"Cinder(The lunar chronicles #1)" de Marissa Meyer

Inițial, am vrut să pun aici recenzia pe care am scris-o în engleză pentru Goodreads, dar apoi m-am gândit să o scriu totuși și în română, că doar blogul e în română.
Atunci când am decis să citesc cartea asta știam două lucruri despre poveste: că e o repovestire a lui Cenușăreasa, în care ea e cyborg, și ceva despre un prinț Kai, care ar fi fost foarte simpatic. Acum, nu știu exact cum să fac un rezumat al poveștii ăsteia, pentru că ea urmărește de fapt trei chestii: în primul rând pe Cinder, care încearcă să-și dea seama cine e de fapt după anumite evenimente care se petrec în viața ei, povestea de dragoste dintre ea și prințul Kai și un război dintre cei de pe Terra și cei de pe Luna, un regat cu niște oameni mai deosebiți, și încercările prințului și a celorlalte națiuni de a face pace cu regina lor, dar fără să facă exact ce vrea ea, iar la mijloc există și o boală care decimează populația de pe Pământ și la care se încearcă să se găsească leac.
Povestea asta ar fi putut fi una foarte bună, dar din păcate nu a fost și voi explica și de ce, pe cât posibil fără spoilere. 
Dar mai întâi, vă voi spune ce mi-a plăcut: premisa, faptul că Cinder e în jur de 37% android și că poate face niște chestii care mie mi-au plăcut foarte mult, apoi Iko, și... cam atât.
Ok, acum să explic de ce cartea asta m-a dezamăgit atât de mult. Voi face o listă:
1. Am zis mai devreme că povestea e practic formată din trei părți. Și asta nu ar fi fost o problemă dacă cartea ar fi fost mai lungă. Așa cum a fost, niciuna din cele trei părți nu a fost suficient de aprofundată, și exact când mă obișnuiam cu una din ele, se trecea brusc la alta, ceea ce nu a făcut decât să creeze confuzie și a fost și enervant pentru mine.
2. Personajele care chiar nu mi-au plăcut, și voi vorbi aici doar despre cele două personaje principale. Despre Cinder nu am o părere bună deloc, pentru că la final mi s-a părut pur și simplu... well, stupid. Adică există o situație în care i se spune clar că dacă e văzută de o anume persoană, o să sfârșească moartă și ea în loc să stea potolită se duce la palat și e văzută chiar de respectiva persoană, nu voi da detalii. Dar serios? Serios?! Cât despre prințul Kai... m-a lăsat indiferentă.
3. Asta cred că m-a deranjat cel mai mult, și anume faptul că povestea este foooarte previzibilă. Adică, din primele o sută de pagini, chiar mai puțin, mie mi-a fost foarte clar care anume va fi acel mare plot twist de la final, și care personaje vor muri și am avut dreptate. Sigur, au existat și anumite chestii care m-au luat oarecum prin surprindere, dar erau chestii minore, care nu au cum să compenseze pentru celelalte. 
Recunosc că pe la 70% din carte m-am plictisit și am sărit la ultimul capitol, ca să aflu și eu care e acel mare cliffhanger de care se plângea lumea pe Goodreads. Ok... pot să înțeleg de ce era lumea supărată, dar pe mine toată chestia m-a lăsat cu un mare sentiment de... meh.
Povestea asta a avut foarte mult potențial, care din păcate pe mine m-a dezamăgit. Nu cred că voi citi celelalte volume prea curând, parcă nu merită. Există încă o posibilitate să o fac, dar doar dacă mă voi plictisi și nu voi avea nimic mai bun de făcut.

Comentarii