miercuri, 16 ianuarie 2013

"A discovery of witches(All Souls #1)" de Deborah Harkness

ATENȚIE, CONȚINE SPOILERE! CITIȚI PE PROPRIA RĂSPUNDERE!

OK... am decis să mă apuc să scriu recenzia asta, deși încă nu am terminat de citit cartea, și nici nu sunt sigură că voi rezista până la final. Cartea asta are un început foarte promițător, din punctul meu de vedere, chiar dacă începe puțin mai greu, iar după primele 100 de pagini chiar eram convinsă că îmi va plăcea destul de mult. Adică prezintă trei tipuri de creaturi supranaturale: vrăjitoare, vampiri și demoni. Și mai vorbește și despre relațiile genetice dintre ele, mă rog, are destule chestii interesante. Și chiar o admiri pe autoare pentru munca pe cercetare pe care a făcut-o când scria cartea pentru că apar to felul de teorii ale lui Darwin și mulți alții pe care nu mi-i amintesc acum, chestii legate de ADN, tot felul de chestii științifice și istorice care pe mine una chiar m-au atras. Iar faptul că personajele principale erau adulți pentru mine a fost un plus. Iar anumite replicit dintre personaje chiar mi s-au părut amuzante și geniale.
Dar să revin la poveste. Personajul principal este Diana Bishop, care face parte dintr-o familie foarte veche și puternică de vrăjitoare, dar care a decis atunci când era un copil să folosească magia foarte puțin, cât mai puțin posibil, dacă nu deloc, asta în urma unei drame pe care a trăit-o la vârsta de șapte ani. Asta mi-a plăcut într-un fel. Adică, mi-a dat senzația că e o persoană puternică care știe exact ce vrea de la viață și nu se lasă influențată de numele familiei ei. Suna foarte bine. Și mai e și un profesor universitar respectat și toate cele, ceea ce mi-a plăcut și mai mult. Apoi în timp ce studia niște manuscripte dă peste unul vrăjit. Cum nu vrea să aibă de-a face cu vrăjitoria și toate cele decide să îl trimită înapoi după ce ia doar câteva notițe. Apoi tot felul de creaturi, care evident aflaseră de acel manuscris, Ashmole 782 că am uitat să-i menționez numele, încep să tot apară în jurul ei. De ce? Păi se presupune că acel manuscris conține tot felul de informații despre cele trei specii și conținea răspunsuri pe care toți voiau să le afle. Plus că foarte mult timp nu se mai știuse nimic de el. Până aici totul suna foarte frumos, chiar și faptul că apare și un vampir, și anume Mathew Clairmont, și el om de știință printre ale cărui studii se numără și tot felul de chestii legate de ADN. Pe aici pe undeva deja nu mai puteam de curiozitate să aflu ce anume e cu acel Ashmole 782 de fapt și să aflu și eu ce mare secrete ascunde, plus că faptul că Diana nu putea scăpa de toate acele creaturi oricât de mult ar fi încercat, și că din cauza faptului că fiind atât de multe la un loc atrăgea atenția oamenilor, totul era și mai interesant. Apoi... a început minunata poveste de dragoste și totul a luat-o în jos. Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva poveștilor de dragoste, inclusiv cele care includ vampiri, dar mi-am reamintit de ce anume nu-mi mai plac vampirii, deloc.
Trecând peste asta, conform kindle-ului am ajuns la 51% din această carte și deja nu mai suport prea bine povestea. Adică, Diana află pe undeva în jurul a 300 de pagini că este probabil cea mai puternică vrăjitoare care există și cu toate că acum puterile astea ale ei încep să dea pe dinafară, la propriu, nu pare să aibă nici cea mai mică intenție de a învăța să controleze toată acea putere. Asta deși la un moment dat a spus că o va face și având în vedere că mai nou ăia din Congregație o tot amenință și toate cele, nu face nimic pentru a învăța să se apere. A, și tot vreau să zic asta ca să nu uit: am citit mai multe păreri în care cartea asta era comparată cu Twilight, iar la început nu am înțeles de ce; ei bine, acum mi-e clar, dar măcar în Twilight Bella avea o scuză pentru faptul că tot timpul trebuia să fie protejată de cineva, serios acum, era un simplu om, ce putea să facă împotriva unor vampiri? Dar Diana nu are absolut nicio scuză, nu având în vedere că e vrăjitoare și mai nou și una destul de puternică. Iar comportamentul lui Mathew mă scoate rău din sărite, serios, acum îi spune că nu mai pot să fie împreună și e rece cu ea și toate cele, apoi nu peste mult timp e iar îngrijorat pentru ea. A, ca să nu mai zic că la un moment dat, brusc, acel Ashmole 782 a fost dat uitării, iar dupaia tot ce am citit au fost chestii super siropoase legate de minunata dragoste dintre Diana și Mathew. Și apropo de Mathew și vampiri, se pare că în cartea asta sunt prezentați ca niște creaturi cărora le place foarte mult vinul. Și serios, cred că dacă mai citesc încă o dată ceva legat de vreun vin sau cum miroase sau de unde e o să mi se facă rău. A, și cred că pe parcursul poveștii am aflat cam tot ce a mâncat și băut Diana, plus cam tot ce a purtat. Și sunt atât de multe detalii despre personaje care apar la un moment dat pe parcursul cărții și apoi dispar care mi se par complet inutile. De ce să aflăm toată povestea unui anume personaj dacă el nu apare mai mult de 5 capitole din toată cartea? Serios, sunt niște detalii cu care nu faci nimic după aceea și care la drept vorbind nici nu interesează. Ca să nu mai zic câte alte detalii inutile sunt în cartea asta. Ceea ce o face ca dintr-un anumit punct încolo să devină foarte plictisitoare.
Voi pune totuși replicile acelea care mi-au plăcut într-o postare viitoare, pentru că mi-au plăcut și nah, trebuie. Ca o concluzie, se pare că nu reușesc să scriu recenzii lungi decât la cărțile care nu mi-au plăcut, frumos. Pentru cei care au citit ce am înșirat eu aici până la final, mulțumesc că ați avut atâta răbdare :)
Later edit: 53%, adică 380 de pagini și m-am decis să renunț să mai încerc să termin cartea asta. Punct.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu