. În care Daniel nu omorâse niciodată pe nimeni. În care ea nu era polițistă. În care Alice nu dispăruse. Acele două-trei secunde în care viața era încă plină de promisiuni.
Două, trei secunde..."

"Cei mai frumoși ani ai unei vieți sunt cei pe care nu i-ai trăit încă."

"Nu te eliberezi așa ușor de trecutul tău. Nu scapi așa ușor de nisipuri mișcătoare și de obsesii."

"Îi luase doi ani să-și construiască o viață stabilă și liniștită, dar acest echilibru se făcuse țăndări odată cu întoarcerea perfidă a fantomelor trecutului. În câteva zile, își pierduse toate reperele. Se simțea rătăcită într-un pustiu îngrijorător, sfâșiată între două vieți dintre care niciuna nu mai era a ei."

Chemarea îngerului de Guillaume Musso

joi, 9 august 2012

Book Lovers Challenge #8

 Prezintă-ne cartea ta preferată din copilărie și spune-ne de ce te-a impresionat așa mult. Dacă mai ai cartea, arată-ne o poză cu ea :).
Cartea mea preferată din copilărie... Să mă gândesc. Păi, cred că aceea ar fi... off, cât e de greu de ales. Ok, ok, am găsit. Albă ca zăpada și cei șapte pitici. De ce? Sincer, nu sunt sigură, dar știu sigur că asta era povestea mea preferată din copilărie pentru că rugam pe oricine prindeam să mi-o citească, asta deși știam povestea pe de rost.
Hmm, cred că îmi plăcea chestia cu mama vitregă și rea și oglinda aia și faptul că deși fusese pus să o omoare vânătorul nu reușește asta și în schimb o ajută. Apoi mi-au plăcut piticii, mi s-au părut simpatici din câte îmi amintesc. Și cine ar putea uita de încercările nereușite ale vrăjitoarei cea rea de a scăpa de Albă ca Zăpada, dejucate de pitici, până să-i vină ideea cu mărul otrăvit. Iar apoi desigur finalul fericit.
Sincer, nu știu sigur ce anume m-a impresionat cel mai mult la povestea asta, dar cert e că am adorat-o și cred că am văzut cel puțin trei variante animate ale poveștii, plus vreo două versiuni ale acelor cărți cu desene. Pur și simplu nu mă plictiseam de povestea asta și apoi îmi plăceau mult desenele :))

25. Povestește despre cineva care te fascinează și de ce

Uff, greuuu... Serios că mi se pare greu.
Adică, nu cred că aș putea vorbi despre o singură persoană pentru că pe mine mă fascinează mai multe și din cauza asta tind să generalizez, deci voi vorbi în general despre tema asta.
Deci, mă fascinează toate acele persoane puternice din punct de vedere psihic și hotărâte care nu renunță și care luptă cu tot ce au până la final. Cei care deși au trecut prin mai multe înfrângeri nu s-au dat bătuți și au știut cum să continue sau să o ia de la capăt. Cei care, chiar dacă viața i-a lovit în plin, încă sunt în stare să zâmbească și găsesc suficiente motive pentru a continua. Cei care sunt în stare să se adune după o mare dezamăgire sau înfrângere.
Și lista poate continua. Cred că mă fascinează tocmai pentru că îmi dau mai multă încredere în mine, în forțele de care dispun. Asta pentru că acum câțiva ani nu aveam mai deloc încredere în mine.
Aș putea continua, dar prefer să mă opresc aici.

miercuri, 8 august 2012

Bookfessions(8)

Book Lovers Challenge #7

În lumea cărei cărți ai dori să trăiești pentru o scurtă perioadă de timp și  de ce?
Ăăăh, greu. Să mă gândesc totuși. 
Cred că dacă aș putea trăi în lumea oricărei cărți pentru o perioadă aceea ar fi Fetița celei de-a șasea luni. Da, știu că este practic o carte pentru copii, dar mi-a plăcut enorm lumea creeată de autoare în ea, acel laborator ascuns din casa Ninei și lumea aceea plină de creaturi care de care mai simpatice a celei de-a șasea lui(sper că zic bine, am citit carte cu muuult timp în urmă). Plus că mi-ar plăcea să lucrez și eu în acel laborator al Ninei și să am parte de aventuri alături de ea și de prietenii ei. Sincer, încă de când am citit cartea asta mi-am închipuit cam cum ar fi să trăiești acolo, să ai parte de atâtea surprize și să descoperi atât de multe lucruri, plus să ai niște prieteni care sunt alătur de tine la bine și la greu, indiferent de cât de periculoasă ar fi situația. 
Sincer, m-am gândit și la Harry Potter, dar cartea aleasă fiind cea care mi-a deschis pofta de citit parcă am rămas mai atașată de ea, chiar și dacă sunt conștientă de faptul că dacă aș citi-o acum nu mi-ar mai plăcea la fel de mult pentru că am depășit de mult timp vârsta căreia i se adresează ea.
Dar... pe de altă parte parcă nu pot renunța nici la ideea de a trăi în lumea din Harry Potter. Cred că am mai spus-o, sunt o mare fană a magiei și a tot ceea ce conține vrăjitori și vrăjitoare și orice alte creaturi magice. Dacă aș putea fi orice creatură magică aceea ar fi o vrăjitoare. Mi-ar plăcea să pot să fac multe vrăji și poțiuni, dar mai mult vrăji, și să mă joc cu ele cam până dau de necaz, pentru că sigur ceva nu ar ieși cum trebuie, că na :)) Și apoi chiar mi-au plăcut aceste cărți și cred că ar fi chiar interesant să trăiești într-o școală ca Hogwarts și să ai parte de multe aventuri, nu știu, să fii alături de Harry și de prietenii lui și să ai parte de toate acele aventuri pe care nu le vei uita niciodată. Așa cum au fost ele, mai sângeroase uneori, deși cred că nu e termenul potrivit, tot mi-ar fi plăcut să particip la ele. Deja încep să visez cu ochii deschiși :))
Da, știu că provocare era pentru o singură carte, dar chiar mi-a fost greu să aleg între cele două :))

24. Filmul tău preferat și despre ce e vorba în el

Filmul meu preferat este clar The Mask cu Jim Carrey în rolul principal. În primul rând, țin să spun că Jim Carrey este unul din actorii mei preferați și că ador filmele în care apare.
În The Mask acesta joacă rolul unui bancher cât se poate de obișnuit care nu este tocmai norocos. Viața i se schimbă atunci când găsește o mască de lemn plutind pe apă. Curios, el o ia și, ajuns acasă după o noapte absolut îngrozitoare, începe să se joace cu ea până când în cele din urmă și-o pune. În acel moment se transformă într-o persoană mult mai încrezătoare și foarte... excentrică, în lipsa unui cuvânt mai potrivit și foarte, foarte amuzantă. Primul lucru pe care-l face este să se răzbune, să zicem așa, pe cei care îl trăseseră pe sfoară atunci când îi însărcinase cu repararea mașinii lui.
Apoi se trezește prins în mai multe evenimente în urma cărora poliția îl clasifică drept infractor și vor să-l plaseze după gratii.
Între timp el se îndrăgostește de o fată care este de asemenea iubita unui mafiot, cred, destul de periculos, iar asta nu-i poate aduce decât necazuri.
Filmul mie una mi-a plăcut foarte muuult, este foarte amuzant și în plus animațiile sunt foarte reușite și chiar mi s-a părut că respectă cel puțin desenul animat la care mă uitam atunci când eram mică.
Eu recomand filmul ăsta oricui.
Șiii scena mea favorită din tot filmul :D

marți, 7 august 2012

Book Lovers Challenge #6

 Dacă ți-ai dori într-o zi să scrii o carte, care ar fi subiectul ei, și ce imagine ai dori să fie folosită pentru copertă? Arată-ne imaginea.
Eu am început să scriu, cred, prin clasa a zecea, iar acum am o carte, dacă pot să-i spun așa, terminată.  
Este o poveste fantasy care are în centru două vrăjitoare gemene care se trezesc peste noapte că sunt acuzate că ar fi furat o piatră cu puteri foarte mari de sub nasul consiliului, iar singurul care pare a fi de partea lor este fiul celui care conduce consiliul. Când află că cel care furase piatra este de asemenea un membru al consiliului totul devine și mai confuz. Acum ele trebuie să-și demonstreze nevinovăția și asta repede. Și, cel mai important pentru ele, să găsească răspunsul la cele două întrebări care le macină: de ce ar fura un membru al consiliului acea piatră și, cel mai important, de ce le-ar învinovăți tocmai pe ele?

Nu știu dacă e chiar cea mai reușită chestie pe care am scris-o, mai am vreo două povești începute, dar este prima poveste pe care am scris-o și m-am tot străduit să o îmbunătățesc. Iar așa cum e acum pot spune că sunt mulțumită de ea, adică chiar mi se pare că am reușit să o îmbunătățesc față de cum era în prima variantă, care de altfel era în engleză și pe care încă o am în calculator. A, da, poate interesează titlul poveștii, deci aș putea să-l pun. Povestea se cheamă Când nimic nu este ceea ce pare a fi.
Cât despre copertă, sincer, nu sunt sigură cum aș vrea să arate. Recunosc și că nu prea m-am gândit la asta prea mult. 

23. Postează 5 poze cu tipi care ți se par atractivi

Mda... Deci :-"

Citate din "Chemarea îngerului" de Guillaume Musso

Există ființe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Într-o bună zi, se vor întâlni. - Claude Gallay
E îngrozitor să fii singur când ați fost doi. - Paul Morand
Toată lumea are secrete. Trebuie doar să afli care sunt. - Stieg Larsson
Inima femeii este un labirint de subtilități care sfidează spiritul grosier al masculului aflat la pândă. Dacă vreți într-adevăr să posedați o femeie, trebuie mai întâi să gândiți ca ea și primul lucru pe care-l aveți de făcut este să-i cuceriți sufletul. - Carlos Ruiz Zafron
Dorința de a cunoaște total pe cineva este un mod de a-l subjuga, de a-l exploata. Este o dorință la care trebuie să renunți. - Joyce Carol Oates
Căci (ei) erau uniți printr-un fir [...] care nu putea exista decât între doi indivizi din specia lor, doi indivizi care-și recunoscuseră singurătatea în cea a celuilalt. - Paolo Giordani
Aveam nevoie amândoi de uitare, de un popas înainte de a merge mai departe cu bagajele noastre de neant. (...) Două ființe în derută care se sprijină în singurătatea lor. - Romain Gary
Uneori, tot iubire e și asta: să-i lași să plece pe cei pe care-i iubești. - Joseph O'Connor
Exista între ei intimitatea unui secret bine păstrat. - Marguerite Yourcenar
Marea problemă a existenței noastre vine din faptul că suntem pentru totdeauna singuri și toate eforturile, toate actele noastre nu ilustrează decât tendința de a fugi de această singurătate. - Guy de Maupassant
În principal, omul e ceea ce ascunde: o mizerabilă grămăjoară de secrete. - Andre Malraux
S-a întâmplat în vara asta verde și nebună. Frankie avea doisprezece ani. Nu făcea parte din niciun club și nici din altceva. Devenise o ființă singuratică, care dădea roată pe la uși și se temea. - Carson McCullers
Ori toți, ori niciunul. - Michael Connelly
Întotdeauna ai de ales. Ești chiar suma alegerilor tale. - Joseph O'Connor
Ea nu știa că infernul înseamnă absența. - Paul Verlaine
Cine își scaldă mâinile în sânge și le va spăla în lacrimi. - Proverb german
Singură. (...) Sunt mereu singură, orice s-ar întâmpla. - Marilyn Monroe
Dintre toate suferințele, cele mai dureroase sunt cele pe care ți le-ai provocat singur. - Sofocle
Reușita nu este întotdeauna o dovadă de fericire, ea este adesea chiar beneficiul secundar al unei suferințe ascunse. - Boris Cyrulnik
Răul meu vine de mai departe. - Flannery O'Connor
Amețeala este altceva decât frica de a nu cădea. Este vocea hăului de sub noi care ne atrage și ne vrăjește, dorința de cădere de care ne apărăm după aceea cu spaimă. - Milan Kundera
Un secret pe care-l păstrăm este ca un păcat pe care nu-l mărturisim nimănui: germinează, se alterează în noi și nu se poate hrăni decât cu alte secrete. - Juan Manuel de Prada
Nu știu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te țin de mână. - Alfred de Musset
Ceea ce morții le lasă celor vii (...) este desigur o tristețe de neconsolat, dar și datoria de a trăi mai intens, de a împlini partea de viață de care morții au fost nevoiți aparent să se despartă, dar care rămâne intactă. - Francoise Cheng
Bărbații le vorbesc femeilor pentru a putea să se culce cu ele; femeile se culcă cu bărbații pentru a le putea vorbi. - Jay McInerney
Nu mai sunt ceea ce eram. - Horațiu
Nimeni nu poate purta mult timp mască. - Seneca
Când iubești pe cineva, îl iei în întregime, cu toate legăturile, cu toate obligațiile lui. Îi iei povestea, trecutul și prezentul. Iei totul sau nimic. - R.J. Ellory
Fiecare dintre noi este o lună, cu o față ascunsă pe care nimeni n-o vede. - Mark Twain
În infern, fiecare are destinul lui. - Gao Xingjian
Spinii pe care i-am cules vin de la copacul pe care l-am plantat. - Lord Byron
Mintea caută și inima e cea care găsește. - George Sand
Există o clipă în care moartea are toate cărțile și în care aruncă dintr-odată toți cei patru ași pe masă. - Christian Bobin
Singurul element care poate înlocui dependența față de trecut este dependența față de viitor. - John Dos Passos
- E cumplit să vrei să protejezi pe cineva și să nu fii în stare s-o faci, observă Îngerul.
- Nu poți proteja oamenii, micuțule, răspunse Wally. Tot ce poți să faci este să-i iubești. - John Irving

luni, 6 august 2012

Words from books...(8)

"- Așa este, răspunse el deschizându-și brațele. Lumea este cum este și nu așa cum ne-ar plăcea nouă să fie: o lume dreaptă în care oamenii buni sunt răsplătiți pe măsură...
Bărbatul lăsă să se scurgă câteva secunde înainte de a adăuga:
- Dar tu, tu faci parte dintre cei buni, Juliette: te-am văzut într-o zi chiar servind un client care nu putea plăti, știind prea bine că nota o să-ți fie reținută din salariu...
- Nu e mare lucru, protestă franțuzoaica ridicând din umeri.
- Nu e mare lucru și, în același timp, este mult. Nimic nu este fără importanță, dar nu înțelegem întotdeauna corect care sunt consecințele."

"În timp ce ieșea din cameră, Sam se gândi din nou la ce-i spusese Leonard: Nu te simți niciodată mai viu ca atunci când ești în pragul morții."

"De când se știe s-a chinuit să accepte răul, iar acum îi era greu să lase garda jos. Fericirea nu era prevăzută în agenda lui. Nu o aștepta. În orice caz, nu sub această formă.
Iar fericirea este atât de trecătoare..."

"Căci strălucirea câtorva ore de fericire ajunge uneori cât să facă suportabile deziluziile și mizeriile pe care viața nu se ferește să ni le ofere."

"- Oare îți pui vreodată întrebarea, Janice?
- Ce întrebare?
- Nu te întrebi niciodată unde se duc?
- Vrei să spui, pacienții care ne părăsesc?
- Da.
Janice Freeman scoase un oftat lung.
- Nu se duc nicăieri, Sam, sunt morți."

Salvează-mă de Guillaume Musso

22. Cum te-ai schimbat în ultimii 2 ani?

Eu pot spune că m-am schimbat destul de mult în ultimii doi ani și mi s-a spus, și eu cred la fel, că m-am schimbat în bine. Cum m-am schimbat? Uita-ți o listă:
- sunt mai optimistă
- sunt mai încrezătoare în forțele proprii
- dacă cineva mă enervează îi răspund
- mă bucur mai mult de viață în general
- nu mai sunt atât de timidă ca înainte
- îmi spun părerea mai des
- mă simt bine în pielea mea
- știu mai bine ce vreau să obțin în viață
- mă distrez mai mult
Și cam atât îmi trece prin cap acum. Cam asta ar fi în mare, cred. 

"Chemarea îngerului" de Guillaume Musso

Aș fi făcut recenzia asta ieri, dar se făcuse târziu, așa că am lăsat-o pe azi ca să fiu odihnită. Am mai spus cât de mult îmi place cum scrie acest autor? Dacă nu, o zic acum. E de departe autorul meu favorit până acum.
Pe aeroportul Kennedy Jonathan Lempereur și Madeline Green se ciocnesc din greșeală, iar după ce ajunge fiecare în avionul lui își dau seama că și-au schimbat telefoanele. Lempereur este un fost chef foarte cunoscut, divorțat, iar Madeline are o mică florărie la Paris și tocmai fusese cerută în căsătorie. Descoperind eroarea, schimbă câteva cuvinte prin intermediul SMS-urilor pentru a-și recupera fiecare telefonul. Doar că fiecare devine curios în legătură cu viața celuilalt, iar un simplu telefon mobil se pare că poate ascunde multe secrete. Fiecare devine din ce în ce mai curios în legătură cu viața celuilalt, iar în timp ce află din ce în ce mai multe despre celălalt află că au ceva în comun. Un eveniment din viața lor pe care s-au străduit din răsputeri să-l lase unde îi e locul: în trecut. Dar de fantomele trecutului nu se scapă chiar atât de ușor, iar cei doi se trezesc implicați într-un șir de evenimente care le va schimba radical viețile.
Sper că nu am spus prea multe despre poveste, chiar am încercat să nu dezvălui foarte multe. Sincer, nu cred că pot găsi suficiente cuvinte de laudă pentru cartea asta. Mi-a plăcut foarte, foarte, foarte mult. 
Cred că asta e prima carte a acestui autor care să fie în același timp o poveste de dragoste foarte frumoasă și un thriller care m-a ținut cu sufletul la gură până la ultima pagină. Da, și Ce-aș fi eu fără tine a avut puțin thriller, dar aici a fost mult mai evident. Ideile acestui autor întotdeauna m-au surprins în mod plăcut, iar cartea asta nu face excepție de la regulă.
Nici nu știu ce aș mai putea să spun, cred că m-aș putea lungi foarte mult cu laudele aceste cărți. Recunosc că povestea celor doi m-a emoționat până la lacrimi la un moment dat, dar asta nu m-a oprit din a citi în continuare.
A, da, ar trebui totuși să menționez faptul că această poveste a avut câteva întorsături de situație la care nu m-aș fi așteptat și care au făcut ca povestea să devină și mai interesantă. 
Aș putea continua mult și bine, dar mai bine mă opresc aici până nu zic prea multe. Este o poveste foarte interesantă și plină de suspans pe care eu o recomand cu căldură oricui, iar dacă v-au plăcut alte romane ale lui Guillaume Musso nu trebuie să ratați această carte.

duminică, 5 august 2012

21. Povestește despre un show

Urmăresc câteva show-uri, dar nu la televizor, ci online pentru că e mai ușor și în felul ăsta pot să văd toate episoadele pe rând, când pe televizor sunt pe la sezonul trei, de exemplu.
Am mai vorbit pe acest blog despre un show care îmi place, de fapt despre două, deci nu mă voi mai repeta, ci voi pune linkurile mai jos. Da, știu că titlul zice "un show", dar cum ambele mi-au plăcut mult, nu mă pot abține. 
So:

Book Lovers Challenge #5

Copiază un citat care te-a impresionat și comentează-l. Scrie părerea ta despre el, ce îți inspiră, de ce l-ai ales.
Sincer, mie citatul ăsta mi-a plăcut, printre multe altele, deoarece prezintă un adevăr. Iar la un moment dat mi se putea aplica cu succes din cauza faptului că acum câțiva ani, cam prin generală dacă îmi amintesc bine, obișnuiam să renunț foarte ușor, poate și din cauza faptului că îmi era frică să încerc. M-am schimbat mult de atunci oricum. Până la urmă, contează să încerci și să nu renunți, chiar și atunci când ai impresia că vei pierde oricum, pentru că nu se știe niciodată. Să renunți foarte repede mi se pare acum o greșeală pentru că nu vei ști niciodată ce s-ar fi putut întâmpla dacă ai fi continuat să încerci.

sâmbătă, 4 august 2012

Book Lovers Challenge #4

Care sunt personajele tale supranaturale preferate (vampiri, vrăjitoare, zâne etc) și de ce?
Aici e simplu: clar personajele mele supranaturale preferate sunt vrăjitoarele. Am o slăbiciune pentru tot ceea ce conține magie, vrăjitoare și cam orice are legătură cu ele. De ce? Păi, îmi place mult ideea aceea cu vrăjile, cu abilitatea de a rezolva cam orice problemă cu ajutorul unei mici incantații sau a unei poțiuni. Și mai mult ador când vrăjile nu ies chiar așa cum ar trebui și respectivul personaj dă de necazuri și trebuie să repare ceea ce a făcut din greșeală. Nu știu voi, dar mie acelea mi se par niște momente foarte haioase. Dacă îmi dă cineva o carte sau îmi povestește despre un serial care conține vrăjitoare, oricât de puțin, cred că aproape imediat îmi voi dori și eu să văd acel serial, respectiv să citesc cartea.

20. Importanța educației

Asta mi se pare o temă foarte mișto. Serios. Și chiar nu știu de unde să-l apuc mai bine. Adică, eu una consider că educația este importantă, pentru că fără ea nu cred că am ajunge într-adevăr undeva. 
Doar că am impresia că în zilele noastre mulți adolescenți, nu zic copii că parcă nu merge, nu își dau seama de asta ceea ce mi se pare chiar trist. Și nu e vorba doar de școală, ci și de cititul cărților și așa mai departe. Adică, tot citesc pe internet despre faptul că mulți adolescenți de vârsta mea nu citesc cărți cam deloc, poate doar ce mai e lectură obligatorie la școală, și petrec mult timp pe site-uri de socializare aka facebook. Acum s-ar putea să mă înșel, iar în acest caz îmi cer scuze, dar eu așa am auzit. 
Apoi ar mai fi educația făcută de părinți, dar acolo prefer totuși să nu mă ba, pentru că mi se pare mai complicat și pentru că asa depinde în parte de părinți și în parte de copii.
Cam atât la tema asta, nu vreau să intru prea mult în asta că ar fi multe de spus.

True

vineri, 3 august 2012

Book Lovers Challenge #3

Cu care personaj din cărțile citite te asemeni cel mai mult (aveți calități, defecte comune, același mod de a acționa în unele situații etc.) ? Dacă nu ai găsit doar un personaj, poți face un mix de 2-3 și să ne spui ce ai asemănător de la fiecare.
Păi, cred că semăn puțin cu Cass din Fantomele ne știu toate secretele, în sensul că nu am foarte mulți prieteni și sunt mai singuratică de felul meu și nu îmi plac deloc persoanele cu două fețe, care acum sunt drăguțe cu tine pentru că au nevoie de ajutorul tău, iar apoi te vorbesc urât pe la spate.
Apoi, cu Alexandra din Contesa Aneke pentru că sunt foarte curioasă și cred că dacă aș fi fost pusă în locul ei aș fi încercat să aflu cât mai multe despre acea contesă, plus că sunt atrasă de supranatural. 
Și ar mai fi Lily din Blestemul focului pentru că în situația ei, dacă aș avea puteri magice, cred că aș face cam aceleași greșeli la început, apoi dacă un prieten la care țin ar fi în pericol aș încerca orice doar ca să îl salvez și, da, cred că la început aș fi puțin speriată de faptul că m-am trezit cu puteri magice peste noapte, dar până la urmă m-aș prinde cum stau lucrurile.
Hmm, m-am gândit ceva timp la asta pentru că până acum nu m-am gândit că aș putea semăna cu vreun personaj dintr-o carte pe care am citit-o și cam astea ar fi singurele cu care aș semăna oarecum.

19. Lipsa de respect la adresa părinților

Uff, sincer, chiar nu știu cum să vorbesc despre chestia asta, pentru că depinde de mai multe chestii, din punctul meu de vedere: de părinți, de copii și de altele pe care nu cred că e cazul să le înșir aici.
Și, sincer, chiar nu cred că pot să vorbesc despre asta pentru că la vârsta mea nu prea pot să comentez despre părinți și copii, cel puțin eu nu simt că aș putea, pentru că nu pot să-mi închipui ce înseamnă să fii părinte și să trebuiască să crești un copil, ca să nu mai spun că asta nu vine și cu un manual de instrucțiuni, deci tot ce pot să-mi închipui e că nu este ușor să fii părinte. 
Prefer să mă opresc aici pentru că nu vreau să mă apuc să spun chestii în necunoștință de cauză, prefer să evit chestii de genul cât mai mult posibil.

The Avengers funny quotes

joi, 2 august 2012

Book Lovers Challenge #2

Povestește-ne ceva despre prima ta recenzie: la ce carte a fost făcută, dacă ți-a fost greu să o scrii și de ce, dacă erai curios/curioasă sau emoționat/ă de părerea cititorilor blogului tău. 


Ăh, prima recenzie calumea, ca să zic așa, pe care eu am făcut-o, fără să mai pun rezumatul cărții și doar părerea mea pe scurt, a fost la cartea Prietenii mei, iubirile mele de Marc Levy. Nu pot să zic că mi-a fost greu să o scriu, adică am scris cam tot ce am considerat eu că ar trebui să scriu, bazându-mă și pe alte recenzii pe care le-am văzut pe alte bloguri, și am încercat să nu zic foarte multe despre poveste în sine. Și am scris exact ce mi-a venit pe moment după ce am terminat cartea, cât de mult mi-a plăcut și așa mai departe. Nu cred că a fost foarte reușită, dar am vrut să fac o recenzie fără să mai pun rezumatul cărții, să o fac eu în întregime. Acum, nu prea știam eu prea multe despre recenzii atunci, dar m-am mai documentat între timp; nu zic că acum recenziile mele ar fi extraordinare, dar mă străduiesc și încerc să nu le fac foarte lungi. Scurt și la obiect pentru că uneori am prostul obicei de a mă întinde mai mult decât e necesar.
Sincer, eu am sperat ca celor care citesc blogul să le placă ce am scris eu, chiar dacă nu era cine știe ce. 

Words from books...(7)

"Magic is overrated. Courage is what matters." - Scout Green 
"Sure-having powers was better than ending up the pitiful victim of a Reaper. But was it better or worse than worrying only whether I was as pretty as the girls în Vogue and if my clothes were hot enough?"
"It's easy to be brave when the decision isn't staring you down. When you're young and powerful and the world is your oyster. It's easier to judge a hard decision when you don't yet have to make it. It's a lot harder from the other side when you feel like the one thing that makes you who you are has been taken away." - Scout Green 
"I was caught between two emotions. Sadness that she was excited about something she may never get to use again, and amusement about how truly geeky that sounded." 
"And when she finally showed me the page, she'd listed down all the things I mentioned. But at the top of the list, in her scrawly handwriting, were a couple of simple words that meant a lot.

Best friends.
"I'd been dumped by someone who didn't even have the guts to tell me I'd been dumped. I wasn't sure wether to be sad or angry. I opted for angry. It felt a lot better." 
Charmfall  de Chloe Neill

18. Credința ta

Așa cum am mai spus, eu sunt creștin-ortodoxă, și sincer eu cred că există un Dumnezeu, ca să zic așa, sau în orice caz ceva acolo care este peste puterile noastre de înțelegere. Am avut parte de câteva evenimente care m-au făcut să fiu și mai sigură de asta decât eram înainte.
De asemenea, cred în faptul că dacă ceva trebuie să se întâmple, atunci acel ceva se va întâmpla indiferent de ce am încerca noi să facem pentru a-l evita și că fiecare are propriul destin. 

miercuri, 1 august 2012

Book Lovers Challenge #1

Cum a început pasiunea ta pentru cărți? Ce romane te-au făcut să iubești lectura și de ce?


Sincer,  când eram mică nu prea îmi plăcea să citesc, ba chiar mi se părea plictisitor. Apoi, prin clasa a cincea cred, de Crăciun am primit cadou o carte. Și acum îmi amintesc care a fost pentru că datorită ei mi-a fost stârnită curiozitatea de a citi. Prima carte  pe care am citit-o și care m-a fascinat complet a fost Fetița celei de-a șasea luni scrisă de Moony Witcher. Îmi amintesc că am luat-o și am început să citesc primele rânduri, apoi mi-am dat seama că-mi place și nu am renunțat până nu am terminat-o. Cred că ceea ce m-a atras la ea a fost faptul că conținea, oarecum, niște magie, apoi povestea, lupta dintre forțele binelui și ale răului și în final personajul principal și lumea creată de autoare. Ce-i drept acum cred că mi s-ar prea copilăroasă, dar până la urmă este scrisă pentru copii. Apoi, bineînțeles, a trebuit să citesc și restul cărților din serie. Cred că după aceea au urmat Harry Potter și Eragon, dacă nu mă înșală memoria. Oricum, eu am început să citesc datorită cărților fantasy, apoi am trecut la science fiction, parcă, iar când m-am plictisit de genul ăsta, ca să zic așa, am trecut la romance și acum la romane polițiste, mai exact Agatha Christie, iar acum Rodica Ojog-Brașoveanu.