luni, 29 octombrie 2012

Think about it...

- Faci o mare greșeală! Mi-a spus și de data asta chiar era furioasă.
- A, da? Am zis privind-o serios. Tu faci exact același lucru!
- Nu-i adevărat.
- Ba da. Încerci să salvezi viața unei persoane pe care nu o cunoști, chiar dacă știi că s-ar putea să nu scapi cu viață doar pentru că ești convinsă că este foarte important ca acea persoană să supraviețuiască. E același lucru!

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Words from books...(17)

"Love at first sight. I've always heard that said in movies or my favorite books but I never believed in  it for a second. Death at first sight. That way much more my style. You know, the whole James Dean kind of thing. Live fast, die young sort of culture. Soon enough I would have experienced both."

"Her foot fell harder on the gas pedal and we were flying. After a moment I noticed her face and a determined squint in her eyes, like she was chasing something. I looked above us at he sun bursting through the staggered clouds and realizead... swe WAS chasing something. The sunlight."

"My fires cooled inside me as the simolest of thoughts comforted me... Sam was there for me when I fell. She picked me back up. She healed me."

"- I see the boy who hides behind his bangs when he's nervous. The boy who believes that if he's alone he won't be hurt again. She took my wrist in her hand and covered Mia's name with her other hand. And I see the big brother you will forever be."

"The worst thing about gossip is that it spreads like wild fire. A giant ball of half-thruts that burn up everyone and everything in its path. Lies become truth and truth become vicious lies."

"The world was spinning too fast again. I wished someone would stop it though; I was ready to get off."

Ember by Madison Daniel

vineri, 26 octombrie 2012

Lecția fluturelui

”Într-o zi într-un cocon a apărut o mică gaură; un om, care trecea din întâmplare prin preajmă, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forța să iasă prin această gaură mică.  După multe încercări se părea că fluturele a abandonat, și gaura rămăsese la fel de mică.
Părea că fluturele a făcut tot ce putea și nu mai era în stare de nimic altceva.
Atunci omul a decis să ajute fluturele: a luat un cuțit și a deschis coconul. Fluturele a ieșit imediat. Însă corpul fluturelui era slab și anemic; aripile sale erau puțin dezvoltate și aproape că nu se mișcau.
Omul a continuat să observe crezând că dintr-un moment în altul aripile fluturelui se vor deschide și vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta să poată zbura.
Acest lucru nu s-a întâmplat! Fluturele și-a trăit restul vieții târându-se pe pământ cu corpul său slab și cu aripile chircite.
Nu a putut zbura NICIODATĂ!
Ceea ce omul, prin gestul său de bunătate și prin intenția sa de a ajuta, nu a înțeles, este că trecerea prin gaura strâmtă a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele să trimită lichidul din corpul sau către aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viața îl punea să treacă pentru a putea crește și pentru a se dezvolta.
Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie în viață.
Dacă ni s-ar permite să ne trăim viața fără a întâlni obstacole, am fi limitați.
Nu am putea fi atât de puternici cum suntem.
Nu am putea zbura NICIODATĂ!

Am cerut putere…
Și viața mi-a dat dificultăți pentru a mă face puternic.

Am cerut înțelepciune…
Și viața mi-a dat probleme ca să le rezolv.

Am cerut prosperitate…
Și viața mi-a dat un creier și mușchi pentru a munci.

Am cerut să pot să zbor…
Și viața mi-a dat obstacole de a le depăși.

Am cerut iubire…
Și viața mi-a dat oameni  pe care să îi ajut în problemele lor.

Am cerut favoruri…
Și viața mi-a dat potențial.

Nu am primit nimic din ce am cerut…
Dar am primit tot ce aveam nevoie.

Trăiește-ți viața fără frică, atacă toate obstacolele și demonstrează că le poți surmonta!"

( tradus din franceză de Dan S. ) 

joi, 25 octombrie 2012

"Ember(Ember #1)" de Madison Daniel

A trecut cam mult de când am postat ultima recenzie. Am început la un moment dat să citesc ceva, dar nu mi-a plăcut și am renunțat. Apoi mi-am amintit de cartea asta pe care voiam să o citesc de ceva timp.
Deci, este vorba de Max Valentine care se mută pe insula unde locuia unchiul lui după moartea tatălui său. Aici le întâlnește pe cele două fete care îi vor cam da dureri de cap: Sam, data simpatică cu care se înțelege de minune din prima întâlnire, și Asia, fata misterioasă pe care toți locuitorii insulei o consideră blestemată. Max se simte atras de amândouă, iar de aici viața li se complică și mai mult decât era deja. 
Pentru cei care nu știu, Max are un secret: nu știu dacă explicația este cea mai bună, dar el poate controla focul, sau nu, depinde de cum stă cu temperamentul.
Acum, atunci când am început să o citesc aveam așteptări destul de mari pentru că auzisem foarte multe lucruri bune despre cartea asta. Și nu aș putea spune că nu mi-a plăcut, pentru că nu este așa. Chiar mi-a plăcut de Max la început. Era amuzant, și-a făcut destul de repede vreo doi prieteni, plus Sam, a intrat în trupa lor, iar totul mi s-a părut foarte frumos. Prima oară când am citit despre Asia îmi formasem o părere nu tocmai bună despre ea, dar după ce am aflat mai multe despre ea a început să-mi placă. Pe scurt, la un moment dat îmi plăceau toate cele trei personaje principale: Max, Sam și Asia. Am putut să înțeleg de ce îi era greu lui Max să o aleagă pe una dinte ele.
Apoi, după un anumit punct, nu mi-a mai plăcut niciunul din ei. Nu știu, m-au dezamăgit. Iar după aceea lucrurile au început să o ia în jos pentru mine și m-am simțit din ce în ce mai dezamăgită de poveste. Recunosc că lucrurile parcă s-au mai rezolvat pe la final, dar după ce am terminat nu eram sigură dacă să râd de cum s-a sfârșit totul sau să țip un mare 'ceeeee?'. Serios, dintre toate finalurile și după tot ceea ce s-a întâmplat...
Ce m-a deranjat cel mai tare la cartea asta și ceea ce m-a făcut de câteva ori să devin confuză a fost faptul că, deși povestea este spusă la persoana întâi din punctul de vedere a lui Max, uneori el povestea despre niște lucruri care se întâmplau în absența lui. Iar povestirea era tot la persoana întâi.
Per total, nu pot spune că a fost o carte îngrozitoare sau ceva, pentru că nu a fost. Dar pe mine m-a dezamăgit.

miercuri, 24 octombrie 2012

Mda...:))


Cum stă treaba în Romania?Avem 4 personaje foarte cunoscute:

Fiecare, Cineva, Oricine și Nimeni. Trebuia efectuată o muncă importantă şi au rugat pe Fiecare să ia parte.

Fiecare era convins că Cineva se va ocupa, Oricine ar fi putut să o facă, dar Nimeni nu a făcut-o.
Aflând acest lucru, Cineva se supără, pentru că responsabilitatea revenea la Fiecare.
Fiecare credea că Oricine ar putea să o facă, dar Nimeni nu-şi dădea seama că Fiecare se sustrăgea.
La sfârşit, Fiecare critică pe Cineva, în timp ce Nimeni nu făcuse ceea ce Oricine ar fi putut să facă.

marți, 23 octombrie 2012

Astérix & Obélix: În slujba Majestății Sale

În filmul ăsta Asterix și Obelix trebuie să-l însoțească pe Flegmatix în Bretania cu un butoi plin cu poțiune magică pentru ca locuitorii respectivului sătuc să nu fie cuceriți de Cezar. Pe lângă asta ei mai trebui să aibă grijă și de nepotul căpeteniei și să-l învețe să fie un bărbat adevărat. Ceea ce nu este tocmai ușor cum respectivul nepot nu își dorește exact asta.
Și, evident, planul inițial nu decurge exact așa cum are trebui, pentru că romanii descoperă ce pun la cale și tot încearcă să le ia poțiunea magică. Iar în încercarea lor de a nu lăsa poțiunea să cadă în mâinile lor, cei patru au parte de tot felul de aventuri, destul de amuzante aș spune eu.
Acum, mie îmi plac mult Asterix și Obelix și aventurile prin care trec, dar parcă după ce am văzut desenele animate originale parcă filmele astea nu mai au același farmec. Nu zic că nu a fost distractiv și că nu am râs, dar parcă i-a lipsit ceva filmului ăstuia. Nu aș putea spune exact ce.
Oricum, a fost drăguț, am râs, au fost și momente mai serioase, dacă pot să le zic așa, între cei doi prieteni, iar persoanele din Bretania și modul lor de a se purta și vorbi în general m-au amuzat. Ca și replicile, de altfel.
Per total, e un film amuzant, care eu cred că merită văzut.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Heroes

Chiar voiam să mă mai apuc de un serial, iar de ăsta auzisem de la cineva și am fost curioasă.
Deci, din câte știu până acum, iar eu sunt doar la sezonul 1, este vorba, în principiu, de persoane care descoperă că sunt deosebite. În ce sens deosebite? Află că pot face anumite lucruri pe care alte persoane nu le pot face. De exemplu, printre altele, cititul gândurilor, teleportare, văzutul viitorului și altele. Iar unii dintre cei cu astfel de puteri capătă ideea că trebuie să salveze lumea. Drăguț, nu? Eh, și mai departe nu știu, că încă nu am avansat chiar așa mult cu serialul ăsta. Oricum, ceea ce pot spune e că momentan îmi place. Are multă acțiune, iar la finalul fiecărui episod vreau să trec cât mai repede la următorul pentru a afla ce se întâmplă mai departe.
Ce aș mai putea să spun? Chiar mi se pare interesant. Sigur, mai sunt și unele lucruri la care prefer să nu mă uit, asta pentru că eu cu sângele nu mă prea împac, dar în mare este foarte ok serialul ăsta.
Acum, lucrurile devin din ce în ce mai încurcate și am o mică nelămurire în legătură cu cine sunt personajele pozitive și cele negative, dar presupun că mă voi lămuri pe parcurs. 

vineri, 19 octombrie 2012

In the end...

Totul mi se pare atât de ciudat acum... Pericolul practic a trecut, iar totul s-a sfârșit cu bine, chiar dacă la un moment dat eram convins că nu va fi așa.
Și atunci de ce mă simt așa?
Încă de atunci tot am senzația că ceva nu este așa cum ar trebui să fie. Dar, oricât m-aș gândi la asta, nu pot spune exact ce anume. Iar acum stau și o privesc cum stă în mulțimea aceea de elevi și privește din când în când în jur și nu pot să nu mă gândesc întruna la faptul că ceva nu e bine. Nu îi pot vedea ochii din cauza bretonului, dar chiar și așa știu că ea nu se gândește la cele întâmplate și probabil că nu a făcut-o niciodată de atunci. Nu e stilul ei. 
Și în secunda aceea mă lovește un gând.
Oare mai e acceași fată lipsită de apărare pe care am cunoscut-o cu câteva luni în urmă?
Și, privind-o cum râde la gluma prietenului ei cel mai bun, îmi dau seama imediat care e răspunsul... 

joi, 18 octombrie 2012

Hotel Transylvania

Deci, mă bucur că am văzut filmul ăsta. A fost foarte drăguț și amuzant, exact ceea ce aveam eu nevoie atunci.
Povestea în mare e cam așa: Contele Dracula, dorindu-și ca fetița lui să fie în siguranță, adică cât mai departe de oameni, se hotărăște să construiască un castel, care este de altfel și un hotel, departe de oameni unde monștrii să poată veni pentru a se relaxa și pentru a fi ei înșiși și să fie în siguranță. Zis și făcut. Și trebuie să recunosc că acel hotel chiar arăta bine.
Așa, anii trec și se ajunge în prezent. Iar totul pare să meargă foarte bine. 
Dar la un moment dat un om reușește să găsească hotelul. Ei, de aici lucrurile o iau razna. Dracula face tot ce poate ca cei din hotel să nu afle că el este om, iar de aici totul devine foarte amuzant. 
Mie chiar mi-a plăcut filmul ăsta. A fost și foarte distractiv, personajele au avut niște replici geniale, a fost și multă muzică, ce să mai, a fost exact pe gustul meu. A, și a avut și un mesaj la final. 
Nu știu alții, dar mie animațiile astea mi se par din ce în ce mai reușite. Și mie îmi plac mult. 
Cam atât zic despre filmul ăsta, pentru că nu vreau să dezvălui prea multe(sper că nu am făcut-o mai sus). Eu recomand filmul ăsta chiar oricui, adică nu cred că ar exista vreo vârstă la care filmul ăsta nu ar mai fi amuzant.

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Personajul negativ

- De ce nu vrei să fii personajul pozitiv în toată povestea asta? A întrebat.
Fata a  privit cerul și a zâmbit înainte de a-i răspunde.
- Oricine poate fi personajul pozitiv, nici nu e atât de greu. Îți stabilești un scop nobil și nu te oprești până nu-l atingi. Sau mori încercând. 
A făcut o pauză, apoi a continuat.
- Personajul negativ e mult mai interesant. Și, uneori, mult mai popular decât cel pozitiv. Pentru că el face tot ce vrea, uneori fără vreun scop anume. E mult mai interesant așa. Și uneori e mult mai amuzant să fi personajul negativ al unei povești.
După aceea fata s-a ridicat și a plecat, fără să mai spună nimic altceva. Băiatul a continuat să o privească până când a dispărut din aria lui vizuală, iar în minte i se învârteau în continuare cuvintele ei.

           Uneori e mult mai amuzant să fii personajul negativ al unei povești.

vineri, 12 octombrie 2012

Ghid de sănătate și viață

SĂ TRĂIEȘTI MAI BINE!

Sănătate.
1. Bea multă apă.
2. Ia un mic dejun de rege, un dejun de prinț și o cină de cerșetor.

3. Mănâncă mai multă mâncare care crește în copaci și în plante și mai puțin din cea care este manufacturată.

4. Trăiește cu cei trei 3 E : Energie, Entuziasm și Empatie.
5. Găsește puțin timp ca să meditezi.
6. Joacă-te mai des.
7. Citește mai multe cărți.
8. Așează-te, în liniște, cel puțin 10 minute în fiecare zi.
9. Dormi cel puțin 7 ore.
10. Mergi în fiecare zi timp de 10 până la 30 de minute și mergând, surâde.


Personalitate
11. Nu-ți compara viața cu a celorlalți. N-ai nici o idee cum poate fi viața lor.
12. Evită gândurile negative, sau lucrurile pe care nu le poți controla. Investește mai degrabă energia în momentul prezent.

13. Nu face prea mult. Cunoașteți limitele.

14. Nu-ți pierde prețioasa ta energie în bârfe.
15. Visează mai des cu ochii deschiși.
16. Invidia este o pierdere de timp. Tu ai deja tot ceea ce îți trebuie.
17. Uită problemele din trecut. Nu rememora celorlalți erorile trecutului. Asta o s ruineze fericirea din prezent.
18. Viața este prea scurtă pentru  a o risipi detestând.
19. Împacă-te cu trecutul tău ca să nu-ți ruineze prezentul.
20. Nimeni nu are grijă de fericirea ta, decât tu însăți.
21. Fii conștient că viața este o școală și că tu ești aici pentru a învăța. Problemele fac pur și simplu parte din curriculum-ul tău, ele apar și dispar ca ora de algebră, dar lecțiile pe care le vei învăța sunt pentru toată viața.
22. Surâde și râzi cât mai des posibil.
23. Nu trebuie să câștigi fiecare ceartă. Acceptă să fii în dezacord.


Societate
24. Telefonează cât mai des prietenilor sau trimite-le mail-uri.
25. În fiecare zi, dă ceva bun cuiva.

26. Iartă atât cât este posibil.

27. Petrece timp cu oamenii mai în vârstă și cu cei mici.
28. Încearcă să faci cel puțin trei persoane să surâdă, în fiecare zi.
29. Ce gândesc ceilalți despre tine, nu este treaba ta.
30. Serviciul tău nu va avea grijă de tine când vei fi bolnav. Prietenii tăi, DA. Păstrează legătura.


Viață
31. Comportă-te bine!
32. Aruncă tot ce nu este util, păstrează ce este frumos sau vesel.

33. Natura vindecă totul.

34. Fie vorba de o situație bună sau rea, ea se va schimba...
35. Puțin contează cum te simți, scoală-te, îmbracă-te și prezintă-te.
36. Ce este mai bun, urmează să ți se întâmple.
37. Când te trezești dimineața, mulțumește că ești în viață.
38. Forul tău interior este întotdeauna fericit. Deci, Fii fericit!

marți, 9 octombrie 2012

Laina Walker

Ok, deci cum nu prea mai am idee ce să postez pe blogul ăsta, iar cărți nu prea am mai citit și cum tocmai ce-am văzut ultimul video al tipei, m-am gândit să fac o postare despre ea.
Eu de tipa asta prima oară am auzit când stăteam pe 9gag din pozele acelea, iar apoi am văzut și un video pe youtube. Parcă cel cu JB fanvideo, dacă nu mă înșel. Iar apoi alte videouri făcute de ea.
Acum, nu știu ce credeți voi, dar chiar aș fi curioasă să aflu, dar mie tipa mi se pare destul de genială. Adică, face niște chestii pe care eu una nu aș avea vreodată curajul să le fac, cu atât mai puțin să le pun pe internet.
Sincer, cântecele ei mi se par destul de amuzante, iar fața aia înfricoșătoare pe care o are în ele chiar aș putea spune că îmi place. A, da și îmi plac ochii ei. Pe lângă faptul că sunt mari, sunt verzi. Ador culoarea asta, mai ales la ochi. Am eu o chestie legată de culoarea ochilor :))
Oricum, tipa asta mi se pare super și cred că voi continua să-i urmăresc videourile, sunt unele care sunt chiar foarte amuzante :))
Acum aș vrea să aflu și părerea voastră, dacă doriți să o spuneți, bineînțeles :D

luni, 8 octombrie 2012

Ce crede o fiică despre mama ei...

La 4 ani - Mama ştie tot. 

La 8 ani - Mama ştie multe. 



La 12 ani - Mama nu ştie tot. 

La 14 ani - Mama mea nu ştie nimic. 
                                                                                                         
La 16 ani - Mama mea ? Ce ştie ea ?... 

La 18 ani - Bătrâna asta a copilărit cu dinozaurii... 

La 25 de ani - Posibil ca Mama să ştie ceva despre asta... 

La 35 de ani - Înainte de a decide, vreau să mă sfătuiesc cu Mama. 

La 45 de ani - Precis ca Mama poate să mă îndrume... 

La 55 de ani - Ce-ar fi făcut Mama în acest caz ? 

La 65 de ani - De-aş fi putut să vorbesc despre asta cu Mama... 

Dedicat tuturor mamelor din lume.

duminică, 7 octombrie 2012

Giving up...

- Și acum? M-a întrebat.
Mi-am întors privirea spre el. Stătuse acolo probabil ore întregi fără să spună nimic. Pur și simplu stătuse acolo privind direct în față, exact ca mine. Am vrut să-i spun să plece, dar adevărul e că prezența lui mă făcea să mă simt oarecum mai bine.
- Ce vrei să spui? Am întrebat după ce mi-am întors privirea.
Fixam cu ochii un punct undeva în depărtare, dar nu mă puteam concentra, așa că, de fapt, priveam fără să văd.
- Ce vei face acum?
Vorbea aproape în șoaptă.
- Nu știu, am răspuns ridicând din umeri.
M-am uitat din nou la el și am văzut că mă privea îngrijorat.
- Și cum rămâne cu toți cei care țin la tine și care cel mai probabil sunt foarte îngrijorați acum? Cum rămâne cu cei care au vrut să scape de tine? Nu ar trebui să continui să lupți?
Zisese toate astea pe o voce blândă, dar totuși am sesizat că voise să fie ferm.
Simțeam o apăsare dureroasă în piept. Am oftat și mi-am întors din nou ochii de la el.
- Nu știu... Adevărul e că... am obosit. Am obosit să tot lupt. Pur și simplu nu mai îmi pasă cine are dreptate și cine nu, nu mai îmi pasă cine sunt cei buni și cine sunt cei răi. S-au întâmplat multe în ultimul timp și am obosit să mă tot gândesc la asta.
- Deci vei renunța pur și simplu? A zis, iar acum părea dezamăgit de ceea ce auzise.
- Nu înțelegi, am zis cu un zâmbet trist pe față, strângându-mi picioarele și mai strâns la piept. Există un punct în care își dai seama că nu vei putea câștiga, că lupți în zadar... că nu ai nicio șansă... că deja ai pierdut...
L-am auzit oftând.
- Dar nu ar trebui totuși să continui să încerci? Chiar și în condițiile astea?
- Poate. Dar ultima dată când am făcut asta lucrurile aproape că s-au terminat foarte urât. Iar de data asta... de data asta e diferit.
Era ciudat. Altă dată, dacă aș fi fost în situația asta, m-ar fi cuprins plânsul. Acum tot ce simțeam era un mare gol. Nimic mai mult.
- Ce e așa diferit? A întrebat
- De data asta deja am pierdut ceva ce era foarte important pentru mine. Și sunt sigură că nu-l voi mai recupera...
Un timp după aceea a domnit liniștea. Apoi, brusc l-am auzit ridicându-se. Mi-am întors capul pentru a mă uita la el și am observat că mă privea pe jumătate trist și pe jumătate dezamăgit.
- Poate că ceea ce-ți voi spune nu-ți va schimba părerea, dar dacă renunți acum nu le vei dezamăgi oare pe acele persoane care încă mai țin la tine? Cei care au încredere în tine? Poate că ai pierdut ceva valoros, dar nu cred că ai pierdut tot ceea ce contează. Desigur, ce vei face în continuare te privește, dar eu cred, nu, sunt convins, că să renunți acum e cea mai mare greșeală pe care o poți face.
Zisese totul pe un ton foarte dur, ceea ce m-a luat prin surprindere. Apoi și-a băgat mâinile în buzunare și a plecat fără să privească deloc înapoi.

vineri, 5 octombrie 2012

Dans :)

Recunosc că eu așa ceva nu am mai văzut și mi s-a părut absolut superb :) Sper să vă placă și vouă :D


P.S: Sper că am reușit să scot căsuța aceea care verifică dacă cel care comentează nu e robot și aș fi foarte recunoscătoare dacă cineva mi-ar putea spune dacă am reușit sau nu.:)

miercuri, 3 octombrie 2012

My babysitter's a vampire

The series follows the adventures of a geeky freshman boy named Ethan Morgan, a Seer who has visions when he touches anything paranormal, his best friend Benny, a spellmaster, and his vampire babysitter Sarah as they chase down supernatural forces. They are often aided by Rory, their dorky friend who was turned into a vampire in the pilot film, and Erica, Sarah's best friend, who also became a vampire in the pilot film.

Când am început să mă uit la serialul ăsta a fost mai mult de curiozitate. Și după ce am văzut filmul. Tot dădeau reclamă la el pe Disney Channel și am devenit curioasă, iar cum niciodată nu apucam să-l văd la TV m-am uitat online. Nu știam la ce să mă aștept, mai ales că tot avem atunci impresia că filmul e făcut de Disney, dar mi-a plăcut. Așa că, m-am decis să mă uit și la serial. Și chiar am rămas plăcut surprinsă. De curând am aflat de pe wikipedia că serialul și filmul nu sunt produse de Disney.
Practic este vorba despre Ethan, care are viziuni oricând atinge ceva ce are legătură cu supranaturalul, și Benny, care este un fel de vrăjitor. Cei doi abia au intrat în liceu și au parte de tot felul de aventuri, alături de Sarah, bona care vine să aibă grijă de sora mai mică a lui Ethan și care este vampir. Acum, atunci când am început să mă uit la serialul ăsta mă așteptam să renunț repede pentru că după Amurg și Jurnalele vampirilor  mă cam săturasem de orice era legat de vampiri, mai ales că am încercat să mă uit la The vampire diaries, iar după un episod și jumătate mi-am dat seama că nu-mi place. De aceea am rămas surprinsă când mi-am dat seama că serialul ăsta chiar mi-a plăcut. Nu e doar cu vampiri și nu e doar despre cum cei trei, ajutați ocazional de Rory, fost tocilar acum vampir, și Erica, cea mai bună prietenă a lui Sarah și ea fostă tocilară devenită vampir, luptă cu toate creaturile malefice care ajung în orașul lor. E și despre viața de liceu și cei doi mai fac și prostii, mai ales Benny, și dau de necaz, iar apoi le trebuie ceva ajutor pentru a readuce lucrurile la normal. Și îmi place și faptul că aici vampirii, pe lângă problemele ocazionale pe care le creează chiar fără intenție, sunt personajele pozitive. Și mai învață și câte o lecție importantă din când în când.
Cred că dacă ar fi să aleg personajul cel mai simpatic ar fi Rory. E el cam naiv și intră în tot felul de boacăne din când în când, dar e foarte haios ca și personaj. El ar fi favoritul meu, dar altfel toate personajele sunt simpatice. 
Am ajuns la sezonul doi și chiar sunt curioasă în legătură cu ceea ce va urma. Îmi place din ce în ce mai mult serialul ăsta.

marți, 2 octombrie 2012

Leapșă literară

Am primit leapșa asta de la Ghanda, mulțumesc, și pare foarte interesantă. :)
Așa, deci trebuie să aleg cinci genuri literare și să spun pentru fiecare care este cartea sau seria mea preferată.

1. Fantasy - Harry Potter de J.K.Rowling
Aici a fost cam greu de ales, cum eu citesc destul de mult fantasy, dar Harry Potter a fost printre primele cărți fantasy pe care le-am citit.:)

2. Polițist - Cianură pentru un surâs de Rodica Ojog-Brașoveanu
Îmi place cum scrie autoarea asta, chiar dacă nu înțeleg eu toate subtilitățile din carte, dar m descurc. Am mai citit Bună seara, Melania! și abia aștept să citesc și 320 de pisici negre :D

3. Science fiction - Vei fi acolo? de Guillaume Musso
Ador cum scrie autorul acesta, iar ideea din carte cu călătoria în timp și modul cum e prezentată mi se pare absolut genial. :D E unul din autorii meu preferați :)

4. Romance - Fata de hârtie de Guillaume Musso
Am zis că e unul din autorii mei preferați :)) Oricum, cartea mai sus menționată mi s-a părut absolut superbă :D

5.Distopic - Delirium de Lauren Oliver
Nu cred că pot găsi suficiente cuvinte de laudă pentru seria asta. :D

Dau leapșa mai departe: Me, my books and I MAYABIJOUXŞTEFANA ALEXANDRA, și oricine altcineva ar mai vrea să o preia.

luni, 1 octombrie 2012

Different worlds

E târziu... E foarte târziu. 
Și totuși, încă mai sunt aici. Încă mai stau și așteaptă. Ce? De asta nu îmi pot da seama. 
Au pierdut...
E ciudat. Gândul ăsta ar trebui să mă facă fericit. Până la urmă, în toți acești ani, nu asta am așteptat? Ziua în care vom reuși s-o prindem pe una de-a lor? Și atunci, din moment ce asta e adevărat, de ce mă simt atât de lipsit de viață, atât de... trist? Stând și privindu-le pe cele două care acum par a fi niște stane de piatră simt înțepături puternice în piept. 
Acum câteva luni, când am aflat adevărul despre ele, despre cele pe care le considerasem a fi familia mea, am crezut că toată lumea mea s-a prăbușit. Ele ar fi trebuit să fie dușmanele mele cele mai mari, ar fi trebuit atunci să plec și să-i informez pe ceilalți. Și totuși... nu am putut să o fac. A existat o forță complet necunoscută mie care m-a oprit din a mă duce direct la sediul echipei și a le dezvălui adevărata identitate a acelor fete. Iar apoi, când ea a venit după mine pentru a mă ruga să mă întorc, pentru a-mi spune câtă nevoie au fetele acelea două de mine, nu am putut să nu o ascult.
Am crezut că totul va fi bine în cele din urmă. Am crezut că voi putea ascunde de ei, de cei care m-au antrenat, faptul că ele nu erau, de fapt, niște persoane normale. Dar m-am înșelat. Iar acum e prea târziu să mai pot schimba ceva.
Și, în timp ce stăteam acolo și le priveam, știind că ele nu aveau nici cea mai vagă idee că eu sunt acolo, mi-am dat în sfârșit seama de un lucru pe care ar fi trebuit să-l știu de mult timp: eu nu fac parte din lumea lor și nu voi face niciodată parte din ea...
Și atunci de ce îmi e atât de greu să plec?