Trist, dar adevărat

"… Hai că mă grăbesc.''



"N-am timp!" este, de departe, șlagărul vremurilor noastre. Și boala

oamenilor moderni care suntem.

N-avem timp de zâmbit sau de sperat, n-avem timp de clădit caractere sau
definitivat personalități, n-avem timp să fim curajoși, n-avem timp să ne
stăpânim propria viață. Avem timp doar cât să ne plângem că n-avem timp.

Trăim pe fugă, iubim pe fugă, nu ajungem bine într-un loc și deja ne gândim
la cum arată următorul. Fast food, shortcut, coffee to go, totul e viteză,
toate se fac pe repede-înainte.  Unde e răbdarea de a contempla? Unde e
nevoia de a reflecta? Unde e delectarea?

Avem electrocasnice pentru toate nevoile, care să facă ele treaba în locul
nostru. Avem lifturi care ne urcă mai repede etajele. Avem becuri care se
aprind la o simplă bătaie din palme. Toate, menite să ne ușureze viața, să
ne ofere secunde prețioase. Și, cu toate astea, avem tot mai puțin timp. Ce
paradox fenomenal, nu credeți?

Mai trist este, însă, că nu trăim, iar ce n-am trăit la timp, spunea
Octavian Paler, nu mai trăim niciodată. Așadar, timpul trece și noi ne
trecem odată cu el... dacă nu facem o schimbare. În viața noastră, în
programul nostru, în lista de priorități.  Nu există soluții corecte sau
universale. Există doar oameni și alegerile lor.

Prin urmare, ești ceea ce ești datorită alegerilor pe care le faci și
fiecare alegere îți poate schimba viața în bine sau rău. Chiar și atunci
când nu alegi, de fapt ai ales să nu alegi. Fiecare alegere îți influențează
prezentul și viitorul, al tău și al celorlalți.

Și trebuie să alegem acel ceva care ne împlinește, care face să simțim
timpul ca trecut cu folos. Când vă dați seama cum se face asta, să mă
învățați și pe mine.

Așadar…
Vă doresc timp. Timp petrecut lângă cei dragi (și trecători), timp să vă
zâmbească sufletul, timp să munciți cu drag. Dacă nu găsiți timp pentru
toate astea, mai tăiați din timpul acela pe care-l petreceți încruntați sau
judecându-i pe alții. Sau ținând supărări cu zilele. Sau încercând să-i
schimbați pe ceilalți, în loc să-i acceptați așa cum sunt!

Dar, mai ales, vă doresc timp să (re)descoperiți ce e cu adevărat important
pentru voi. Cu cât mai repede, cu atât mai bine, căci, nu degeaba scria
Marin Sorescu,
"vine o vreme când trebuie să tragem sub noi o linie neagră și să facem
socoteala."

Și cine poate ști cât de devreme sau de târziu vine vremea noastră?


Vă doresc timp!

Comentarii