"The perks of being a wallflower" de Stephen Chbosky

Ok... cred că toată lumea a auzit deja de cartea asta la un moment dat până acum, mai ales că a fost și tradusă la noi sub titlul Jurnalul unui adolescent timid. Și cred că toți știți deja cât de apreciată este. Bine, părerile din câte am văzut eu pe Goodreads sunt destul de împărțite, dar eu când am decis să mă apuc de ea știam că e destul de apreciată. 
Și o să zic de la început că nu cred că voi reuși să termin cartea asta vreodată, cam din aceleași motive, aproximativ, pentru care nu voi termina de văzut serialul Grey's anatomy. Prea multă dramă pentru gustul meu, voi explica imediat mai pe larg, fără spoilere însă, nu aș vrea să dezvălui prea multe pentru cei care vor să citească cartea în viitor. 
Inițial, povestea asta m-a lăsat destul de confuză pentru că eu nu știam că practic Charlie povestește ceea ce i se întâmplă scriind niște scrisori unei persoane anonime, și a fost destul de ciudat la început. Dar în cele din urmă m-am obișnuit și după un timp chiar începuse să-mi placă povestea, mai ales că Charlie are un mod destul de... cum să mă exprim? A, da, diferit de a vedea lumea, cred că ăsta e cuvântul potrivit. Dar apoi, în timp ce povestea progresa, am început să-mi dau seama că Charlie nu e doar timid și retras și are obiceiul de a fi atent la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Nu, eu am ajuns la un moment dat, pe undeva pe la jumătatea cărții cred, la concluzia că Charlie are niște probleme. Și tot citind am continuat să cred asta, iar la un moment dat nu m-am mai putut abține și am căutat pe google să văd dacă am sau nu dreptate. Și am dat peste tot felul de discuții pe tema asta, și cred că am dreptate să cred că Charlie e un copil cu niște probleme serioase. Și aici ajung să explic ceea ce spuneam mai devreme despre prea multă dramă pentru gustul meu. Parcă prea multe lucruri șocante i se întâmplă lui Charlie pe parcursul poveștii, iar citind rezumatul de pe wikipedia am aflat că urmează să i se mai întâmple multe până la final, iar ăsta a fost momentul în care am decis că nu vreau să o termin. Pentru că nu vreau să citesc acele lucruri povestite de Charlie, în principiu din cauza modului în care descrie el lucrurile, și de aici nu trebuie să se înțeleagă faptul că această carte e scrisă prost, pentru că nu cred asta. Motivele pentru care eu am decis să renunț sunt pur subiective, pentru că eu sunt o persoană relativ ușor de impresionat, iar genul ăsta de carte, cu foarte multe drame și chestii șocante pe mai tot parcursul ei, prefer să le evit. Pentru că după încep să mă gândesc la tot felul de chestii care nu mă ajută în niciun fel și e mai simplu dacă nu o fac. 
Am sentimente destul de contradictorii despre cartea asta, pe de o parte are multe mesaje interesante, dar pe de altă parte, cum am zis, prea multă dramă. Și nu cred că adolescenții se pot raporta la Charlie foarte bine, adică eu am fost o persoană extrem de timidă și retrasă de felul meu până acum vreo doi sau trei ani, dar Charlie are cu totul alte probleme pe lângă astea, care cred că sunt mult mai greu de rezolvat.

Comentarii

  1. M-ai intrigat de-a dreptul:) Sunt foarte curioasa de cartea asta.Trebuie sa citesc si eu pe wiki:P

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu am cautat pe Google la un moment dat informatii, din acelasi motiv :))
    Oricum, vad ca parerile noastre coincid in mare parte. Ma gandeam ca sunt eu ciudata sau insensibila sau cumva de nu am rezonat cu romanul asta.. :D
    Poate mai tarziu, peste ani, o sa merite sa o reiei, macar sa ai o perspectiva de ansamblu completa.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu