Arthur Newman

Așa, acum că am povestit întâmplarea dinaintea filmului, aș vrea să vorbesc un pic și despre acest film în sine.
Povestea completă, cel puțin așa cum am înțeles-o eu, sună cam așa: un bărbat decide să-și însceneze propria moarte și apoi să o ia de la capăt cu o nouă identitate, și tot tacâmul, pentru că nu consideră că viața lui în momentul actual ar arăta foarte bine, ceea ce e cam adevărat. Zis și făcut. Doar că, așa cum se întâmplă de cele mai mult ori, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, iar el are parte de câteva lucruri nu tocmai plictisitoare.
Mesajul pe care vrea filmul să-l transmită, și anume că nu poți fugi pur și simplu de propria ta viață, oricât de mult ai încerca, mi se pare foarte drăguț, dar modul în care a fost transmis acest mesaj nu mi s-a părut prea bun. Adică, pe toată perioada filmului, care nici nu a fost foarte lung, m-am întrebat întruna ce vrea de la viața mea. Pentru că ceea ce făceau cele două personaje principale mi se părea complet lipsit de sens. Într-adevăr, după ce am priceput ce vrea filmul de fapt, parcă pricep de ce făceau toate acele lucruri, dar tot stupide mi se par, și deloc amuzante. Bine, o să recunosc că am râs de câteva ori, dar în cele din urmă, atunci când am ieșit din sala de cinema, primul lucru la care m-am gândit a fost: dafuq did I just watch?
Nu recomand filmul ăsta. Nu mi s-a părut cine știe ce, iar singurul motiv pentru care am stat până la final a fost pentru a afla de ce cei doi fug practic de propriile vieți, iar nici măcar acele motive nu m-au impresionat foarte tare. Poate m-au întristat puțin în cazul ei, dar cam atât.
Una peste alta, nu a fost o alegere prea inspirată, dar asta e.

Comentarii