"Mistborn: The Final Empire(Mistborn #1)" de Brandon Sanderson

De unde să încep? Niciodată nu îmi găsesc cuvintele atunci când o carte îmi place foarte mult. Iar de asta nici măcar nu auzisem mai nimic atunci când am decis să o citesc. Dar e fantasy, și mie îmi place fantasy. Vă spun de acum că recenzia asta va fi ciudată, pentru că voi folosi niște cuvinte în engleză pe ici pe colo, pentru că sunt unele pe care chiar nu aș ști cum să le traduc.
The Final Empire este locul unde se desfășoară întreaga acțiune a aceste cărți. Cu o mie de ani în urmă, un conducător malefic a preluat controlul acestui imperiu, conducător care este considerat a fi nemuritor și de neînvins. Iar populația e împărțită în două: pe de o parte există nobilii, care trăiesc în lux, iar pe cealaltă cei care sunt numiți skaa, în principiu oamenii săraci, care muncesc în condiții grele pentru cei bogați. Într-o zi însă, cineva decide că lucrurile trebuie să se schimbe, iar împreună cu grupul lui de hoți pun la cale un plan pentru a-l detrona pe acel rege, considerat de mulți a fi zeu.
Nu am cuvinte să descriu cât de mult mi-a plăcut cartea asta. Recunosc că la început m-a lăsat ușor confuză, pentru că era o lume nouă și nu prea înțelegeam eu cum funcționează lucrurile. Dar tot citind mi-am dat seama, iar apoi nu aș mai fi lăsat-o din mână, dar din păcate nu am avut de ales. De aceea mi-a și trebuit atât de mult timp să o citesc.
Să încep cu sistemul magic din povestea asta. E prima dată când întâlnesc ideea asta și mi s-a părut foarte interesantă și logică într-un fel, pentru că are la bază niște metale și totul e explicat foarte bine. Mi-ar trebui prea mult să explic care e faza cu metalele, deci mai bine aflați singuri dacă veți citi cartea. Dar pe mine una chiar m-a fascinat întregul sistem și cum funcționa totul. Voi spune totuși că termenul folosit pentru a descrie magia este Allomancy, iar nu mulți sunt cei care se pot folosi chiar și de un metal, darămite de toate, și totuși ei există, iar dacă nu sunt de partea nobililor, atunci există o problemă pentru cei care trebuie să se asigure că astfel de persoane nu creează probleme prin regat. Sper să se înțeleagă ideea principală.
Acum despre personaje. Cele două care sunt mai importante ar fi Kelsier, cel care vine cu ideea detronării regelui, și Vin, o fată care crescuse pe străzi și prin grupuri de hoți și care e descoperită de Kelsier, care apoi ajunge să facă parte din grupul lor. Chiar mi-au plăcut amândoi, mai ales Kelsier, pentru că deși nu are un trecut tocmai frumos, are un mod de a fi... mereu vesel, ceea ce mi se pare foarte tare, în situația lui. Mereu făcea câte ceva pentru a-i face pe ceilalți să se simtă mai bine și i-a convins să facă ceva considerat nebunesc, deci primește puncte în plus de la mine pentru curaj și puterea de convingere. Vin mi-a plăcut din alte motive, adică e un personaj simpatic, dar mie mi-a plăcut mai ales schimbarea prin care a trecut de la începutul romanului, când era foarte neîncrezătoare în cei din jur, și până la final. Plus că mi s-a părut a fi o persoană puternică, din mai multe puncte de vedere, dar nu voi detalia, nu aș vrea să iasă prea lungă recenzia. Bineînțeles, și restul celor din grupul lor au fost foarte simpatici, cred că dintre ei preferații mei ar fi Sazed, Spook, Ham, Dockson și Breeze. Plus că dialogurile dintre ei chiar erau amuzante în multe dintre cazuri, iar asta e ceva ce eu nu am găsit foarte des în genul ăsta de fantasy. Iar mie îmi place să râd.
Recunosc că au existat câteva momente în care am avut bănuiala că voi rămâne dezamăgită la final, din fericire însă asta nu s-a întâmplat. Mi-a plăcut să văd cum puneau ei acel plan în aplicare și cum niciodată nu renunțau cu adevărat, chiar și atunci când lucrurile nu mergeau conform planului, sau când totul părea fără speranță. Iar finalul m-a lăsat fără cuvinte, pe bune, chiar nu mă așteptam.
Știu că probabil nu mulți au auzit de cartea asta(presupun, îmi cer scuze dacă greșesc), și că e în engleză și nici nu știu dacă are vreo șansă să fie tradusă, dar nu mă pot abține să nu o recomand. Ar fi frumos dacă ar ajunge și la noi, deși realizez că șansele nu sunt foarte mari.

Comentarii