Everything and anything

Încă de când am văzut primul trailer pentru filmul ăsta, mi-am zis că trebuie să-l văd și eu. Am citit cartea după seria Twilight, acela fiind momentul în care mi-am dat seama că Stephanie Meyer poate mai bine decât Twilight. Nu știu alții ce cred, dar mie Gazda mi s-a părut a fi mai bună decât Twilight. E altceva, personajul principal mi s-a părut mai simpatic, iar toată ideea cu extratereștri care preiau corpurile oamenilor și îi înlocuiesc mi s-a părut interesantă.
Cred că mulți știți care e povestea filmului, dar voi face oricum un scurt rezumat. Terra a fost invadată de către o specie extraterestră care preia controlul asupra corpurilor oamenilor, iar în urma acestui proces oamenii dispar, iar în corpul lor rămâne doar sufletul extratereștrilor. Dar nu toți dispar după aceea. Unii, așa cum este și cazul lui Melanie Stryder, nu vor să renunțe și rămân prin zonă. Corpul lui Melanie este preluat de Wanderer, care trebuie să afle, din amintirile gazdei ei, unde anume se află reziste…

A being of mostly energy, she was dependent on keeping the energy flowing by remaining positive, i.e., nice. Which annoyed her to no end, unfortunately. Made for some highly entertaining moments on my end, though.
I let out a silent breath of relief. I’d guessed correctly. She was worried I wanted to replace her or get rid of her or something, but in true Alona fashion, she couldn’t just say that. Nope, that would be admitting that it mattered.
It was kind of disturbing and sad in some way that I didn’t quite understand. I mean, I’m still me, I’m still here. And yet, when I’d see my sleep shorts still on the bed where I’d tossed them, the covers shoved back, like I’d just gotten up, and my backup outfit for the day—a super cute vest with matching tie over a threequarter- length sleeve, white fitted shirt and a black pleated mini—hanging on the front of the closet door, it gave me this odd pang in my chest. It was like a memorial—or a museum display—for a girl who no longer existed. A…

El e cel pe care toți îl urmăresc, unii cu sufletul la gură, sperând că va face o greșeală care să ducă la aducerea lui după gratii, alții speră să nu fie prins, alții deoarece nu le vine a crede că el este cumva special, că poate să păcălească legea într-un asemenea mod. Vor să vadă cu ochii lor, deși de multe ori asta nu este posibil. Și totuși acești oameni îi urmăresc fiecare mișcare, deși în realitate nimeni nu știe nimic despre el. Nimic care să îi ajute să-l descifreze pe acest hoț ce se joacă cu legea, poliția și chiar cu mintea oamenilor, deși mulți nu își dau seama. A reușit într-un timp relativ scurt să se facă cunoscut în întreaga țară, iar uneori tind să bănuiesc că și în afara ei, deși nu am verificat niciodată. A apărut din senin, într-o noapte senină de vară. Unii ar spune că nu a făcut nimic deosebit, dar eu nu sunt de acord. Până la urmă, să furi o bijuterie extrem de prețioasă și care valorează miliarde de dolari dintr-un muzeu foarte bine păzit, iar singura urmă r…

Acum aproape un an, conform blogului meu, când am citit prima carte din această trilogie nu fusesem tocmai încântată să aflu că face parte dintr-o serie. Iar după ce am căutat informații despre celelalte două volume pe internet, mă gândeam că nu le voi citi, pentru că nu voiam să fiu dezamăgită, mai ales că Năluca și Năucul mi-a plăcut foarte mult. Dar în cele din urmă nu m-am putut abține și am citit-o. Și pot spune că am rămas plăcut surprinsă.
În volumul ăsta, Alona se vede nevoită să muncească din greu alături de Will pentru a ajuta fantomele să-și găsească pacea și să meargă mai departe. Iar Alona nu e tocmai genul persoanei răbdătoare care își dorește să ajute lumea tot timpul. Și se întâmplă să nu fie prin zonă exact în momentele în care Will ar putea avea cea mai mare nevoie de ea pentru a comunica cu acele spirite. Dar totul se complică între ei atunci când, în timp ce încercau să ajute o fantomă să-și găsească liniștea sufletească, se întâlnesc cu o fată care poate vedea și…

Azi planificasem de fapt să postez o recenzie, dar cum vremea de afară a devenit extrem de nepotrivită pentru luna martie, mai ales că la un moment dat chiar se încălzise și speram și eu să devină mai cald, am decis că aș putea să vorbesc despre asta și să mă și descarc puțin.
Deci azi e... a, da, 26 martie. MARTIE! Și totuși, parcă ar fi mijlocul lunii ianuarie, cam așa s-ar putea deduce după vremea de afară. Acum, ieri când am auzit la știri că au anunțat că se vor închide școli, licee și tot ce e din ciclul preuniversitar pe motiv de ninsori puternice, eu nu am crezut. M-am uitat pe geam aseară și nu am văzut urmă de zăpadă. Concluzia a fost că se exagerează. Adică, serios, e sfârșitul lui martie, și apoi cât de mult ar putea ninge peste noapte?  Azi dimineață reacția mea a fost următoarea: m-am trezit eu înainte să-mi sune alarma cu vreo 20 de minute, că bătea vântul, și m-am uitat pe geam. Am văzut totul acoperit în alb și primul gând a fost că visez, că nu se poate așa ceva. Și…

Nu cred că voi găsi vreodată suficiente cuvinte pentru a descrie cât de mult îmi plac cărțile scrise de Nicholas Sparks sau cât de mult mi-a plăcut cartea asta. Și ca la toate cărțile lui pe care le-am citi până acum, într-un anumit punct mi-au dat lacrimile.
Acțiunea are loc într-un mic orășel din Carolina de Nord, care se numește Southport. Katie este chelneriță la un restaurant cunoscut în acest orășel și locuiește într-o căsuță mai izolată față de restul. Alex este văduv, tată a doi copii, care este de asemenea proprietarul unui magazin universal din același oraș. Magazinul respectiv este cel la care Katie apelează pentru cumpărături. Faptul că cei doi se vor îndrăgosti nu este tocmai o surpriză, e într-un fel scenariul clasic pentru cărțile lui Sparks. Într-un anumit punct viața lui Katie pare să se aranjeze într-un mod plăcut: își face o prietenă în singura ei vecină, Jo, iar relația cu Alex și cu copii acestuia pare să meargă mult spre bine. Doar că lucrurile nu pot fi nicioda…

De câteva zile tot am zis că fac postarea asta, dar tot nu am apucat, deci o fac acum.  Poate v-ați dat seama din titlu, sau poate că nu, dar o să vă zic oricum :)) Mergând spre facultate sau ajungând în parcarea subterană din vreun Mall, s-a întâmplat să văd diverse moduri de a parca ale anumitor persoane, și aici nu mă refer la faptul că tot ce am văzut erau moduri proaste de a parca. Nu, în niciun caz. Doar că am văzut niște lucruri care mi s-au părut amuzante și... am făcut poze, pe care le veți vedea mai jos :]
Prima am văzut-o în timp ce mergeam spre facultate, într-o joi, dacă țin bine minte. M-am uitat lung vreun minut și dacă nu ar fi trebuit să ajung la curs m-aș fi uitat în continuare. Cele două mașini erau parcate efectiv în mijlocul drumului...
Cea de jos mi se pare foarte amuzantă :)) Un mod de a economisi locurile de parcare, că doar smart-urile sunt mici, nu? 
Să mai zic ceva? Mă întreb doar de cât timp stă acolo...

Mda... Ce pot să zic? Am ajuns cumva în Cărturești și aveau o ofertă la editura Trei, după cum se poate vedea și în poză, și... ei bine, nu m-am putut abține :)) Deci:  Și dacă aș mai trăi o dată de Marc Levy Strania călătorie a domnului Daldryde Marc Levy Înainte să adorm de S.J. Watson

Deci o să încep cu faptul că nu mă așteptam să-mi placă cartea asta atât de mult, sau să râd mai tot timpul în timp ce o citeam. De fapt, am avut foarte multe sentimente în timp ce o citeam, iar la final chiar m-am bucurat că mi-am cumpărat-o, asta deși la început nu eram convinsă că merită. Cred că a avut legătură și cu faptul că mi-a amintit pe ici pe colo de Familia Adams la care mă uitam tot timpul când eram mai mică.
Acțiunea are loc într-un viitor destul de îndepărtat, într-un oraș în care cei mai mulți oameni nu mai suportă viața și decid să se sinucidă. Iar în acel oraș, special pentru acești oameni, există Magazinul de sinucideri, a căror proprietari sunt membrii familiei Tuvache. Acest magazin nu numai că are ca scop să-i ajute pe oameni să găsească un mod de a se sinucide și le vinde și resursele necesare, dar de asemenea respectivii sunt ajutați să găsească modul de sinucidere care se potrivește cel mai bine cu persoana lor. Ca să nu mai zic că au de ales între numeroase …

Ăsta e de fapt un documentar, iar eu l-am văzut pentru că aveam ca temă la engleză să mă uit la un film dintr-o listă care ne-a fost dată și să îi fac recenzia. Iar ăsta avea nota cea mai mare pe IMDB, deci da, cam ăsta a fost criteriul prin care am sfârșit văzându-l. Și am decis să scriu despre el pe blog pentru că mi s-a părut interesant.
În acest documentar sunt prezintă motivele pentru care s-a ajuns la criza financiară din 2008, care a afectat cam întreaga lume. Un narator povestește ce s-a întâmplat în anii dinaintea crizei în domeniul bancar, mai exact cel al creditelor imobiliare, și ce s-a întâmplat pe Wall Street în America, pe piața de capital.
Când am citit pe IMDB despre ce anume vorbește filmul ăsta, chiar am devenit curioasă, pentru că nu mi-a fost niciodată clar de unde a pornit criza asta, că doar trebuia să fi pornit de undeva, nu?
Nu aș putea explica acțiunea filmului, pentru că efectiv nu aș avea cum. Sunt prezentate multe informații importante despre ce s-a petre…

Am fost curioasă în legătură cu cartea asta de când am citit prima dată rezumatul de pe spate. Și nu a fost chiar ce credeam eu că va fi, nu m-a ținut cu sufletul la gură de la început până la sfârșit, iar la un moment dat nu mai știam ce să cred despre ea. Iar acum că am terminat-o îmi dau seama că am sentimente contradictorii legate de această carte. Pe de o parte mi-a plăcut, iar pe de altă parte nu m-a încântat chiar așa de tare. Dar să încep cu începutul.
Acțiunea din carte are loc în anul 2010, într-o lume în care insomnia a devenit o boală contagioasă și mortală. O boală fără leac, iar o dată ce ți s-a pus diagnosticul mai ai cam un an de trăit. Singurul medicament care îi poate ajuta pe insomniaci să doarmă pentru câteva ore este Dreamer. Dar cum cererea este prea mare, iar medicamentul este produs de o singură companie, nu toți insomniacii au parte de Dreamer. Iar insomniacii devin dependenți de Chasm Tide, un joc asemănător cu W.O.W și Lineage 2.
Ofițerul Parker Haas este t…

Așa ceva mai rar vezi :x Enjoy ^^

Cel mai ușor lucru din lume e să te lași de fumat! Eu, de exemplu, m-am lăsat de vreo 14 mii și câteva sute de ori!

Fiind întrebat "Cum ar fi bărbații fără femei ?", Mark Twain a răspuns: "În primul rând fericiți! Apoi puțini, puțini, din ce în ce mai puțini!"
Multe lucruri aș fi fost capabil să înțeleg dacă nu mi se explicau.
Tot ce e uman e patetic. Sursa secretă a umorului nu e bucuria ci părerea de rău. Nu exista umor în rai.

Fă acele lucruri de care te temi cel mai mult și moartea fricii e sigură.
Hainele îl fac pe om. Oamenii dezbrăcați au deloc sau puțină influență în societate.
Cumpărați pământ pentru că nu se mai fabrică.
Ai grijă când citești cărți pentru sănătate, poți muri din cauza unei greșeli de tipar.
Cărțile mele sunt ca apa, cărțile marilor genii sunt ca vinul, din fericire toată lumea bea apă.
Păstrează-ți iluziile, după ce ți s-au spulberat mai poți să exiști, dar nu să trăiești.
Spune adevărul și atunci nu va trebui să ții minte nimic.
De fiecare dată cân…

Nici nu am cuvinte să descriu video-ul de mai jos, deci vă urez simplu vizionare plăcută ^^

Filmul îl recomand, pentru că mi-a plăcut destul de mult, am râs, am plâns(aproape) și chiar mă bucur că am fost să-l văd.
Dar să începem cu începutul. Pat Solitano, fost profesor, este externat de către mama sa dintr-un institut pentru persoane ce suferă de diverse boli mintale. Acesta se mută în casa părinților săi, iar principalul lui gând este acela de a se împăca cu fosta lui soție Nikki. Încearcă din greu să gândească cât mai pozitiv posibil, ceea ce mi-a plăcut mult la acest personaj, doar că având ordin de restricție nu îi este tocmai ușor. Apoi, o întâlnește pe Tiffany. Ea are problemele ei, de asemenea, și mai aflăm și că soțul ei este mort. De-a lungul filmului cei doi se tot întâlnesc unul cu altul, mai mult sau mai puțin din întâmplare, iar când Tiffany se oferă să-l ajute pe Pat să ia legătura cu soția lui prin intermediul unei scrisori, el acceptă să o ajute pe aceasta în schimbul acelui serviciu. Iar în curând ei doi încep să petreacă din ce în ce mai mult timp împreu…

My feet turn me, and move me down the embankment, toward the fire, which is now burning hot and strong; toward the boy who becomes shadow standing next to it, blotted out by the smoke. That is what Alex is now: a shadow-boy, an illusion.

This is what amazes me: that people are new every day. That they are never the same. You must always invent them, and they must invent themselves, too.
They have tried to squeeze us out, to stamp us into the past. But we are still here. And there are more of us every day.
This is the language of the world before—a world of chaos and confusion and happiness and despair—before the blitz turned streets to grids, cities to prisons, and hearts to dust.
I look away, toward the hundreds and hundreds of people who have been driven out of their homes, out of their lives, to this place of dust and dirtiness, all because they wanted the power to feel, to think, to choose for themselves. They couldn’t have known that even this was a lie—that we never really choos…

Ăh... cu ce să încep? Păi, în primul și în primul rând, nu pot să cred că seria asta chiar s-a terminat. Mi-a plăcut atât de mult, încât nu pot să cred că nu mai urmează niciun volum. Atâta am așteptat să citesc cartea asta, iar acum parcă îmi pare rău că deja s-a terminat. Dar să revin totuși.
Cei care au citit primele două volume știu ce s-a întâmplat cu Alex și tot restul. Așa, Alex. În cartea asta mă așteptam să fie mai prezent și, deși nu a fost exact ce așteptam eu, nu pot spune că nu mi-a plăcut. Alex e unul din personajele mele favorite din seria asta.
Povestea este spusă de data asta din perspectiva Lenei, dar și a Hanei, iar asta mi s-a părut foarte interesant. Mi-au plăcut destul de mult capitolele din perspectiva Hanei. Am aflat mai multe despre ce s-a întâmplat după finalul cărții Delirium, iar asta chiar e un plus din partea mea pentru că eram chiar curioasă în legătură cu asta. Și mi s-a confirmat o suspiciune pe care o aveam după ce am citit nuvela Hana, care prezintă…