luni, 11 februarie 2013

"Insurgent(Divergent #2)" de Veronica Roth

Deci după ce am citit Divergent chiar aveam așteptări mari de la volumul al doilea. Și acesta nu s-a ridicat la nivelul lui Divergent și în cele din urmă am rămas puțin dezamăgită. Adică, am înțeles că Tris se simțea vinovată pentru Will și era tristă pentru moartea părinților ei, dar la un moment dat toată vinovăția asta pe care tot insista m-a cam obosit și enervat puțin. Iar Four aka Tobias, nu știu, dar parcă nu mi-a mai plăcut la fel de mult ca în primul volum. Au fost câteva situații în care și el m-a sâcâit pentru că nu am reușit să înțeleg de ce anume s-a comportat într-un anumit fel. Deși recunosc că a fost un moment într-una dintre facțiuni în care el a fost implicat care mi s-a părut pur și simplu funny, pentru că pe de o parte era atât de calm și de hotărât pe ce făcea, că oponentul lui a rămas cam fără reacție, iar pe de altă parte pentru că toată chestia s-a terminat cam repede din punctul meu de vedere.
Dar să o iau totuși cu începutul. Cartea asta începe exact unde s-a terminat primul volum, cu ei în tren îndreptându-se spre sediul Amity. Am decis să las denumirile în engleză pentru că parcă sună mai bine decât în română. Așa, cât se află aici se întâmplă o chestie de asemenea funny, dar care o implică pe Tris. Cea de mai devreme se petrece după ce ajung în sediul lui Candor. Și cred că dacă mai povestesc mult încep să dau spoilere și nu vreau asta.
Ideea principală ar fi că totul pare să se învârtă în jurul unui mare secret, care e motivul pentru care Jeanine a plănuit tot atacul acela din primul volum, pe care Tris nu reușește să-l afle de la Marcus la începutul cărții și care apoi e puțin dat uitării cât își mai revin cu toții și care mai e menționat în ultimele 100 de pagini ale cărții. Și apropo de final, din punctul meu de vedere finalul ăla a salvat întreaga carte. E o idee care pe mine m-a pus puțin pe gânduri, deși știam cum se termină cartea pentru că după vreo 240 de pagini am început să caut spoilere pe internet.
Ok, acum vreau să mă leg puțin de Tris. În volumul ăsta parcă s-a străduit să facă exact opusul a ceea ce ar fi fost normal să facă și ceea ce îi spuneau ceilalți că ar fi bine să facă sau nu. Deci pur și simplu a avut un comportament pe care în cele din urmă nu am reușit să îl înțeleg prea bine. Ok, am aflat și ce înseamnă Insurgent pe la final și parcă s-au mai legat puțin niște chestii, dar totuși.
În fine, acum chiar sunt curioasă de ce se va întâmpla mai departe, pentru că marele secret prezentat la sfârșit a rămas cam în aer așa. Adică, îți dă câteva detalii despre toate facțiunile alea și despre ce se presupune că ar trebui să facă cei care sunt Divergenți după care se rupe filmul. A, și ceva despre cum e lumea în afara acelui gard care îi ținea pe ei înăuntru. Ar fi mers mai multe detalii pentru că eu una sunt puțin confuză. Adică, nu mi-e clar ce ar trebui ei să facă mai departe, motiv pentru care chiar vreau să citesc volumul următor. Și sper de asemenea să fie mai bun decât Insurgent. Iar Tris ar fi bine să se adune odată pentru că dacă o ține tot așa nu o văd prea bine. Deși recunosc că la final am înțeles de ce a ales așa cum a făcut-o, deși eram convinsă că aia mă va enerva și mai  mult.
Deci asta ar fi părerea mea despre acest volum, îl aștept pe următorul și sper să fie epic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu