luni, 1 aprilie 2013

"Body and soul(The ghost and the goth #3)" de Stacey Kade

După ce am terminat volumul doi al acestei trilogii, nu m-am putut abține să nu mă apuc de ultimul. Eram destul de curioasă în legătură cu modul în care se va termina toată povestea.
Practic, în volumul ăsta, Alona și Will încearcă în continuare problema apărută în cartea precedentă și anume faptul că Alona a reușit cumva, fără să vrea, evident, să intre în corpul lui Lily. Iar faptul că cele două ar putea să o sfârșească destul de rău dacă se despart, ca să zic așa, nu îi ajută prea mult. În acest scop, ei caută ajutor în diverse persoane care susțin că ar putea vorbi cu spiritele sperând să obțină noi informații pe acest subiect. Doar că cei mai mult dintre ei, adică cam toți, sunt doar niște prefăcuți, care se folosesc de toată chestia pentru a obține niște bani. Dar când în ecuație mai apare o altă fantomă, destul de puternică de altfel, care află ce a reuși Alona să facă, totul se transformă în haos. Mai ales că respectiva fantomă își dorește extrem de mult să trăiască din nou și nu prea știe să asculte.
Ce pot să zic? În cele din urmă, seria asta mi s-a părut foarte drăguță, și chiar mi-a plăcut destul de mult, cu toate că nu m-aș fi așteptat la asta. Iar stilul autoarei de a scrie din punctul meu de vedere este un mare plus. Și e chiar pe gustul meu.
Încă de la început mi-a plăcut faptul că povestea este prezentată într-un stil haios, sau mă rog, pe atât de haios pe cât permit diversele situații prin care trec cele două personaje. Nicio secundă nu mi s-a părut că ceva ar suna fals în cartea asta, dacă pot să mă exprim așa. Adică, dacă situația era una serioasă, atunci ea era tratată exact așa cum ar trebui. Și asta s-a întâmplat pe parcursul tuturor celor trei volume. Dar, cu toate astea, au fost suficiente momente în care am râs. E pur și simplu stilul personajelor de a face în așa fel încât în cele din urmă să ajungă într-o situație în care să-și permită să facă diverse glume.
Așa, personajele. Alona e exact tipul acela de majoretă care inițial este foarte preocupată de imaginea pe care o are în fața celorlalți, care trebuie să fie perfectă. Iar ăsta e unul din acele obiceiuri de care nu se scapă prea ușor, asta dacă se întâmplă cumva să reușești să scapi de el. Ceea ce Alona nu își dorește. Dar, cu toate că aparențele pot sugera altceva, Alona este o persoană destul de deșteaptă, care știe cum să se descurce în diverse situații și care rar își pierde încrederea în sine sau calmul. Will, la început ciudatul liceului, considerat de cei mai mulți ca fiind goth datorită vestimentației și atitudinii, se dovedește a fi de fapt o persoană cu abilități mai deosebite, care nu îl ajută prea mult în viața lui de adolescent, și anume de a vedea și a auzi spiritele celor decedați. Iar din cauza asta dă peste tot felul de probleme, mai ales după ce Alona apare în viața lui. Pe parcursul celor trei cărți amândoi mi-au devenit foarte simpatici și chiar mi s-a părut că formează un cuplu foarte drăguț, așa neobișnuit cum e el. Mi-a plăcut de asemenea și modul în care cele două personaje au evoluat pe parcurs.
Singurul lucru de care mă pot plânge în legătură cu trilogia asta este că au fost vreo două chestii despre care s-ar fi putut oferi mai multe informații, anume: tatăl lui Will și acel Ordin despre care s-a spus foarte puțin în volumul doi. În afară de asta, totul a fost în regulă.
Ca o concluzie, mi-a plăcut seria asta, mă bucur că am citit-o și sunt destul de mulțumită de modul în care s-a terminat. Nu știam la ce să mă aștept, dar finalul m-a surprins în mod plăcut. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu