sâmbătă, 16 februarie 2013

"Mă sinucid altă dată" de Kerstin Gier

Atunci când mi-am luat cartea asta știam că va fi cel mai probabil haioasă, dar nu mă așteptam să râd de una singură cu ea în mână. Mi-a depășit așteptările complet.
Gerri, pe numele complet Gerda Thaler, este o femeie în vărstă de treizeci de ani, cu trei surori care o duc din toate punctele de vedere mai bine decât ea, necăsătorită, scriitoare de romane în foileton, ai cărei părinți nu ar recunoaște de față cu nimeni că fiica lor cea mai mică este scriitoare. În urma mai multor evenimente, printre care și pierderea slujbei, Gerri decide să-și termine socotelile cu viața, care ei i se pare și așa groaznică, și începe să-și creeze un plan de sinucidere. Face ea rost de treizeci și cinci, parcă, de somnifere, își cumpără o rochie nouă, cu pantofi asortați, își aranjează părul și închiriază o cameră la un hotel scump pentru a-și pune capăt zilelor în stil mare. Doar că, așa cum se zice, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, iar Gerri nu reușește să-și ducă la îndeplinire planul. Iar cum va trebui să dea ochii cu toate rudele și prietenii cărora le trimisese scrisori de adio în care le zicea pe șleau tot ceea ce crede despre ei. Vă dați seama că un asemenea gând nu îi prea place, dar în cele din urmă nu prea mai are cum să evite acest eveniment.
Cartea asta mi s-a părut pur și simplu comică. Cum am mai zis, râdeam de una singură cu ea în mână. Kerstin Gier a luat niște întâmplări care în mod normal sunt jenante și le-a transformat în ceva extrem de amuzant. Iar scrisorile alea chiar au fost distractive.
Sincer, mie chiar mi-a plăcut de Gerri de la început până la sfârșit. Este o persoană foarte simpatică, iubitoare, dar care la nevoie, mai ales după încercarea de sinucidere, începe să-i înfrunte pe toți, mai ales pe rude, și să le spună lucruri pe care înainte nu ar fi avut curajul să le spună. Mi-a plăcut aici faptul că își dă seama că la un moment dat trebuie să îi înfrunte pe cei din jur în loc să-i lase să o critice întruna. Și apropo de rudele ei, oameni mai enervanți nu am mai întâlnit în altă carte până acum, în frunte cu mama ei. Iar după ce am avut ocazia să văd cum sunt rudele ei de fapt și, mai ales, cum era propria ei mamă, am început să înțeleg de ce săraca fată decisese să-și pună capăt zilelor.
Cartea asta chiar o recomand oricui. Este extrem de haioasă, are și partea necesară de romantism, plus multele întâmplări prin care trece Gerri pe tot parcursul cărții care te face să nu o poți lăsa din mână. O carte care chiar merită citită.

Recenzie scrisă în cadrul campaniei vALLuntar 2; campania este inițiată de către Grupul Editorial All, cu sprijinul ROMSILVA. Dacă se strâng 15 comentarii la această recenzie, o echipă de voluntari ai editurii all vor planta un copac :) Deci chiar vă invit să comentați ^^ Cartea o puteți comanda de aici.

21 de comentarii:

  1. Vreau sa citesc aceasta carte de cand a aparut, cred, si abia astept sa-mi fac timp si sa o iau din biblioteca, sa ma apuc de ea. Si chiar ma bucura sa aud ca ti-a placut asa mult:). Imi place sa aud pareri pozitive despre carti ce vreau sa le citesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar m-ai facut curioasa in privinta acestei carti!

    RăspundețiȘtergere
  3. nu este si o piesa de teatru cu numele asta? ca imi suna foarte cunoscut:-?

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-a placut mult cartea. Citatul meu preferat:

    Bineînţeles că or să existe mereu omanei cărora să le meargă mai prost, spuse Charly. Hai, mănâncă-ţi legumele, gândeşte-te că sunt copii în lumea a treia care ar fi fericiţi dacă ar avea ceva de mâncare. Nu te mai văita atâta că te-ai lovit la genunchi şi gândeşte-te la oamenii care nu mai ai picioare deloc. Nu mai plânge că ţi-a murit pisica, atâta vreme cât sărmana Katerina Lemuşkaia şi-a pierdut în masacrul de la Vladivostok bărbatul, fiii şi fiicele. [...] Nu vreau să spun altceva decât că nu există un etalon al nenorocirii. Nenorocirea este relativă.”

    Da, întotdeauna o să existe oameni cărora le merge mai prost decât nouă. Asta înseamnă oare ca noi să zburdăm pe câmpii cu flori de fericire şi să fim recunoscători că nu ne merge mai rău şi că avem ce mânca şi ce bea şi unde locui? Oare doar la asta se rezumă fericirea şi mulţumirea în viaţă? Să ai ce mânca şi unde să pui capul pe pernă noaptea? Probabil că pentru cine nu le are… la asta se rezumă. Doar că atunci când ai mijloacele minime de trai, creierul şi inima încep să ţeasă alte poveşti şi alte fericiri pe care şi le doreşte. Acum ar trebui să ne simţim vinovaţi că ne dorim mai mult şi mai multe în viaţă? La urma urmei ce viaţa ar mai fi aia în care nu ne-am mai dori nimic?

    Recomand cartea :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Addicted: e chiar foarte drăguță cartea, merită citită :)

    @It's friday somewhere: mă bucur :)

    @iri: chiar nu știu, se poate să fie :-??

    @Mihaela Alexandra: este foarte adevărat ceea ce spui :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Recenzia cartii este foarte reusita, felicitari! O asemenea tema, dar mai ales asemenea titlu chiar m-a facut curioasa.

    RăspundețiȘtergere
  7. Trebuie neapărat să fac rost de cartea asta. Poate că mă va învăţa să apreciez mai mult viaţa. Şi chiar nu mă aşteptam...deja m-am ataşat de Gerri doar din descrierea ta.
    Şi a apărut demult în română cartea?Poate o s-o găsesc la bibliotecă.

    RăspundețiȘtergere
  8. hmm....cartea mea preferata :)
    am recomandat-o tuturor prietenelor :)))
    ai mare dreptate: radeam de una singura si parca imi venea sa recitesc anumite pasaje ca sa ma amuz iar ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Amelie: pe site-ul editurii scrie că a apărut în 2011.

    RăspundețiȘtergere
  10. Foarte simpatică recenzia. Cartea pare interesantă. Nu mă aşteptam ca autoarea seriei Culorile dragostei să scrie şi ceva mai diferit, adică autorii care scriu în general cărţi gen culorile dragostei rămân consacraţi pentru ele şi se scapă din vedere că au mai scris şi altfel de cărţi.

    RăspundețiȘtergere
  11. A fost una dintre cartile mele preferate citite anul trecut, desi la prima vedere subiectul nu este unul amuzant.

    RăspundețiȘtergere
  12. De câtă vreme îmi doresc să ajung să citesc şi eu această carte. Cănd am citit descrierea prima dată am fost sigură că îmi va plăcea, mai ales că este scrisă de Kerstin Gier, care scrie foarte draguţ.

    RăspundețiȘtergere
  13. asa de mult mi-a placut cartea asta. initial am fost reticenta din cauza titlului..dar am ras foarte mult citind/o:))

    RăspundețiȘtergere
  14. Interesanta povestea lui Gerri. Cred ca m-as regasi in ea .. :)) Nu iti imagina insa ca am vrut sa ma sinucid si m-am apucat sa scriu scrisori de adio. Nuuu, am avut / poate inca mai am, un sentiment de neliniste, de negasire a locului meu, si atunci nimic nu mai conteaza si spui tot ce iti trece prin cap si faci tot ce vrei, si uneori ies niste chestii tare haioase.
    Mi-ar placea sa citesc cartea si eu intr-o zi.

    RăspundețiȘtergere
  15. Am citit cartea asta in decembrie. Aveam asteptari mari de la ea pentru ca citisem numai de bine despre ea.
    Ei bine, nu pot spune ca a fost o carte chiar atat de interesanta. Pena pe la pagina 120 ma plictisisem ingrozitor. Nu reuseam sa urmaresc firul povestii pentru ca scrierea mi s-a parut greoaie. Ideea principala a fost foarte buna, pacat insa ca nu a fost dezvoltata asa cum merita.
    Poate n-am avut eu dispozitia potrivita la acel moment pentru a citi cartea asta, cine stie? :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Ei uite, acum am vazut ca ai recenzie si la cartea asta.Am laudat-o in comentariul scris la cealalta recenzie,la "Ce sa fac cu mostenirea" dar trebuia sa las si aici cateva cuvinte pentru ca mi-a placut cartea.
    E foarte amuzanta, relaxanta, usor de citit. O recomand cu placere tuturor celor ce vor un moment de destindere :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Daca e vorba de o carte care sa aduca si o portie buna de ras ma inscriu pe lista... sau mai bine zis o incsriu pe ea pe lista:).
    Spor la plantat copacei

    RăspundețiȘtergere
  18. Cred că ar trebui și eu să o adaug pe lista mea. Toată lumea a avut păreri bune despre cartea asta, și despre cărțile lui Kerstin Gier în general.

    Spor la citit și plantat!

    P.S. Te aștept și pe la recenziile mele.

    RăspundețiȘtergere
  19. suna tare interesant, trebuie sa o citesc si eu :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Abia astept sa o cunosc pe Gerri! Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  21. un fel de bildungsroman pe tocuri. sounds fun! ^_^

    RăspundețiȘtergere