duminică, 16 iunie 2013

"Demonglass(Hex Hall #2)" de Rachel Hawkins

Bun, am sentimente destul de contrarii legate de cartea asta. Pe de o parte mi-a plăcut mai mult decât primul volum pentru că e mai multă acțiune și se întâmplă foarte multe chestii la care nu m-aș fi așteptat absolut deloc. Dar, pe de altă parte, finalul ăla încă mă sâcâie. Dacă nu s-ar fi terminat așa cum s-a terminat, aș fi zis că volumul ăsta mi-a plăcut extrem de mult.
Dar să începem cu începutul. După cele întâmplate la Hex Hall, Sophie este de acord să-și petreacă vara alături de tatăl ei, Jenna și Cal, iar asta se întâmplă într-o casă destul de imensă de lângă Londra, dacă țin bine minte. Aici Sophie cunoaște persoane noi, are șansa de a se apropia mai mult de tatăl ei, care a cam lipsit din peisaj mai toată viața ei, și pe lângă asta mai învață de la tatăl ei câte ceva despre minunatele ei puteri, pe care nu le poate controla prea bine. Dar în curând această mică vacanță se va transforma în cu totul altceva odată cu anumite descoperiri pe care le va face Sophie, iar când la mijloc sunt secrete lucrurile nu pot fi liniștite pentru foarte mult timp.
Citind volumul ăsta mi-am reamintit de ce anume mi-a plăcut Hex Hall atât de mult, iar motivul principal este chiar Sophie. E amuzantă, mai tot timpul ironică și cumva, în tot haosul care urmează să se întâmple în carte pe parcurs, reușește să se descurce. Nu cu brio întotdeauna, dar având în vedere situațiile în care e pusă, mie chiar mi-a plăcut de ea.
Un alt personaj care mi-a plăcut foarte mult în cartea asta este James, tatăl lui Sophie. Eu mă așteptam să-mi fie destul de antipatic. Adică doar a lipsit complet din viața fiicei lui până acum. Dar mă bucur să spun că nu e deloc așa cum mi l-am închipuit eu, de fapt și el, ca și Sophie, tinde să fie ironic, asta mai puțin atunci când situația cere ca el să fie serios, ceea ce mi-a plăcut foarte mult la el. Și chiar am ajuns la concluzia că ține la Sophie, așa absent cum a fost el, și cred că am înțeles în sfârșit de ce a ales să fie așa. Oricum, sper să fie destul de prezent și în volumul următor, e unul din personajele mele favorite din carte.
Ce să mai zic? A, da, despre final, și nu, nu vor fi spoilere. Voi spune totul la modul cel mai general. Ceea ce m-a enervat foarte tare la cartea asta e că exact la final triunghiul ăla amoros devine atât de evident, asta după ce pe tot parcursul cărții am sperat să nu se întâmple una ca asta. Da, sunt câteva indicii pe parcurs cum că ar exista un astfel de triunghi, dar e ușor de ignorat pentru că Sophie nu stă să se gândească pe cine place mai mult, ea știe asta deja, iar celălalt tip îmi era chiar simpatic până la final când a stricat totul. Nu știu alții, dar eu m-am cam săturat de triunghiurile astea amoroase care apar în fiecare carte YA pe care am citit-o până acum și chiar speram că asta va fi diferită.
Tot recomand seria asta, pentru că mi se pare foarte drăguță, iar volumul ăsta mi s-a părut mai bun ca primul, cu tot cu acel final care m-a enervat foarte tar, și chiar sunt curioasă să aflu cum se va termina întreaga poveste.

4 comentarii:

  1. De unde imi pot lua cartea?Spune-mi te rog!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am citit varianta electronică pe care am găsit-o pe internet, dar nu mai știu site-ul pe care am găsit-o.

      Ștergere
    2. Nu, eu am citit-o în engleză, nu știu dacă a apărut în română sau nu.

      Ștergere