vineri, 28 septembrie 2012

Schimbări...

Atâtea lucruri s-au schimbat de când am plecat... 
Am încercat să evit să mă gândesc la asta încă de când am ajuns înapoi în orașul în care am crescut și mi-am reîntâlnit cei mai apropiați prieteni. Acei prieteni de care nu credeam că mă voi despărți vreodată. Dar soarta nu a ținut cu mine și am fost departe de ei ceva timp. Nu foarte mult. Și totuși, e ciudat câte multe lucruri s-au schimbat de atunci. Am ratat atât de multe...
După ce am ajuns înapoi în vechea mea casă și am despachetat alături de părinți m-am gândit să le fac o surpriză tuturor și m-am dus în parcul unde eram convinsă că îi voi găsi. Și nu m-am înșelat. Erau cu toții acolo. Cele trei persoane alături de care mi-am petrecut cea mai mare din timp încă de pe vremea când abia știam să citim și să scriem cum trebuie. Când i-am văzut mi-am dat imediat seama că ceva se schimbase. Cel mai evident era faptul că mai era încă o persoană cu ei, un băiat brunet cu ochi căprui pe care nu-l mai văzusem până atunci.
Andy a fost primul care m-a văzut, apoi au observat și Alex și Chris. Ne-am îmbrățișat, apoi mi l-au prezentat pe noul băiat, Ryan. Ne-am așezat pe iarbă la umbra unui copac, iar ei m-au pus la curent cu tot ceea ce se întâmplase cât timp nu fusesem alături de ei. Și se întâmplaseră multe. Prea multe, aș putea spune.
La un moment dat m-am oferit să fac cinste cu niște sucuri, apoi am luat-o din loc spre tonomat. Iar acum, stând acolo și privindu-i cu mâna streașină la ochi pentru a mă feri de soare, am realizat într-adevăr câte se schimbaseră. Cred că cel mai tare mă uimiseră toate lucrurile prin care trecuseră Alex și Chris. M-a trecut un fior de vinovăție la gândul că nu avusesem nici cea mai vagă idee despre toate astea până acum și, cel mai rău, că nu am putut fi alături de ele.
Și ele se schimbaseră mult, mai ales Alex. Privind-o în timp ce se ciondănea cu Andy și amândoi râdeau mi-am dat seama că nu mai era aceeași cu cea de la care îmi luasem adio atunci când tata fusese transferat în interes de serviciu. Ca imagine nu se schimbase cu nimic: același păr negru și scurt, același breton, aceeași ochi mari și verzi. Și totuși, nu mai era fata aceea complet aeriană, cam nehotărâtă uneori, care nu ar fi fost în stare să se descurce de una singură într-o situație mai... cum să zic? Complicată. Da, ăsta e cuvântul. Acum aveam senzația că nu o cunosc. Sau, mai bine zis, că nu o mai cunosc la fel de bine ca înainte.
Ce ciudat, am gândit oarecum amuzată. Și când mă gândesc că eu eram una dintre persoanele care o cunoșteau cel mai bine... După ultimul gând m-a trecut un val de tristețe. Aș fi vrut să nu trebuiască vreodată să plec, aș fi vrut să fi putut să fiu alături de ele în acele momente.
- Ești în regulă?
Am recunoscut vocea lui Chris, iar când m-am uitat la ea am observat că mă privea îngrijorată.
- Sunt bine, am zis după o scurtă pauză. Doar că... ei bine, multe lucruri s-au schimbat, inclusiv tu, inclusiv Alex.
A privit câteva secunde spre sora ei, apoi s-a întors din nou spre mine, iar acum zâmbea.
-Te înșeli, mi-a zis. Nimic nu s-a schimbat atât de mult cât crezi tu. Noi suntem exact la fel. Poate părem diferite acum, dar, crede-mă, de fapt nu suntem. Poate că am mai învățat câte ceva între timp, dar, de fapt, suntem exact aceleași persoane care eram atunci când ne-am luat adio de la tine.
Vocea ei era sigură, iar vorbele ei m-au pus pe gânduri. Apoi am privit-o din nou pe Alex, care râdea, dar nu mi-am dat seama imediat de ceea ce a vrut Chris să-mi spună.
Am luat sucurile și ne-am dus înapoi la ei, iar după ce le-am împărțit m-am uitat la fiecare din cei trei. Iar atunci am înțeles: Chris avea dreptate. De fapt, lucrurile nu se schimbaseră chiar atât de mult, iar ei erau aceiași cu cei pe care îi știam eu, cei alături de care făcusem foarte multe năzbâtii.
Aceiași, am gândit, iar acum zâmbeam și eu.

Gânduri bune

Atât de puține lucruri îi trebuie unui om să fie fericit...dar așa de mult îi trebuie să înțeleagă acest lucru. -----
Secretul vieții nu este să ai tot ceea ce îți dorești, ci să-ți dorești tot ceea ce ai. ----------
Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent.  — Octavian Paler
Nu trebuie să fi trist că n-ai fost remarcat. Fi trist că n-ai făcut nimic remarcabil.  — Confucius
Comportă-te cu alții așa cum ai vrea să se comporte alții cu tine.  — Voltaire
Singurul fel prin care poți să îți menții sănătatea este să mănânci ceea ce nu vrei, să bei ceea ce nu îți place și să faci ceea ce mai degrabă nu ai face. - Mark Twain
Singurul lucru pe care copiii îl uzează mai repede decât pantofii sunt părinții.  — John J. Plomp
Nu te uita niciodată în jos la cineva, decât dacă îl ajuți să se ridice. ----------
Nu contează anii din viața ta, ci viața din anii tăi.  — Abraham Lincoln
Fiind întrebat “Cum ar fi bărbații fără femei ?”, Mark Twain a răspuns: “În primul rând fericiți! Apoi puțini, puțini, din ce în ce mai puțini!”
Tot ceea ce suntem e rezultatul a ceea ce am gândit. Mintea e totul. Devenim ce gândim. — Buddha
Încearcă să devii nu un om de succes, ci un om de valoare. — Albert Einstein
Dacă ești cea mai inteligentă persoană din încăpere, nu te afli unde trebuie.  — Dave Zinczenko
Toți se gândesc cum să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândește cum să se schimbe pe sine. — Lev Tolstoi
Nu poți avea o zi de mâine mai bună dacă în mod constant te gândești la ziua de ieri.  — Sumona Das
Dumnezeu nu a spus niciodată ca viața va fi ușoară. Doar a promis că va merita efortul.-----------
Orice bărbat care crede că este mai deștept decât nevasta lui este căsătorit cu o femeie inteligentă. ---------
Învaţă din greşelile altora, viaţa e prea scurtă pentru a le face tu însuţi pe toate. ---------


Cel care știe și totuși crede că nu știe, este foarte înțelept. Cel care nu știe, dar crede că știe este bolnav. — Lao Tse
În orice căsnicie mai veche de o săptămână există motive de divorț. Cheia e să găsești mereu motive ca să rămâi căsătorit. — Robert Anderson
Nu există lucruri mărețe, doar lucruri mici cu o dragoste mare. Fericite sunt acelea. — Maica Tereza
Să vrei să fii vindecat este începutul vindecării. — Seneca
Un prieten adevărat este cel ce vine atunci când restul lumii pleacă. — Walter Winchell
Care este diferența dintre obstacol și oportunitate? Atitudinea noastră față de ele. Fiecare oportunitate are un obstacol și fiecare obstacol ascunde o oportunitate. - J. Sidlow Baxter
Cine nu călătorește, cine nu citește, cine nu ascultă muzică, cine nu caută harul din el însuși... moare câte puțin.-Pablo Neruda
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale. Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica. — Pablo Neruda
Dacă n-ai învățat nimic în viață, atunci este groaznic; nu vei avea ce uita, iar amintirile vor fi de nesuportat.- Murphy
Natura ne aseamănă, educația ne deosebește. — Confucius
Există două lucruri care nu se mai întorc niciodată înapoi: o săgeată aruncată și o ocazie pierdută. - Jim Rohn
Cei slabi nu pot niciodată să ierte, iertarea este atributul celor puternici.  — Mahatma Gandhi
În viață e bine să fii optimist doar atât cât să nu dai în naivitate și realist doar atât cât să nu cazi în pesimism. -
Trebuie să știm să aplanăm conflictele, pentru că îmbătrânim și nu mai avem timp să ne împăcăm! -----------
Ne trebuie doi ani să învăţăm să vorbim şi întreaga viaţă să învăţăm să tăcem. — proverb chinezesc
Să exiști este normal, să trăiești este o artă.  ---------
"Când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce ești." — Parintele Arsenie Boca
"Un optimist stă până la miezul nopții de Revelion ca să vadă noul an că intră în viața lui. Un pesimist stă treaz ca să fie sigur că vechiul an a plecat." — Bill Vaughan
A fi înțelept înseamnă a ști cât de arbitrare sunt toate părerile noastre și cât de nesigure și relative sunt toate lucrurile pe care contăm. — Gerald Brenan

joi, 27 septembrie 2012

"Hana(Delirium #1.5)" de Lauren Oliver

Da, deci am citit și această mică poveste legată de Delirium pentru că am fost curioasă. Acum, povestea asta chiar e scurtă, are vreo șaizeci de pagini, sau cel puțin atâta are pe kindle-ul meu.
De fapt, în cartea asta sunt prezentate câteva evenimente din Delirium din perspectiva Hanei. Acum, mie personajul ei mi-a plăcut foarte mult în primul volum al seriei, dar povestea asta din perspectiva ei nu prea m-a încântat. Poate și pentru că a fost prea scurt, poate pentru că finalul a fost făcut în așa fel încât să te facă să-ți pui o mie de întrebări, sau poate pur și simplu pentru că eu nu mi-o închipuisem pe Hana așa. 
Nu pot spune că nu mi-a plăcut, a fost interesant să văd lucrurile din perspectiva Hanei, dar, nu știu, poate că am avut eu alte așteptări, un pic prea mari.
Nici nu știu ce aș mai putea spune despre ea. E foarte scurtă și chiar nu aș vrea să zic mai mult decât e necesar, deci cred că mă voi opri aici.
Abia aștept să apară volumul trei din Delirium, sunt atât de curioasă în legătură cu ceea ce va urma, mai ales după finalul volumului doi.

miercuri, 26 septembrie 2012

Words from books...(16)

"- Just be yourself, my mother said, as if that were easy. Which it isn't. Ever. Especially not when you're fifteen and don't know what language you're going to have to speak at lunch, or what name you'll have to use the next time you do a "project" for extra credit. Not when your nickname is "the Chameleon". 
Not when you go to a school for spies."

"Yes, that's right, not only was I invading my mother's personal space right under her nose, but that's the moment she chose to tell me how proud she was of my new-and-improved behavior. It was official: I was a terrible person."

"- A Gallagher Girl can blend into any culture--any environement. Assimilation isn't a matter of social graces. I stopped in the hallway with my hand against the door frame. It's a matter of life and death. 
I thought I'd made a pretty good point, and the condescending look had just started to fade from Zach's face when gentle strains of music came floating into the hall. I heard Madame Dabney say 'Today, ladies and gentelmen, we will be studying the art of... the dance!'
And the Zach leaned down; I felt his breath warm against my ear as he whispered 'Yeah... Life. And. Death.'"

"I turned down a side street on the far side of the square, passed the pharmacy, and thought for a second about the one boy who had seen me--once--and I wondered if life were just a series of brush passes--things come and go."

"- Sure Gallagher Girl. He started down the hallway, waiting until half the eighth grade class was between us before yelling: It's a date!"

"Spying is a game, and so is dating, I guess. It's all about strategy and playing to your strenghts. People think espionage is al fun and games-that everything we do is cat and mouse, but that night I learned a CoveOps lesson as valuable as anything Joe Solomon had taught me. Real life in the clandestine services isn't cat and mouse--it's cat and cat."

Cross my heart and hope to spy by Ally Carter

luni, 24 septembrie 2012

"Cross my heart and hope to spy(Gallagher girls #2)" de Ally Carter

Semestrul trecut a fost destul de interesant pentru Cammie deoarece pe lângă școală și tot ce presupune ea a trebuit să se descurce și cu întâlnirile cu Josh și să aibă grijă ca el să nu afle cine este ea cu adevărat. Ei bine, după așa ceva tot ce-și dorește Cammie este un semestru liniștit. Sau, mă rog, cât de liniștit poate fi el la o asemenea școală. Dar nu trece mult de la întoarcerea fetelor din vacanța de iarnă când ea împreună cu Macey aud o discuție între mama lui Cammie și profesorul Solomon despre un anume Blackthorne. Și, ca niște spioane ce sunt, Cam împreună cu Liz, Bex și Macey se hotărăsc să afle cine sau ce este acest Blackthorne. Cum fac asta? Făcând ceea ce se pricep ele cel mai bine: spionează. Și uite așa se duce pe râpă promisiunea făcută de Cammie că nu va mai încălca regulile școlii semestrul ăsta. Iar odată cu elucidarea acestui mister află că școala lor va găzdui câțiva spioni în acest semestru. Când am auzit de chestia asta deja nu mai puteam de curiozitate. Iar când are loc o breșă de securitate, iar toți o consideră pe Cammie vinovată de asta, mai ales că toți știau ce se întâmplase semestrul trecut, lucrurile devin și mai interesante, pentru că cele patru prietene sunt hotărâte să afle cine este adevăratul vinovat.
Per total, cartea asta mi s-a părut mai bună decât prima. A avut mai multă acțiune, plus noile personaje dintre care Zach mi s-a părut absolut excepțional. În plus nu lipsește nici partea romance din carte, chiar dacă Josh a cam dispărut din peisaj. 
Îmi place din ce în ce mai mult de Cammie, iar replicile schimbate între ea și Zach, mai ales la început, mă făceau întotdeauna să zâmbesc. Nici nu știu ce aș mai putea să spun. Cartea asta a fost exact pe gustul meu, a avut tot ce-i trebuie pentru a fi ușor de citit și pentru a nu te plictisi deloc în timp ce o citești. Cel puțin din punctul meu de vedere. Abia aștept să văd prin ce peripeții vor mai trece Cammie și prietenele ei în volumul următor și sper ca acei spioni să nu dispară pur și simplu în neant. 

duminică, 23 septembrie 2012

Transformers 2: Revenge of the fallen

În filmul ăsta autoboții împreună cu oamenii luptă pentru a-i opri pe decepticonii care cauzează probleme, iar totul pare să meargă cât ș poate de bine. Sam, dorindu-și o viață normală după tot ceea ce pățise decide să meargă la facultate. Până aici nimic interesant.
Dar, nu peste mult timp, începe să vadă tot felul de simboluri ciudate, iar după ce are, ceea ce el numește, o cădere nervoasă în timpul unui curs își dă seama că ceva nu este în regulă. Și u trece mult timp până când apar și decepticonii pentru a pune mâna pe el. Ce vor de la el? Se pare că acele simboluri reprezintă un fel de hartă spre o sursă de energon, iar decepticonii au nevoie disperată de ea. 
Oare va reuși Sam să găsească locul și să-i oprească pe decepticoni din a distruge Pământul?
Sincer, mi-a plăcut filmul ăsta și mi s-a părut a fi puțin mai bun față de primul. Au fost și câteva momente amuzante.
Chiar nu mai știu ce aș putea spune despre filmul ăsta. A fost drăguț chiar dacă la un moment dat îmi cam puteam da seama ce se va întâmpla mai departe. 

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Leapșă: Cărțile verii

Îi mulțumesc lui Ghanda pentru leapșa asta, chiar nu mă așteptam să o primesc :)

1.Care e cea mai bună carte pe care ai citit-o în vacanţă?
Hmm, să mă gândesc. Salvează-mă de Guillaume Musso. 
2.Care e cea mai frumoasă copertă a unei cărţi citite în vacanţă? + poză
Voi zice Hexbound de Chloe Neill pentru că îmi place mult combinația de verde cu albastru :)
3.Câte cărţi ai citit în vacanţă?
Conform blogului meu unde am postat recenziile tuturor cărților pe care le-am citit, 21. Le-am pus și pe cele pe care le-am citit luna asta pentru că eu încă nu am început școala, mai e un pic până începe facultatea.
4.Câte cărţi ţi-ai propus să citeşti în vacanţă?
Sincer, nu mi-am propus un anumit număr de cărți. Și cum anul ăsta am cam fost ocupată cu bacul și cu intratul la facultate nu prea m-am gândit la asta.
5.Ce carte sperai că o să citeşti această vacanţă şi nu ai reuşit?
Sunt mai multe cărți, pentru că la un moment dar mi-am făcut o listă, dar apoi au apărut alte cărți care mi-au atras atenția și nu am reușit să le citesc. Dar voi zice Obsidian pentru că îmi propun de ceva timp să o citesc și tot nu ajung la ea :))
6.Ce serie ai terminat vacanţa asta?
Elita întunecată de Chloe Neill.
7.Ce carte citită în vacanţă nu ţi-a plăcut?
Vrăjitor și vrăjitoare de James Patterson. Pentru cine e curios de ce anume, aici e recenzia mea.

joi, 20 septembrie 2012

Transformers

M-am hotărât și eu zilele trecute să mă uit la Transformers pentru că am vrut să iau o pauză de la Grey's anatomy, iar de citit nu aveam chef.
Acum câțiva ani nici nu mi-ar fi trecut prin cap să mă uit la așa ceva, nu mi se părea a fi cine știe ce. Iar acum că am văzut în sfârșit primul film pot spune că mi-a plăcut. Nu atât de mult pe cât m-am așteptat, dar a fost ok. Mi-a plăcut ideea de la care a pornit totul, povestea care este spusă la începutul filmului de cel care cred eu că e Optimus Prime, și modul în care ajunge Sam să fie implicat în treburile acestor roboți extratereștri. A, și faptul că fără să știe mașina pe care o cumpără este de fapt unul din acei roboți. De când am văzut mașina aia am fost convinsă că asta este: unul dintre autoboți.
Lupta principală, motivul pentru care autoboții îi vor înfrunta pe decepticoni, mi s-a părut interesant. Aș prefera să nu zic care e pentru că nu știu dacă toată lumea a văzut filmul ăsta și știe despre ce e vorba și chiar nu aș vrea să stric surpriza. 
Ce aș mai putea să spun despre filmul ăsta? Îmi place modul în care ei se transformă din mașini în roboți și invers și mi-a plăcut și de Sam pentru că a avut curaj. A făcut câteva chestii la care eu nu m-am așteptat. A, și îmi place mult de Bumblebee, e foarte simpatic.
Cred că mă voi uita și la următorul film, Revenge of the fallen, pentru că sunt curioasă în legătură cu ce se va mai întâmpla și ce vor mai face autoboții.

miercuri, 19 septembrie 2012

Book Lovers Challenge #27

Spune-ne cum ți s-a părut experiența ”Book Lovers Challenge” , apoi lansează o provocare asemănătoare celor din ea și dă-o mai departe la 5 bloguri. Anunță-i printr-un comentariu. 
A fost interesant. Întrebările au fost drăguțe, iar la unele chiar a trebuit să mă gândesc un pic până să găsesc un răspuns, dar în cele din urmă am reușit. Ce pot să mai spun? Chiar mi-a făcut plăcere să particip la provocarea asta, le mulțumesc fetelor că mi-au dat șansa asta, chiar mi-a plăcut.
Acum, legat de a lucra la o provocare asemănătoare, voi spune pas, pentru că nu mă pricep la a face provocări și nu cred că mi-ar ieși.

marți, 18 septembrie 2012

"Bună seara, Melania!" de Rodica Ojog-Brașoveanu

Cartea asta continuă acțiunea din Cianură pentru un surâs în sensul că Melania, îndrăgostită fiind de tabloul lui Goya pe care nu a reușit să-l păstreze, se hotărăște să-l fure de la muzeu. Și, cum o femeie în vârstă nu poate comite de una singură un furt, își găsește trei ajutoare. Iar modul în care îi convinge pe cei trei să o ajute, prin diverse promisiuni, pe mine una chiar m-a amuzat. Nu ai crede niciodată faptul că o bătrânică puțin cam excentrică ca Melania Lupu ar fi în stare să conceapă un asemenea plan elaborat și să mai și convingă trei persoane să facă treaba cea mai grea și anume să intre în muzeu și să ia tablourile. Mi s-a părut genială partea aia.
La început planul pare să meargă ca pe roate, doar că nici măcar Melania nu le poate prevedea pe toate, iar la un moment dat lucrurile o iau puțin, sau puțin mai mult, razna. Iar când sunt implicați o bătrânică care vorbește mai mereu cu motanul ei, trei hoți urmăriți de miliție care nu sunt tocmai cu toate mințile acasă și trei bătrânei speriați de întreaga situație, care sunt ținuți ostatici, neștiind ce anume se petrece cu adevărat, e clar că lucrurile nu au cum să fie decât foarte haioase. 
Și am uitat complet de maiorul Cristescu și locotenentul Azimioară, care vor trebui să se ocupe de acest caz. Iar când maiorul aude că Melania Lupu e implicată... ei da, reacția e pur și simplu hilară. 
Oare va reuși Melania să pună mâna pe tabloul mult dorit, fără să fie prinsă, sau maiorul Cristescu o va învinge de data asta? 
Deci pot spune că o ador pe Melania. Pe lângă faptul că mi se pare absolut adorabil modul în care vorbește și se poartă cu Mirciulică, are o minte foarte ageră și știe mereu cum să se descurce într-o situație atunci când lucrurile nu decurg exact așa cum și-ar fi dorit. Cât despre maiorul Cristescu... la un moment dar mi s-a făcut milă de el. Și-a găsit un adevărat adversar în Melania.
Am râs suficient pe parcursul aceste cărți și cred că aș fi râs și mai mult dac aș fi înțeles diverse subtilități din vremea comunismului. Dar a fost ok și așa. Noroc cu mama care poate să mă mai lămurească și pe mine.
Abia aștept să văd ce-i va mai trece prin minte Melaniei în următorul volum și dacă pe maiorul Cristescu îl vor ține suficient de mult nervii, pentru că sunt convinsă că cei doi se vor întâlni în continuare unul cu celălalt.

luni, 17 septembrie 2012

Words from books...(15)

"Cuvintele lui m-au durut. Nu-mi trecuse niciodată prin minte că eram diferită, că majoritatea copiilor Prodigium creșteau în familii în care ambii părinți erau ca ei. Și unii copii de aici nu interacționaseră aproape deloc cu oamenii după ce își căpătaseră puterile."

"- Archer nu e drăguț, mă corectă ea. Cățelușii sunt drăguți. Bebelușii sunt drăguți. Eu sunt drăguță. Archer Cross e al naibii de sexy. Și mie nici măcar nu-mi plac băieții.
Bine, deci Jenna n-avea să-mi fie de mare ajutor ca să scap de îndrăgosteală."

"- Mă gândeam numai. Mamă, Sophie, e abia prima ta zi aici și deja te-ai împrietenit cu proscrisa școlii, le-ai scos din sărite pe cele mai populare fete și te-ai îndrăgostit luluea de cel mai sexy tip. Dacă reușești să ajungi în detenție mâine, o să fii de-a dreptul legendară."

"Era vorba de faptul că temerea mea cea mai mare părea să se adeverească. Una e să fii diferit printre oameni față de care, ei bine, ești diferit. Și e cu totul altceva să fii un proscris într-un grup de proscriși."

Hex Hall de Rachel Hawkins

duminică, 16 septembrie 2012

Book Lovers Challenge #26

Refă coperta unei cărți la alegere. Pune în postare și coperta originală, dar și cea creată de tine. :)
 

Mda, știu că nu e chiar cine știe ce, dar cam asta a fost singura idee care mi-a venit și singura copertă pe care m-am gândit că aș putea să o modific. Nu prea le am eu cu photoshop-ul, dar sper să fie ok și așa.:)

sâmbătă, 15 septembrie 2012

"Hex Hall(Hex Hall #1)" de Rachel Hawkins

Am cartea asta de ceva timp și am ajuns în sfârșit să o citesc. Sincer, chiar m-a luat prin surprindere. Au fost câteva chestii la care nu m-am așteptat. 
Sophia, o vrăjitoare nu tocmai strălucită, este trimisă la Hecate Hall, sau Hex Hall așa cum i se spune, după ce realizează o vrajă de dragoste nereușită la balul școlii. Nu trece bine o zi de când se află acolo și deja se trezește că este urâtă de cele mai populare fete din școală, colega ei de cameră e un vampir, care de altfel este și singura ei prietenă, și este îndrăgostită de cel mai arătos băiat din școală. Cum un asemenea scenariu, oare ce ar putea merge prost? Eh, da, Sophie nu este nici cea mai bună vrăjitoare și nici prea norocoasă nu e. Face ea ce face și dă de și mai multe belele. Noroc cu simțul ei al umorului altfel i-ar fi fost mult mai greu.
Sophie este un personaj foarte simpatic. E haioasă, puțin cam naivă și aeriană, dar încet încet începe să se obișnuiască cu Hex Hall și cu elevii care învață acolo, care sunt fie zâne, fie metamorfi, fie vrăjitoare. A, da, și un vampir. A, da, am menționat stafiile care se învârt prin școală?
La început cartea asta mi s-a părut foarte amuzantă. Asta, în mare parte, datorită lui Sophie care este cam pe dinafară în ceea ce privește magia la început, cum ea nu prea a avut multe ocazii să învețe tot felul de trucuri. Dar se pune ea încet, încet pe picioare. Acum, după un timp lucrurile devin mai serioase, iar Sophie este pusă față în față cu niște situații și descoperiri la care nu s-ar fi așteptat și cu care nu prea știe cum să se descurce. 
La un moment dat aș fi îndrăznit să zic că nu pricep ce rost aveau diverse lucruri care s-au întâmplat pe parcursul cărții, dar după ce am terminat de citit nu am mai putut zice același lucru. Ăsta e unul din motivele pentru care prefer să termin o carte înainte de a vorbi despre ea.
Nu a fost chiar ce mă așteptam eu, dar mi-a plăcut. A fost o poveste drăguță, ușor de citit, iar personajele au fost foarte simpatice. Mai ales Sophie și Jenna. Jenna mi s-a părut pur și simplu super. Acum chiar pot spune că sunt curioasă în legătură cu ceea ce se va întâmpla mai departe și prin ce peripeții va mai trece Sophie.

vineri, 14 septembrie 2012

joi, 13 septembrie 2012

Book Lovers Challenge #24

 Ai şansa incredibilă de a te cupla cu un personaj la alegere, care ţi-a dat bătăi de..inimă :). Cu cine creză că te-ai potrivi şi aţi face o pereche reuşită, şi de ce?
Ăh, există două personaje care chiar mi-au plăcut: Max din Ember și Alex din Delirium. Până la ei nu cred să-mi fi atras atenția în mod deosebit vreun personaj masculin din vreo carte pe care am citit-o, și am citit ceva cărți până acum. Chestia e că, deși mi-au plăcut enorm cei doi, nu cred că m-aș potrivi cu vreunul din ei. Pur și simplu nu îmi pot imagina asta. Deși chiar nu m-ar deranja sa-i cunosc personal :)
Altfel, nu cred că m-aș potrivi cu niciunul din băieții din cărțile pe care le-am citit până acum.

Words from books...(14)

"That's the thing: We didn't really care. A world without love is also a world without stakes."

"I run toward the subway entrance where Julian disappeared. Above it I can see an ild series of letters and numbers, faded bare outlines: N, R, Q, 1, 2, 3, 7. And in the middle of all that panic and screaming, there is something comforting about it: an old-world code, a sign from an other life. I wonder whether the old world could have possibly been worse than this - that time of dazzling lights and sizzling electricity and people who loved in the open - whether they also screamed and trampled one another to death and turned their guns on their neighbors."

"My chest begins to ache. It seems impossibly, unbelievably long ago-when I could sit in a room with a carpet, when we could spend days messing around, doing nothing in each other's company. I didn't realize then what a privilege that was: to be bored with your best friend; to have time to waste."

"I laugh, even though none of it is funny. The world is upside down and everything is shit and my life has been cleaved and there are two different Lenas running parallel to each other, the old and the new, and they will never, ever be whole again."

"It occurs to me, then, that people themselves are full of tunnels; winding, dark spaces and caverns; impossiple to know all the places inside of them. Impossible even to imagine."

"An owl hoots somewhere, sharply, in the gathering darkness, like a faint alarm. That's when it really hits me, the certainty like a concrete wall going up inside of me. This is not what I wanted. This is not why I came to the Wilds, why Alex wanted me to come: not to turn my back and bury the people I care about, and build myself hard and careless on top of their bodies, as Raven does. That is what Zombies do.
But not me. I have let too many things decay. I have given up on enough."


Pandemonium by Lauren Oliver


Extraordinar!

Deci chestia asta mi s-a părut absolut super :D Nu am mai văzut niciodată așa ceva.

video

miercuri, 12 septembrie 2012

"Pandemoniun(Delirium #2)" de Lauren Oliver

Deci pur și simplu uau. Când am terminat primul volum am fost extrem de curioasă în legătură cu ce va urma și chiar am fost luată complet prin surprindere. Cred că m-am așteptat la multe, dar cu siguranță nu la ceea ce s-a întâmplat. 
Deci, Lena ajunge de partea cealaltă a gardului și după o perioadă lungă în care fuge fără a avea vreo țintă anume este găsită de câțiva Invalizi, așa cun sunt numiți cei care nu au primit leacul, exact atunci când își pierduse orice speranță și era convinsă că va muri. Aceștia o îngrijesc, iar după ce își recapătă forțele începe să se integreze acolo, iar în curând se obișnuiește cu întreaga situație și devine din ce în ce mai puternică. Ăsta a fost unul din lucrurile care mi-au plăcut mult la cartea asta, faptul că Lena începe să se descurce din ce în ce mai bine, chiar dacă nu e singură, și că nu vrea să se lase doborâtă, chiar dacă la început gândul că Alex e mort o descurajează. Un alt lucru care mi-a plăcut a fost faptul că am aflat în sfârșit cum e în lumea ce se află după acel gard care se presupune că îi protejează pe toți, plus noile personaje. În plus, am mai primit și un indiciu despre mama Lenei, chiar mă întrebam dacă voi afla mai multe despre subiectul ăsta curând.
Cât despre final... acolo aproape că mi-a venit să țip un mare "ceeeee?". La asta mă așteptam cel mai puțin... Nu mi-a venit să cred, iar acum va trebui să aștept până anul viitor pentru a afla ce se va întâmpla mai departe. Și când mă gâbdesc că deja sunt nerăbdătoare...
Sincer, După câteva capitole chiar începusem să mă aștept să fiu dezamăgită de cartea asta, mai ales având în vedere cât de mult mi-a plăcut prima. Din fericire, m-am înșelat. Cartea asta a fost foarte bună! Cu toate că tot am impresia că prima a fost mai bună.
Deci sper să se înțeleagă ceva din recenzia asta pentru că abia am terminat de citit cartea asta și încă nu mi-am revenit complet după final. Oricum, cert e că seria asta e superbă, iar eu o recomand.

Cugetări

O listare a sfaturilor transmise de seniorii japonezi, la final de carieră, celor mai tineri, care le vor lua locul ...

 Motto: "Când te oprești să alergi după lucrurile greșite, le dai lucrurilor bune șansa de a te găsi"
să fii ceea ce ești... Una dintre cele mai mari provocări în viață este să fii tu însuți într-o lume care încearcă să te facă precum toți ceilalți. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai deștept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii să te placă. Fii tu însuți și oamenii potriviți te vor iubi pe tine, cel adevărat.

trecutul.. Nu vei putea începe următorul capitol din viața ta, dacă vei continua să îl citești pe ultimul. 


frica să greșești... Făcând ceva și obținând un rezultat greșit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reușită are o urmă de eșec în spatele ei și orice eșec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreți mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut decât pe cele pe care le-ai făcut.


probleme.. Înfruntă-le cu capul sus. Nu, nu va fi ușor. Nu este nicio persoană în lume care poate depăși fără greșeală toate complicațiile cu care viața ne pune față în față. Nu suntem făcuți să rezolvăm instant toate probleme apărute. Nu așa am fost creați. De fapt, am fost creați să ne supărăm, să ne întristăm, să fim răniți, să ne împiedicăm și să cădem. Pentru că tocmai ăsta este întregul scop al vieții - să ne înfruntăm problemele, să învățăm din ele, să ne adaptăm și să le rezolvăm în timp. Ăsta e, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.


a minți... Poți minți pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poți păcăli pe tine. Viețile ni se îmbunătățesc numai când acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înșine.


nevoile proprii... Cel mai dureros lucru este să te pierzi, pe tine ca persoană, atunci când iubești pe cineva prea mult. Și să uiți că și tu ești special. Da, ajută-i pe ceilalți, dar ajută-te și pe tine. Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a-ți urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru tine, acel moment e acum.

ești pregătit... Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit când apare o nouă șansă. Pentru că cele mai multe oportunități din viață ne forțează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situație, ne vom simți întâi insuficient pregătiți. Dar asta ține de procesul de învățare, nu-i așa


relații din motive greșite..Relațiile trebuie alese înțelept. Este mai bine să fii singur decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbești. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – la timpul potrivit, cu persoana potrivită și din motivele corecte. Îndrăgostește-te pentru că așa simți, nu pentru că te simți singur.


relații noi... Vei învăța că în viață oamenii pe care-i întâlnești, îi întâlnești cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor învăța câte ceva. Dar, cel mai important, vor fi și câțiva care vor scoate la iveală tot ce-i mai bun din tine.


a concura cu toți ceilalți din jurul tău... Nu te mai gândi la ce fac ceilalți mai bine decât tine. Concentrează-te să îți bați propriile recorduri zilnic. Succesul este până la urmă o luptă doar între tine și propria-ți persoană.


invidios pe ceilalți... Invidia înseamnă să numeri toate harurile cu care au fost dăruiți alții, în loc să te uiți la tine și la ce ai primit tu. Întreabă-te următorul lucru: "Ce am eu și toată lumea își dorește?".


mustra pentru greșelile vechi... Putem iubi persoanele nepotrivite și putem plânge pentru lucrurile greșite, însă, indiferent ce întorsătura ia viața, un lucru este sigur: greșelile ne ajută să găsim acele persoane și acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toți greșim, toți ne zbatem și chiar toți regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ți se întâmplă, bun sau rău, te pregătește pentru un moment care urmează să vină.


să îți cumperi fericirea... Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite – dragostea, râsul, prietenia... Completați voi lista mai departe.


așteptarea fericirii de la ceilalți... Dacă nu ești mulțumit cu tine, așa cum ești, nu vei fi fericit nici în relații cu alte persoane. Trebuie să-ți creezi stabilitate și fericire în propria viață înainte de a o împărtăși cu altcineva.


a trăi în gol, gândindu-te și răzgândindu-te... Nu mai analiza așa de mult la fiecare situație căci vei crea probleme care nici măcar nu existau. Evaluează situația și acționează. Nu poți schimba lucrurile cu care refuzi să te confrunți. Progresul implică riscuri. Punct! Ca să marchezi un gol, trebuie ca întâi să dai drumul la minge.


a plânge de milă... Surprizele neplăcute cu care viața te pune față în față nu fac decât să îți netezească calea în direcția care era menită pentru tine. Poate nu înțelegi și nu vezi asta în momentul în care lucrurile rele se petrec și poate îți va fi greu. Dar reflectă și la celelalte lucruri negative care ți s-au întâmplat în trecut. Vei observa destul de des că fiecare dintre ele te-a condus într-un loc mai bun, către o persoană mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situație fericită. Așa că zâmbește! Lasă-i pe toți să vadă că astăzi ești mult mai puternic decât erai ieri. Și astfel vei fi.


a ține supărări... Nu îți trăi viața cu ură în suflet. Vei ajunge să te rănești mai mult pe tine decât pe oamenii pe care îi urăști. Iertarea nu înseamna "Ceea ce mi-ai făcut este în regulă", ci iertarea înseamnă "Nu o să te las să îmi strici fericirea pentru totdeauna". Iertarea este răspunsul… Renunță la ranchiună, găsește-ți pacea și eliberează-te. Și, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este și pentru tine. Atunci când este nevoie, iartă-te și pe tine, mergi mai departe și încearcă să te descurci mai bine data viitoare.


nivelul ... Refuză să îți cobori standardele doar pentru a-i mulțumi pe cei care refuză să și le ridice pe ale lor.


explicații și scuze la nesfârșit pentru greșeli... Prietenii tăi nu au nevoie de asta, iar dușmanii tăi oricum nu vor crede. Doar fă ceea ce simți că este corect.


frumusețea bucuriilor mărunte... Bucură-te de lucrurile mărunte pentru că într-o zi te vei uita înapoi și vei descoperi că ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viața ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut râzând cu cei care contează pentru tine.


să faci lucrurile perfect... Societatea nu premiază perfecționiștii, ci îi recompensează pe cei care duc lucrurile la bun sfârșit.

calea ușoară... Viața nu e ușoară, mai ales atunci când plănuiești să obții ceva care să merite. Nu alege calea ușoară care să te ducă acolo. Realizează ceva extraordinar.


lucrurile sunt minunate, atunci când nu sunt... Este în regulă să te împiedici din când în când . Nu trebuie să te prefaci sau să demonstrezi mereu că ești puternic. Nu ar trebui să fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalți - plângi, dacă simți nevoia - este sănătos să îți verși lacrimile. Cu cât mai curând vei face asta, cu atât mai repede vei fi pregătit să zâmbești din nou.


a învinui pe alții pentru necazurile tale... Iți vei realiza visele în măsura în care îți vei asuma responsabilitatea pentru viața ta. Când îi învinuiești pe alții pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părți din viața ta.

griji... Grijile nu vor face ca ziua de ine să fie mai puțin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai puțin veselă. Pentru a afla dacă merită să te îngrijorezi pentru o situație întrebă-te următorul lucru: "Va mai conta situația asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Dacă răspunsul este nu, e clar că îți faci griji inutil.

concentrare pe ce NU vrei să se întâmple... Concentrează-te pe ce îți dorești să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei povești de succes. Dacă te trezești în fiecare dimineață gândindu-te că ceva minunat ți se va întâmpla în ziua respectivă și ești puțin atent, vei observa destul de des că ai avut dreptate. 


a fi nerecunoscător. Oricât de bună sau grea a fost până în acel moment, trezește-te dimineața și fii mulțumit că trăiești. Cineva, undeva se luptă cu disperare să trăiască. În loc să te gândești la ceea ce îți lipsește, gândește-te la ceea ce ai tu și le lipsește altora.
Viața este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care nu merită. Dacă cineva te vrea în viața lui, îți va face loc în ea, nu trebuie să te bați tu pentru un loc acolo. Nu încerca să te bagi cu forța în sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai.
Amintește-ți mereu că prieteni adevărați nu-ți sunt cei care sunt lângă tine când ești fericit, ci cei care îți sunt aproape când ți-e cel mai greu.

marți, 11 septembrie 2012

Book Lovers Challenge #23

Vrem să îți vedem scrisul! Transcrie pe o foaie un scurt fragment dintr-o postare de a ta, sau scrie pur și simplu un mesaj cititorilor tăi, fă-i o poză sau scaneaz-o, și apoi posteaz-o!
I love you. Remember. They cannot take it.

luni, 10 septembrie 2012

Bookfessions(12)

Book Lovers Challenge #22

Basmele și poveștile pentru copii sunt frumoase, dar parcă prea perfecte, nu? Alege un basm sau o poveste (gen Albă ca Zăpada, Mica sirenă ..etc) și modernizeaz-o puțin. Adaugă niște vampiri, sau alte creaturi supranaturale, poți face personajele pozitive negative și viceversa, poți schimba cursul acțiunii. Scrie într-un scurt articol cum îți imaginezi respectiva poveste reinventată.
Hmm, eh asta chiar că e grea. Nu cred că m-am mai gândit vreodată să modific vreun basm sau poveste pe care am citit-o și eu atunci când eram copil. De fapt, nu cred că aș modifica în vreun fel vreuna din acele povești. De ce? Pentru că mie mi-au plăcut mult acele povești cum ar fi "Albă ca Zăpada", "Mica Sirenă", "Frumoasa și Bestia", "Peter Pan" și lista poate continua. În plus, mie chiar îmi plac finalurile fericite. Nici nu cred că am citit până acum vreo poveste sau carte care să aib un final trist. Ba mint, cele de Nicholas Sparks, mai precis "O plimbare de neuitat", că asta îmi vine în minte acum, a avut un final trist... la care am plâns. 
Dar să revenim, că am cam deraiat de la subiect. Îmi plac finalurile fericite, la fel ca toate acele povești și basme și cred că prefer să le las așa. Cel mult cred că le-aș modifica astfel încât personajele alea feminine să nu mai fie așa slabe și lipsite de apărare și, chiar dacă prințul le-ar salva la final, că na altfel mi se pare că și-ar pierde oarecum farmecul, să poată totuși să se apere, măcar așa, până la un anumit punct.
A, tocmai mi-am amintit o chestie pe care am auzit-o într-un film, nu mai îmi amintesc cum se chema filmul, cu o prințesă din lumea basmelor care ajunge în Manhattan. Îi povestea unei fetițe că de fapt povestea Scufiței Roșii nu e așa cum o știe ea și că de fapt Scufița l-a fugărit pe lup cu toporul. Ei, mie una mi-ar plăcea o astfel de variantă la povestea aia :)) Sau ca în "Capra cu trei iezi" iezii să-i vină singuri de hac lupului :)) 

duminică, 9 septembrie 2012

Să râdem puțin :))

Cea mai grozavă zi este MÂINE.
Mâine o să facem sport, o să ne apucăm de învățătură, o să muncim cu sârg, o să începem să citim o carte, n-o să mai mâncăm după șase seara...
Dar nu știu cum se face, că atunci când ne trezim, este mereu ASTĂZI!!!

Care este locul cel mai trist de pe Pământ?
Locul de muncă...

Înțeleptul este tolerat atâta timp cât nu deranjează.
Prostul, cât timp nu ajută.

La magazin:
- Scuzați-mă, nu mi-ați dat restul!
- Vă scuz!

Că trece tinerețea, nu-i mare scofală...
Problema e că trece și bătrânețea.

- Deținut, de ce nu vine nimeni să te viziteze? Ce, tu n-ai rude?
- Cum să nu, am! Dar sunt deja toți aici...

Nu lăsa nimica pe mâine.
Mai bine lasă pe poimâine - vei avea două zile libere.

Secretul succesului în viață este legat de cinste și de decență.
Dacă nu ai aceste calități, succesul este garantat.
  
Dacă ți se pare că patria ta te ignoră, încearcă, măcar o dată, să nu plătești taxele...
  
Eu am plătit cinstit toate taxele și acum dorm liniștit... pe o bancă, în parc. 

Dacă ai să culegi de pe drum un câine flămând și ai să-i oferi o viață îndestulată, n-o să te muște niciodată...
Asta este deosebirea dintre câine și om.

Ajută de o sută de ori - vor uita!
Nu ajuta o singură dată - vor ține minte!

Când eram mic, mă rugam la Dumnezeu să-mi dea o bicicletă.
Pe urmă am înțeles că Dumnezeu lucrează altfel.
Atunci, am furat o bicicletă și m-am rugat la El să mă ierte.

Notificare pentru gospodine:
Nu uitați că o sticlă modestă de votcă, pe lângă faptul că înfrumusețează masa, ascunde și eventualele rateuri culinare...