Old

Uau, mi-am zis imediat ce am pășit înăuntru. Parcă mă aflam într-o altă perioadă și nu în secolul douăzeci și unu. Am privit cu atenție de jur împrejur. Din exterior nu mi-aș fi închipuit vreodată că acest mic magazin găsit pe o stradă mai lăturalnică ar putea arăta așa în interior.
Totul aici părea a fi vechi de peste douăzeci-treizeci de ani, dacă nu mai mult. Nici măcar nu îmi puteam închipui ce anume s-ar fi aflat în toate acele sticluțe de diverse culori și mărimi, sau ce secrete ar fi putut conține toate acele cărți înșirate pe rafturi fără vreun tipar anume. Și alte și alte obiecte care se aflau pe diversele rafturi. Tot locul îmi dădea o senzație stranie. Ca și când poate că nu era o idee foarte bună să continui să-mi pierd vremea pe aici. Și totuși, eram atât de curioasă încât sentimentul anterior era ușor de dat uitării. 
Am continuat să înaintez încet pentru ca nu cumva să ratez vreo parte a acestui loc neobișnuit pentru o asemenea stațiune. Și tot privind în stânga și în dreapta am avut brusc sentimentul că locul ăsta nu este doar vechi, ci antic. Un loc care își avea locul în alte vremuri. Era ca și când totul aici ar fi fost... vrăjit.
Fără să-mi dau seama, ajunsesem în fundul magazinașului ăstuia. Iar acolo se afla ceva ce aducea cu o tejghea. Da, cu siguranță asta era, deși era ciudat să se afle în spate și nu aproape de intrare. Ca să nu mai menționez cât de întunecat era locul. Singurele ferestre erau cele prin care încercasem să observ ceva de afară, iar lămpi sau orice fel de sursă de iluminat nu prea exista. 
Pe tejghea stătea întinsă o pisică complet albă, cu ochii galbeni întredeschiși privindu-mă parcă complet plictisită de prezența mea de acolo. Dar era o pisică atât de frumoasă încât nu m-am putut abține să nu întind mâna pentru a o mângâia. Dar exact când eram cât pe ce să o ating s-a ridicat brusc și s-a urcat pe unul dintre rafturi privindu-mă acum de parcă ar fi fost contrariată de ceva anume. M-am încruntat confuză. Care era problema mâței ăsteia?
Apoi am auzit o voce venind din spatele meu.
- Poftiți, poftiți, s-a auzit glasul unei persoane în vârstă.
M-am întors și am văzut că dintr-o cămăruță din spatele tejghelei apăruse o bătrânică. Avea părul complet alb prins într-un coc și purta o rochie lungă până în pământ cu mâneci lungi. Mă privea cu un zâmbet binevoitor pe față. Și ea mi s-a părut a fi extrem de bătrână, deși dacă ar fi fost să mă iau după figura ei nu i-aș fi dat mai mult de 65 de ani.
- Cu ce te pot servi? M-a întrebat cu o voce plină de bună voie.
- Ăh, eu de fapt am găsit magazinul dumneavoastră din întâmplare, am zis încurcată. Și am văzut pisica pe tejghea și am vrut să o mângâi, dar a fugit înainte să o pot atinge.
Bătrâna a privit pisica înainte de a-și întoarce ochii spre mine din nou. Acum părea la fel de curioasă cum fusese pisica înainte de a se sui pe rafturi.
- Interesant, a zis gânditoare. Mooney nu fuge de prea multe persoane, nu că am avea noi prea mulți clienți, dar înțelegi tu.
Am dat aprobator din cap, deși eram și mai confuză acum. M-a cercetat din cap până în picioare și s-a apropiat de mine gânditoare. 
- Hmm, a început, te știu pe tine de undeva.
- Mă îndoiesc, e prima dată când vă întâlnesc, am răspuns politicos.
- Irelevant. Hmm. Știu, ești fata lui Kassie, nu-i așa? A spus părând fericită de realizarea ei.
- Da, așa o cheamă pe mama. Dar de unde știți? Am întrebat confuză.
- Eh, a zis ridicând din umeri. Am văzut suficiente generații ale familiei tale venind și plecând pentru a-mi da seama. Iar Kassie... ea a fost o adevărată figură, a spus cu un zâmbet micuț pe față.

Comentarii