"După șapte ani" de Guillaume Musso

Ok, cine urmărește blogul ăsta de ceva timp știe că Guillaume Musso se află printre autorii mei preferați. Am citit fiecare carte a lui care a fost tradusă la noi, fără să fiu dezamăgită. Până acum, cel puțin. Mi se pare trist, dar asta e. Și am fost foarte fericită când am găsit-o în Cărturești din întâmplare, pentru că nici măcar nu știam că mai fusese tradusă încă o carte a lui.
Deci, povestea sună cam așa: Sebastian și Nikki sunt divorțați de șapte ani, fiecare din ei având drepturi părintești asupra unuia din cei doi gemeni. Cei doi trebuie să treacă peste diferențele dintre ei atunci când fiul lor, Jeremy, dispare și primesc informații conform cărora el fusese răpit. Împreună ei trebuie să-și găsească fiul, iar acest lucru îi aduce la Paris.
Atât zic, că nu aș vrea să existe spoilere, și cam asta e scris și pe copertă. 
Nu mi-a plăcut! Deloc! Adică, cartea asta e prezentată ca fiind thriller, și într-un fel este sau cel puțin încearcă să fie, pentru că nu mi s-a părut că i-a ieșit. Am mai citit thrillere la viața mea, iar ăsta nu e foarte bun. Adică, pe mine nu m-a ținut nicio clipă cu sufletul la gură, am ghicit, aproximativ, care era toată chestia, plus că mi s-a părut foarte previzibil. La un moment dat, în timp ce cei doi îl tot căutau pe Jeremy, după ce au fost zise diverse chestii începusem să gândesc cam așa: "Te rog nu-mi spune că de aia a dispărut el. Te rog, nu, pur și simplu nu". Mda... Și nu am avut noroc, pentru că s-a întâmplat exact ce credeam eu că se va întâmpla. O singură chestie pot spune că m-a luat un pic prin surprindere, dar nu a fost suficient pentru a-mi schimba părerea despre această carte până la final, din păcate.
Cred că cel mai mult m-a enervat faptul că această carte nu este thriller, așa cum e prezentată. A mai fost o carte a lui care a avut un pic de thriller, dar acolo a ieșit mult mai bine. Nu știu, poate pentru că acolo se pornea de la cu totul altceva, iar acea parte de thriller nu era partea cea mai importantă din roman. Aici e exact invers, dacă înțelegeți ce vreau să spun. A pornit de la ideea că e thriller, dar în esență nu este așa, povestea e cu totul alta și asta nu-mi place, pentru că eu mă așteptam la cu totul altceva. E adevărat că de obicei e bine ca cititorul să fie surprins, dar mie surpriza din cartea asta, pe lângă faptul că se ghicește, nici nu mi-a plăcut.
Cât despre personaje, în special Sebastian și Nikki... de unde să încep? Nu am reușit să înțeleg de ce au fost atrași unul de altul, mai ales în condițiile în care s-au întâlnit. Și nici nu pot spune că mi-ar fi plăcut de vreunul din ei. Singurul personaj care pot spune că mi-a plăcut a fost Camille, fata lor, iar ea nici măcar nu este prezentă în majoritatea romanului. 
Dezamăgitor, din păcate. Pe asta nu o pot recomanda. Dar voi mai citi cărți scrise de Musso, pentru că realizez că nu toate cărțile scrise de un autor vor fi foarte bune, dar următoarea ar putea fi mult mai bună, e o posibilitate.

Comentarii

  1. Frumoasa recenzie. Imi pare rau ca asta te-a dezamagit. Ideea parea buna. Oricum, vreau neaparat sa citesc "Fata de Hartie" cand o gasesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc :) "Fata de hârtie" e una din cărțile mele favorite scrise de Musso :D Sper să-ți placă!

      Ștergere
  2. Nu se poate! Eu iubesc autorul nu-mi spune că După şapte ani e aiurea:o3 Nu am citit cartea şi speram să fie la fel de bună ca celelalte cărţi ale lui.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu îl iubesc și chiar speram ca și cartea asta să fie bună, dar din păcate nu a fost să fie.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu