joi, 31 ianuarie 2013

Bancuri

La bancă vine un bătrânel care cere un credit destul de mare. Puțin jenat angajatul băncii îl întreabă:
- Ce vârstă aveți?
- 85 de ani, răspunde senin bătrânelul.
- Știți, la această vârstă aveți nevoie de cineva care să garanteze că veți achita împrumutul, îi explică funcționarul.
- Da? Nici o problemă, vin cu tata!
Blocat, funcționarul exclamă: 
- Cum cu tata? Imposibil! Dar câți ani are?
- 110, răspunde bătrânul. Haideți, vă rog, insistă el. Știți, nu am fi făcut credit, dar avem nevoie de bani pentru nunta bunicului.
Din ce în ce mai uimit, angajatul băncii întreabă:
- Dar câți ani are bunicul dumneavoastră?
- 140, veni răspunsul.
- 140!!! strigă funcționarul. Și la vârsta asta mai vrea să se însoare?
La care bătrânelul răspunse, făcând-i cu ochiul:
- Ei, nu prea vrea el, dar îl obligă părinții...

Un tip jefuiește o bancă, ascunde banii, dar în cele din urmă este prins. Adus în fata judecătorului, acesta îi spune:
- Domn'e, dacă dai banii înapoi îți voi micșora pedeapsa!
- Auzi domn'e, dacă vroiam să dau banii înapoi, făceam un împrumut!!!


Rabinul din Haifaera un jucător de golf pătimaș. Peste săptămână fiind înnorat, rabinul nu a putut să joace golf.
Sâmbătă dimineața se înseninează, dar nici atunci nu putea juca golf, din cauza sabatului. Gândindu-se că nu-l vede nimeni, rabinul s-a furișat totuși pe terenul de golf.
Însă tatăl său îl vede din Rai și i se adresează Domnului:
- Fiul meu încalcă sabatul.
- Așteaptă, imediat îl pedepsesc pentru asta!
Rabinul ridica crosa și lovește mingea, care intră în gaura de la 250 m.
- Asta numești pedeapsă? întrebă bătrânul evreu.
- Păi sigur! râde Dumnezeu. Ce lovitură! Și nu poate spune nimănui!

marți, 29 ianuarie 2013

Ain't nobody got time for that

Ce pot să zic? :)) Mi-a arătat fratele meu asta acum vreo două săptămâni, cred, și mi s-a părut destul de amuzant:))
Ce fac unii în timpul lor liber :))

luni, 28 ianuarie 2013

Omul învățat

"Un bărbat în vârstă de 92 de ani, bărbierit proaspăt, pieptănat la fel, s-a îmbrăcat şi la ora 8 dimineața a pornit înspre azil.
Soţia lui, în vârstă de 70 de ani, nu de mult s-a stins din viaţă şi, din acest motiv, bărbatul a simţit nevoia să-şi părăsească locuinţa.
Stă în foaierul azilului aşteptând, zâmbeşte înspre noi atunci când îi spunem: „Camera dvs. este pregătită”.
În timp ce mergem spre lift, îi povestesc pe scurt cum anume e camera lui, ce culoare are perdeaua şi cuvertura de pe pat, ce are în cameră.
- Îmi place foarte mult, spune el şi e încântat ca un copil de 8 ani, care acum urmează să primească prima lui cameră separată de la părinţi.
Stimate Domn, încă nici nu aţi văzut camera, aşteptaţi un pic înainte să vă pronunţaţi, am răspuns eu .
 - Nu are nimic dacă nu am văzut-o încă, spune el. Fericirea nu este dependentă de ceva anume. Eu aleg fericirea în mod independent. Faptul că îmi place sau nu camera nu depinde de mobilier sau decoraţii, ci depinde de cum vreau eu să o văd. Eu am decis deja în mintea mea, camera îmi place. Deciziile le iau în fiecare dimineaţă, imediat ce mă trezesc. Pot sa iau decizia să îmi petrec ziua în pat şi să încerc să număr câte extremităţi sau componente ale corpului meu nu funcţionează cum ar trebui sau mă dor; ori, pot să spun mulţumesc cerului pentru tot şi pentru că mă pot mişca. Fiecare zi este un cadou, dacă pot să-mi deschid ochii, să mă concentrez pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-am adunat de-alungul vieţii mele. Bătrâneţea este ca şi un cont în bancă. Iei de acolo exact ce ai adunat. Vezi, sfatul meu este să aduni multă, multă fericire şi amintiri frumoase în contul tău de amintiri. Şi îţi mulţumesc că ţi-ai adus contribuţia la contul meu, unde eu şi azi tot strâng şi mai strâng, spuse omul învăţat.

Ţine minte cele de mai jos şi, astfel, ai şansa să fii fericit:
1. Eliberează-ţi mintea de ură. 
2. Eliberează-ţi mintea de a-ţi face griji mereu. 
3. Trăieşte modest 
4. Dăruieşte mai mult. 
5. Aşteaptă mai puţin de la alţii."  

duminică, 27 ianuarie 2013

Random stuff

Vreau să scriu postarea asta de câteva zile, dar nu am avut timp. Și stăteam și mă gândeam dacă pe blogul meu mai există vreo postare din asta în care să vorbesc despre tot felul de chestii de îmi trec mie prin cap și... nu am reușit să-mi dau seama dacă da sau nu, dar ce mai contează? :))
Cum spune și titlul, am de gând să fac o postare în care să vorbesc despre foarte multe chestii radom, așa. Deci, să încep.

Păi, în primul rând abia aștept să scap de sesiune. Clar. Vreau să pot sta degeaba și să fac tot ce am chef să fac fără să mă gândesc că mai am de învățat pentru X examen și trebuie să mă apuc, că altfel e de rău. Și apropo de asta cu examenele, astă vară când mi-a zis cineva că va ajunge să-mi fie dor de bac eu eram ceva de genul: "neaah, no way!". Și totuși ceea ce mi s-a spus atunci s-a adeverit. Chiar a ajuns să-mi fie dor de bac. Dar încerc pe cât posibil să gândesc pozitiv, chiar dacă nu îmi iese întotdeauna :))

În altă ordine de idei, am observat că cele mai tari idei pentru poveștile pe care le-am început, 4 la număr, îmi vin exact când nu am timp să mă ocup de ele. Adică acum, când sunt în sesiune. Niceee :)) Și mai mișto mi se pare atunci când acele idei nici măcar nu sunt pentru capitolele următoare ci pentru evenimente ce se petrec muuult mai încolo, în cazul de față prin părțile 2, 3 sau 4 ale poveștilor începute. Să fac o statistică, deci: la Când nimic nu este ceea ce pare a fi am ajuns să scriu la partea a 2-a și recent mi-au venit niște idei pentru partea a 3-a și a 4-a, da, ați citit bine. Iar la Joker am început să am o idee mai clară despre ceea ce se va întâmpla în partea a 2-a. Exact când eram convinsă că nu va exista o parte a 2-a la acea poveste :)) Trăind după propriile reguli în mintea mea e terminată, acum dacă voi reuși să o pun și pe hârtie cât mai curând va fi perfect :)) Cât despre Printre lumi am eu o idee despre cum se vor petrece lucrurile mai departe, dar încă aștept să văd ce îmi va mai coace mintea, că oricum povestea aia e abia la început, nu mă grăbesc :))

La capitolul seriale e cam așa: 
- How I met your mother a ajuns la sezonul opt care e super praf, am zis că mă las de el, dupaia mă plictiseam eu la un moment dat și am zis să văd și cele 3 episoade apărute între timp. Și am rămas dezamăgită. Serialul ăsta era atât de bun și de haios la început... :((
- The big bang theory: trebuie să ajung cândva, într-un viitor sper nu prea îndepărtat, la zi cu sezonul 6, că nu prea m-am mai uitat.
- Grey's anatomy: la ăsta am renunțat să mă uit prin vară pentru că devenise mult prea dramă pentru gusturile mele și nu am mai rezistat.

Cărți, că nah, nu se poate fără.:)) M-am apucat să recitesc Cișmigiu et comp de Grigore Băjenaru, pentru că dacă m-aș fi apucat de Insurgent nu mai îmi ardea mie de muult de învățat și mi-am zis că mai bine mă abțin până scap de toate examenele :)) Plus că știu că respectiva carte menționată mai sus mi-a plăcut prima dată când am citit-o, e o lectură ușoară, deci merge pentru a mă mai relaxa și eu :)

Ăăh, ce ar mai fi? A, da :D Mi-am propus să văd filmul V for Vendetta. Mi-am amintit că auzisem eu de el de la fratemiu și atunci când s-a uitat el eu nu am vrut, iar acum am devenit curioasă. Plus că are notă destul de mare pe IMDB. L-a mai văzut cineva? Dacă da, cum e?

A, și până nu uit, că nah :)) Am descoperit zilele trecute că există jocul Temple run 2 :D Evident că nu m-am putut abține să nu-l descarc, asta printre alte jocuri, că nu aveam ce face :)) Și după ce l-am încercat mi-am dat seama că e mult mai complex decât primul, dar are și o grafică mult mai mișto și tipul aleargă și sare peste mult mai multe chestii. Și de asemena trebuie să fii mult mai atent la joc, dar merită. My new addiction :)) Că și așa nu m-am mai jucat Temple run de prea mult timp :))

Oricum e bine că bloggerul are opțiunea de a planifica postările că altfel rămânea blogul pustiu rău până scăpam de examene. :)) Imediat ce scap mă pun serios pe citit, scris și uitat la seriale și filme. Abia aștept. :D 
Bine, și sper să trec cu bine de toate examenele. De fapt, sigur voi reuși, cum am zis trebuie să gândesc cât mai pozitiv :]
Mulțumesc celor care au avut răbdarea și cheful de a citi toată postarea asta fără niciun fel de noimă pe care am făcut-o aici, știu că de fapt nu am zis mare lucru, dar nu m-am putut abține să nu scriu toate cele de mai sus. :]

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Payphone

Noua melodie pe care o ascult încontinuu și pe care nu mă pot abține să nu o pun și aici. 
Știu că melodia originală aparține trupei Maroon 5 și că ăsta e un cover al acelei melodii, dar personal îmi place mai mult varianta asta a melodiei. Nu pentru că cea a trupei Maroon 5 nu ar suna bine, dar nah, asta mi se pare mie mai drăguță.

joi, 24 ianuarie 2013

Cirque du Soleil: worlds away

Tot nu pot să găsesc cuvintele necesare pentru a descrie așa cum mi-aș dori filmul ăsta, deci voi scrie aici pur și simplu ce-mi trece prin cap și voi vedea la final ce a ieșit.
Am vrut să văd filmul ăsta încă de când am auzit prima dată de faptul că cei de la Cirque du Soleil îl vor face pentru că, ei bine, eu auzisem de această trupă, ca să zic așa, de circ și știam că sunt foarte buni, dar nu am văzut un spectacol live atunci când au fost la un moment dat în București din cauza prețului biletelor. La cinema e oricum mai ieftin și eram extrem de curioasă, deci mi-am zis că trebuie neapărat să-l văd și eu. Iar singurul cuvânt care îmi vine acum în minte pentru a descrie ceea ce am văzut este fantastic. Pur și simplu fantastic. La final pur și simplu nu mai știam ce aș putea spune. A fost prea frumos. Toate acele numere și acrobații pur și simplu m-au lăsat cu gura căscată. Nu mi-am închipuit vreodată că cineva ar putea face ceea ce acei oameni au făcut în acest film și, de fapt, ceea ce fac în spectacolele lor, pentru că am citit undeva că ceea ce a fost prezentat în film au fost diverse numere de-ale lor pe care le-au prezentat de-a lungul timpului.
Dar hai să o iau totuși cu începutul. Filmul începe cu personajul principal feminin care ajunge la un fel de bâlci unde este și un circ. Curioasă se duce la acest circ pentru a vedea numărul atracției principale, și anume Acrobatul, așa cum i se spune, și este imediat atrasă de ceea ce face el. Apoi amândoi ajung în lumea fantastică din Cirque du Soleil. Ajunsă aici, fata începe să-l caute și este ajutată de diverși ghizi care o ajută să... în fine, ideea principală e că ea îl caută pe el și în timpul ăsta vede niște acrobații foarte interesante și uimitoare de altfel. Practic, este o poveste de dragoste.
Acum, după ce s-au terminat reclamele și a apărut titlul filmului pe ecran, s-a auzit și o voce în română zicându-l moment în care m-am uitat foarte ciudat. Asta pentru că inițial am avut senzația aia de: "la ce film am nimerit?" Norocul a fost că tot filmul are nu mai mult de cinci replici mari și late, deci a fost ok. Dacă erau mai multe pentru mine ar fi fost cam neplăcut, pentru că nu îmi place să mă duc la filme dublate, nu de când am învățat calumea limba engleză.
Nu sunt sigură ce a ieșit de postarea asta, dar am vrut neapărat să scriu despre acest film pe blog pentru că după părerea mea chiar merită văzut. Dacă nu pentru altceva atunci măcar pentru acele acrobații și numere care mai de care mai uimitoare. La un moment dat chiar rămăsesem efectiv cu gura căscată. Noroc că în sală era întuneric și nu m-a văzut nimeni. :))
Deci dacă aveți ocazia trebuie neapărat să vedeți filmul ăsta, este pur și simplu fantastic.

miercuri, 23 ianuarie 2013

luni, 21 ianuarie 2013

Source code

Nici nu știu de unde să încep. Adică, filmul mi s-a părut absolut genial. Mind blowing, după cum a mai spus cineva. Știam despre ce e vorba, adică văzusem trailer-ul înainte să apară în cinema și am vrut să-l văd, dar nu mai știu exact de ce nu am ajuns. 
Colter Stevens, un militar, se trezește implicat într-o misiune foarte complexă în care el este trimis în corpul unuia dintre pasagerii unui tren din Chicago care explodase în acea dimineață. Și nu dintr-un simplu accident, o bombă fusese pusă în tren. Iar el trebuie să-l găsească pe cel care o făcuse, astfel încât cel de-al doilea atac care urma să aibă loc tot în acea zi să poată fi oprit. El poate fi trimis în corpul acelui pasager datorită unui sistem destul de complex, după părerea mea, care era construit de așa natură încât să-i permită să rămână acolo pentru ultimele opt minute în care acel pasager fusese în viață. 
Deși la început este puțin confuz, atât pentru Stevens cât și pentru cei care se uită, informațiile sunt date pe parcurs astfel încât la final înțelegi ce s-a întâmplat și toate cele, dar, cu toate astea, lasă loc multor interpretări. Este un SF cum nu am mai văzut până acum. Mă așteptam la ceva thriller, cu multă acțiune și lucruri care să se întâmple rapid, clasica poveste de dragoste și finalul împotriva tuturor legilor fizicii, sau care or fi cele ce se aplică în cazul ăsta, că nu mă pricep prea bine la chestii de genul. Și totuși, filmul m-a surprins de mai multe ori, în mod plăcut. În primul rând pentru că nu îți servește informațiile pe tavă, ci te pune să te și gândești puțin la tot ce se întâmplă pentru a pune lucrurile cap la cap. Iar replicile dintre personaje și muzica de pe fundal mi s-au părut geniale. 
Tot timpul cât a durat filmul, am fost cu inima în gât, pentru că efectiv nu îmi puteam închipui ce se va întâmpla mai departe. Nu a fost previzibil așa cum mă așteptam să fie, ceea ce pentru mine e un mare plus. Iar mesajul pe care l-a transmis aproape că m-a făcut să-mi dea lacrimile. Ca să nu mai spun ce sentimente mi-a lăsat la final. Chiar am rămas foarte plăcut surprinsă pe tot parcursul filmului. 
În concluzie, eu îl recomand, chiar merită văzut, atât pentru idee și trucaje, cât și pentru mesaj. 

vineri, 18 ianuarie 2013

Words from books...(23)

It begins with absence and desire.
It begins with blood and fear.
It begins with a discovery of witches.


Aunt Sarah had always told me that magic was a gift. If it was, it had strings attached that bound me to all the Bishop witches who had come before me. There was a price to be paid for using this inherited magical power and for working the spells and charms that made up the witches’ carefully guarded craft.


The only creatures in the world that Sarah took seriously were other witches. Humans struck her as unfortunate little beings blind to the world around them. Daemons were perpetual teenagers who couldn’t be trusted. Vampires were well below cats and at least one step below mutts within her hierarchy of creatures.


“A little book can hold a big secret—one that might change the world. You’re a witch. You know words have power. And if your vampire knew the secret, he wouldn’t need you.” Agatha’s brown eyes were now melting and warm.


“Would you like some breakfast before I take you home?” he asked casually, gripping the polished steering wheel. “You must be hungry after all that exercise.” This was the second meal Clairmont had invited me to (not) share with him. Was this a vampire thing? Did they like to watch other people eat?


“I am capable of opening my own door,” I said, getting out of the car.
“Why do today’s women think it’s important to open a door themselves?” he said sharply. “Do you believe it’s a testament to your physical power?”


“History only became more challenging when it became less neat. Every time I pick up a book or a document from the past, I’m in a battle with people who lived hundreds of years ago. They have their secrets and obsessions—all the things they won’t or can’t reveal. It’s my job to discover and explain them.”
“What if you can’t? What if they defy explanation?”
“That’s never happened,” I said after considering his question. “At least I don’t think it has. All you have to do is be a good listener. Nobody really wants to keep secrets, not even the dead. People leave clues everywhere, and if you pay attention, you can piece them together.”


“I wanted to know how humans came up with a view of the world that had so little magic in it,” I added abruptly. “I needed to understand how they convinced themselves that magic wasn’t important.”
The vampire’s cool gray eyes lifted to mine. “Have you found out?”
“Yes and no.” I hesitated. “I saw the logic that they used, and the death of a thousand cuts as experimental scientists slowly chipped away at the belief that the world was an inexplicably powerful, magical place. Ultimately they failed, though. The magic never really went away. It waited, quietly, for people to return to it when they found the science wanting.”


His voice was losing its careful softness. “‘Normal’ is a bedtime story—a fable—that humans tell themselves to feel better when faced with overwhelming evidence that most of what’s happening around them is not ‘normal’ at all.”


“Is that it?” he asked, eyeing the duffel bag with surprise.
“You told me I didn’t need much.”
“Yes, but I’m not used to women listening to me when it comes to luggage. When Miriam goes away for the weekend, she packs enough to outfit the French Foreign Legion, and my mother requires multiple steamer trunks. Louisa wouldn’t have crossed the street with what you’re carrying, never mind leave the country.”
“Along with having no common sense, I’m not known for being high maintenance either.”

A discovery of witches by Deborah Harkness

miercuri, 16 ianuarie 2013

"A discovery of witches(All Souls #1)" de Deborah Harkness

ATENȚIE, CONȚINE SPOILERE! CITIȚI PE PROPRIA RĂSPUNDERE!

OK... am decis să mă apuc să scriu recenzia asta, deși încă nu am terminat de citit cartea, și nici nu sunt sigură că voi rezista până la final. Cartea asta are un început foarte promițător, din punctul meu de vedere, chiar dacă începe puțin mai greu, iar după primele 100 de pagini chiar eram convinsă că îmi va plăcea destul de mult. Adică prezintă trei tipuri de creaturi supranaturale: vrăjitoare, vampiri și demoni. Și mai vorbește și despre relațiile genetice dintre ele, mă rog, are destule chestii interesante. Și chiar o admiri pe autoare pentru munca pe cercetare pe care a făcut-o când scria cartea pentru că apar to felul de teorii ale lui Darwin și mulți alții pe care nu mi-i amintesc acum, chestii legate de ADN, tot felul de chestii științifice și istorice care pe mine una chiar m-au atras. Iar faptul că personajele principale erau adulți pentru mine a fost un plus. Iar anumite replicit dintre personaje chiar mi s-au părut amuzante și geniale.
Dar să revin la poveste. Personajul principal este Diana Bishop, care face parte dintr-o familie foarte veche și puternică de vrăjitoare, dar care a decis atunci când era un copil să folosească magia foarte puțin, cât mai puțin posibil, dacă nu deloc, asta în urma unei drame pe care a trăit-o la vârsta de șapte ani. Asta mi-a plăcut într-un fel. Adică, mi-a dat senzația că e o persoană puternică care știe exact ce vrea de la viață și nu se lasă influențată de numele familiei ei. Suna foarte bine. Și mai e și un profesor universitar respectat și toate cele, ceea ce mi-a plăcut și mai mult. Apoi în timp ce studia niște manuscripte dă peste unul vrăjit. Cum nu vrea să aibă de-a face cu vrăjitoria și toate cele decide să îl trimită înapoi după ce ia doar câteva notițe. Apoi tot felul de creaturi, care evident aflaseră de acel manuscris, Ashmole 782 că am uitat să-i menționez numele, încep să tot apară în jurul ei. De ce? Păi se presupune că acel manuscris conține tot felul de informații despre cele trei specii și conținea răspunsuri pe care toți voiau să le afle. Plus că foarte mult timp nu se mai știuse nimic de el. Până aici totul suna foarte frumos, chiar și faptul că apare și un vampir, și anume Mathew Clairmont, și el om de știință printre ale cărui studii se numără și tot felul de chestii legate de ADN. Pe aici pe undeva deja nu mai puteam de curiozitate să aflu ce anume e cu acel Ashmole 782 de fapt și să aflu și eu ce mare secrete ascunde, plus că faptul că Diana nu putea scăpa de toate acele creaturi oricât de mult ar fi încercat, și că din cauza faptului că fiind atât de multe la un loc atrăgea atenția oamenilor, totul era și mai interesant. Apoi... a început minunata poveste de dragoste și totul a luat-o în jos. Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva poveștilor de dragoste, inclusiv cele care includ vampiri, dar mi-am reamintit de ce anume nu-mi mai plac vampirii, deloc.
Trecând peste asta, conform kindle-ului am ajuns la 51% din această carte și deja nu mai suport prea bine povestea. Adică, Diana află pe undeva în jurul a 300 de pagini că este probabil cea mai puternică vrăjitoare care există și cu toate că acum puterile astea ale ei încep să dea pe dinafară, la propriu, nu pare să aibă nici cea mai mică intenție de a învăța să controleze toată acea putere. Asta deși la un moment dat a spus că o va face și având în vedere că mai nou ăia din Congregație o tot amenință și toate cele, nu face nimic pentru a învăța să se apere. A, și tot vreau să zic asta ca să nu uit: am citit mai multe păreri în care cartea asta era comparată cu Twilight, iar la început nu am înțeles de ce; ei bine, acum mi-e clar, dar măcar în Twilight Bella avea o scuză pentru faptul că tot timpul trebuia să fie protejată de cineva, serios acum, era un simplu om, ce putea să facă împotriva unor vampiri? Dar Diana nu are absolut nicio scuză, nu având în vedere că e vrăjitoare și mai nou și una destul de puternică. Iar comportamentul lui Mathew mă scoate rău din sărite, serios, acum îi spune că nu mai pot să fie împreună și e rece cu ea și toate cele, apoi nu peste mult timp e iar îngrijorat pentru ea. A, ca să nu mai zic că la un moment dat, brusc, acel Ashmole 782 a fost dat uitării, iar dupaia tot ce am citit au fost chestii super siropoase legate de minunata dragoste dintre Diana și Mathew. Și apropo de Mathew și vampiri, se pare că în cartea asta sunt prezentați ca niște creaturi cărora le place foarte mult vinul. Și serios, cred că dacă mai citesc încă o dată ceva legat de vreun vin sau cum miroase sau de unde e o să mi se facă rău. A, și cred că pe parcursul poveștii am aflat cam tot ce a mâncat și băut Diana, plus cam tot ce a purtat. Și sunt atât de multe detalii despre personaje care apar la un moment dat pe parcursul cărții și apoi dispar care mi se par complet inutile. De ce să aflăm toată povestea unui anume personaj dacă el nu apare mai mult de 5 capitole din toată cartea? Serios, sunt niște detalii cu care nu faci nimic după aceea și care la drept vorbind nici nu interesează. Ca să nu mai zic câte alte detalii inutile sunt în cartea asta. Ceea ce o face ca dintr-un anumit punct încolo să devină foarte plictisitoare.
Voi pune totuși replicile acelea care mi-au plăcut într-o postare viitoare, pentru că mi-au plăcut și nah, trebuie. Ca o concluzie, se pare că nu reușesc să scriu recenzii lungi decât la cărțile care nu mi-au plăcut, frumos. Pentru cei care au citit ce am înșirat eu aici până la final, mulțumesc că ați avut atâta răbdare :)
Later edit: 53%, adică 380 de pagini și m-am decis să renunț să mai încerc să termin cartea asta. Punct.

marți, 15 ianuarie 2013

Ce e viața? E ca ața...

În 2013, nu uita:
...să călătorești
…să citești
…să fii copil
…să fii creativ 
…să fii curios!! :P
Să ai prieteni
…să privești
…să dansezi
…să ai și alt punct de vedere
…să-ți vizitezi prietenii/rudele mai des
…să savurezi
…să ai simțul umorului
… să-ți iubești meseria
…să iubești cântecul
…să iubești viața
…SĂ IUBEȘTI !!!..pur și simplu....

"Nu contează ce ai în viață, ci pe cine ai alături când treci prin viață!"

duminică, 13 ianuarie 2013

Why?

M-am uitat foarte atentă la ea. Revenise la înfățișarea de persoană bătrână pe care nu o văzusem de foarte mult ori. Nu îi plăcea să arate așa: extrem de în vârstă, cu părul alb ca neaua și chipul ridat. Și totuși, exact așa arătase prima dată când intrasem în micul ei refugiu din greșeală în acea zi de vară. Doar ochii nu îi trădau vârsta. Erau foarte plini de viață și străluceau. Sau cel puțin, așa erau de obicei. Acum erau pur și simplu triști. O tristețe care o urmărea de foarte mult timp și de care nu urma să scape prea curând, sau poate niciodată, cine ar fi putut ști?
- De ce? Am întrebat. De ce ai renunțat?
- Nu ai înțelege, mi-a zis oftând.
Am vrut să-i răspund, dar mi-am dat seama că poate avea dreptate. Poate că nu aș înțelege. Dar asta nu înseamnă că nu aș vrea să aud totuși povestea.
- Dar vreau să știu oricum.
- În acest caz, a zis un mic zâmbet apărându-i pe față, îți voi povesti. Ia un loc. S-ar putea să dureze.

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Ceas neobișnuit

Dă click pe link-ul de mai jos pentru a vedea un ceas neobișnuit care îți va da ora exactă. 


Recunosc că așa ceva nu am mai văzut, chiar mi s-a părut interesant și destul de uimitor de altfel. Dați click cu încredere ^_^

joi, 10 ianuarie 2013

Puiul de la radio

Mda, ce pot să zic? Numai chestia asta nu o auzisem până acum =))


Nu știu care este varianta originală a cântecului ăsta, cum am observat că este cântat în mai multe limbi, dar eu peste versiunea asta am dat prima dată și mi se pare că sună cel mai bine, deci pe asta o pun acilișea.
Pentru cine e interesat de restul variantelor existente pe minunatul youtube click aici

marți, 8 ianuarie 2013

A better world?

Toți spun că e mai bine acum. Că înainte era prea mult haos, prea multe războaie, prea multe vieți pierdute inutil, prea multă suferință. Și că, datorită noilor noștri lideri, toate astea nu mai există. Că trăim într-o lume mult mai bună. Ni se reamintește constant faptul că oamenii erau mereu responsabili pentru asta, sau mai bine zis că libertatea lor de a face tot ce își doreau îi făcea să creadă că au dreptul să facă foarte multe lucruri, iar multe dintre ele erau negative. Totul a fost cercetat și s-a ajuns la concluzia că toate problemele porneau de la cei care aveau prea multă imaginație și erau lăsați să-și folosească liber creativitatea. Cei care își lăsau liberi imaginația și visau la tot felul de chestii, care de cele mai multe ori se dovedeau a fi imposibil de atins. Ni se spune că hoții și acei criminali periculoși erau dintre cei rebeli, cei care se lăsau conduși de creativitatea minții lor, sau care se lăsau inspirați de romanele polițiste ce se publicau pe vremurile acelea.
Azi nu mai există astfel de cărți polițiste, fantasy, romantice, science fiction sau alte astfel de genuri. Publicarea lor este interzisă, iar cei care încearcă să treacă această barieră sunt imediat arestați. De fapt, orice fel de act de creație era interzis, și orice avea legătură cu acest gen de lucruri fusese distrus, sau cel puțin noi așa știam. Ce se întâmpla cu cei prinși până și practicând ceva ce aducea a act de creație ce erau arestați nu se știe cu siguranță, dar toți spun că cel mai probabil sfârșesc morți.
Singurele cărți care se mai pot găsi prin biblioteci sunt cele istorice și cele ce istorisesc fapte reale și manuale școlare. Cât despre muzică, mai există doar cea clasică: Mozart, Beethoven etc. Și atât. Picturi nu mai există nicăieri. Tot ce știu despre ele este ce ni se mai povestește pe la școală.
Credeam că trăim într-o lume mai bună acum, exact așa cum ni se spunea. Chiar credeam. Nu îi puteam înțelege pe bătrânii pe care îi întâlneam pe stradă și pe care îi auzeam oftând și vorbind pe șoptite despre vremurile de demult, când totul era liber. Când adolescenții făceau lucruri care mai de care mai trăznite, își vopseau părul în culori care de care mai ciudate și care atrăgeau atenția, fetele își dădeau cu oje la fel de colorate și toți își petreceau timpul pe internet, sau mergeau la filme, sau citeau cărți, își făceau bloguri și tot felul de alte chestii la care acum nu mai există acces. Filmele au luat drumul cărților, cât despre internet... e atât de verificat încât nu mai există acea libertate despre care aud atâtea. Obișnuiam să mă întreb cum fusese pe atunci și uneori încercam să-mi imaginez, dar nu obțineam nicio imagine clară.
O întrebasem pe mama la un moment dat despre cum era atunci, dar ea nu îmi spune mare lucru. Nu pentru că i-ar fi fost teamă, era o persoană foarte curajoasă de când o știam, ci pentru că asta o întrista prea tare. Îi aducea aminte de lucruri de care îi era foarte dor, așa cum îmi spusese chiar ea, și de tata pe care îl iubise enorm. Nu îl întâlnisem niciodată. Murise, din câte știam, atunci când eu încă nu împlinisem doi ani. Nu știu  cum murise sau de ce, mama nu îmi spusese asta niciodată. Am o singură poză  cu el, care nu este însă foarte clară. Dar zâmbește în ea, iar asta îmi e de ajuns.
Apoi într-o zi, în timp ce-mi făceam curat în cameră am găsit ceea ce părea a fi o ușă secretă. Curioasă, am deschis-o, iar ceea ce am descoperit mi-a luat respirația. Era plină cu cărți, foarte multe cărți, și CD-uri și DVD-uri și articole de prin diverse ziare de care eu nu auzisem. Am început să le cercetez și am descoperit că unele din acele cărți și articole erau scrise chiar de tata. Erau încercările lui de a le lumina mințile oamenilor și de a-i face să înțeleagă că lumea asta nu e așa perfectă cum cred ei că e, că suntem mințiți. Unele din cărțile pe care le scrisese erau din genurile interzise. Am citit tot ce scrisese el și mi-am dat seama că avea dreptate, trăiam o minciună. Minciuna pe care ne-o băgaseră pe gât dragii noștri conducători.
Acum stând în piață și ascultând același discurs al președintelui, care ne povestea despre cât de groaznice erau acele vremuri și cât de bine este acum nu încetam să mă gândesc la ceea ce găsisem. Cum putuse cineva să creadă că acea muzică și acele filme și cărți erau problema? Nu era nimic rău în ele. Erau superbe!
Mi-am strâns pumnii și un zâmbet amar mi-a răsărit pe față. Tata fusese unul dintre, așa numiții, rebeli, cei care încercaseră să le deschidă ochii acestor bieți nenorociți care credeau tot ceea ce le spunea. Eșuase, iar încercarea asta îl costase viața, dar cel puțin el făcuse ceva. Nu stătuse pasiv, înghițind toate aceste minciuni. Nu eram furioasă sau tristă pentru că din cauza asta își pierduse viața și nu avusesem șansa de a-l întâlni. Eram tristă doar pentru că vorbele lui nu reușiseră să-și atingă ținta. Și eram mândră de el, mândră să pot spune că eram fiica lui. Pentru că fusese printre oamenii curajoși, printre cei care considerau că era mai bine să încerce și să piardă decât să nu încerce deloc.
Această luptă trebuia continuată!

luni, 7 ianuarie 2013

"Free Four: Tobias Tells the Story (Divergent #1.1)" de Veronica Roth + Words from books...(22)

Primul meu gând după ce am citit mica poveste din perspectiva lui Four: Mult. Prea. Scuuuurrrttt!!! Atât de scuurrrt!!
Ok, mi-am revenit acum, trec mai departe. Asta este de fapt o mică povestire din perspectiva lui Four. Mai exact, partea din Divergent în care inițiaților li se arată cum să arunce cuțite la țintă. Atât. Nimic mai mult.
Nu pot spune că nu mi-a plăcut. Serios, e din perspectiva lui Four, cum să nu-ți placă? Numai eu știu cât de curioasă am fost, și încă mai sunt, în legătură cu trecutul lui și personalitatea lui și lista poate continua.
Mi-a plăcut faptul că am putut vedea măcar o mică parte din Divergent din perspectiva lui Four. Dacă nu altceva, măcar am avut ocazia de a-l cunoaște puțin mai bine. Și de a vedea ce anume l-a atras la Tris în primul și în primul rând. De fapt, cred că acum îmi place și mai mult de el decât înainte și abia aștept să văd ce mai aflăm despre el în Insurgent.
Am mai văzut și ce anume crede el despre Eric, nu m-a luat neapărat prin surprindere, dar mă bucur că am aflat. Serios, Eric e prea... eh, cine a citit Divergent știe despre ce e vorba.
Deci dacă v-a plăcut de Four în Divergent atunci trebuie neapărat să citiți și chestia asta, chit că e scurtă. 

Și un mic fragment din această povestire, cum nu mă pot abține și cum pentru un fragment mă gândeam că nu merită să fac o postare separată, și așa asta urma să fie mult prea scurtă, cum nu am foarte multe de zis despre o poveste de 13 pagini.

"Before she got here everything had stalled inside me, and every morning I was just moving toward nighttime. I’d thought about leaving—I’d decided to leave, to be factionless, after this class of initiates was done. But then she was here and she was just like me, putting aside her gray clothes but not really putting them aside, never really putting them aside because she knows the secret, that they are the strongest armor we can wear. And now she hates me and I can’t even leave Dauntless to join the factionless, like I was going to, because Eric’s eye is on her like it was on Amar last year, right before he turned up dead on the pavement near the railroad tracks. All the Divergent end up dead except me, because of my fluke aptitude test result, and if Eric is watching her, she’s probably one, too. My thoughts skip back to the night before, how touching her sent warmth into my hand and through the rest of me, though I was frozen with fear. I press my hands to my head, press the memory away. I can’t leave now. I like her too much. There, I said it. But I won’t say it again."

duminică, 6 ianuarie 2013

I hate Valentine's Day

Hmm, nu un film extraordinar, am văzut și mai reușite cu subiect aproximativ asemănător, dar am râs, a fost și romantic, deci pentru mine a mers.
Filmul o are ca și protagonistă pe Genevive, o florăreasă care are o teorie destul de interesantă despre iubire și relații și întâlniri. Din punctul ei de vedere, relațiile nu vor funcționa niciodată, iar cuplurile de cele mai multe ori sfârșesc prin a fi complet nefericite. În consecință, ea a venit cu o idee conform căreia numărul ideal de întâlniri este cinci, timp în care cei doi se pot distra și toate cele, apoi se pune punct. Fără remușcări, fără dezamăgiri, fără alte pretenții și, mai ales, fără suferință. De fapt, ea este considerată atât de bună din punctul ăsta de vedere de către cei care o cunosc, încât toți îi cer sfatul în privința întâlnirilor și orice este legat de ele. Dar la un moment dat ea întâlnește un nou tip, anume cel care urmează să deschidă un nou restaurant în locul unuia care dăduse faliment, iar după ce iese cu el toate teoriile îi sunt puțin date peste cap, sau puțin mai mult.
Filmul, per total, a fost drăguț. Atâta doar că mi s-a părut că Genevive zâmbea cam mult. Deci cred că în cel puțin 80% din film are zâmbetul pe buze. Știu că așa e personajul ei construit, personaj care de altfel mi-a plăcut, dar nu-mi pot închipui cum o persoană poate zâmbi atât fără să o doară gura, obrajii etc. Deși, chestia asta m-a și amuzat pe parcursul filmului.
Cam atât aș avea de zic despre filmul ăsta. Cum am mai spus, e drăguț, haios și are și romance, deci dacă vă plac astfel de filme eu vi-l recomand.

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Words from books...(21)

"- I guess it was because... I think it's important to protect people. To stand up for people. Like you did for me. He smiles at me. That's what the Dauntless are supossed to do, right? That's what courage is. Not... hurting people for no reason."

"Sometimes crying or laughing are the only options left, and laughing feels better right now."

"We believe in ordinary acts of bravery, in the courage that drives one person to stand up for another."

"- But becoming fearless isn't the point. That's impossible. It's learning how to control your fear, and how to be free from it, that's the point."

"Somewhere there is a girl who tries to understand what people are going through, who accepts that people do evil things and that desperation leads them to darker places than they ever imagined. I swear she exists, and she hurts for the repetant boy I see in front of me. But if I saw hr, I wouldn't recognize her."

"If I refuse to give up now, it will look brave to whoever watches me, but sometimes it isn't fighting that's brave, it's facing the death you know is coming."

"I am not Abnegation. I am not Dauntless. I am Divergent. And I can't be controlled."

Divergent by Veronica Roth

vineri, 4 ianuarie 2013

Leapșă: 2012 review

Leapșa e primită de la Ghanda, mi s-a părut foarte drăguță ideea :)

Pentru unii, 2012 a fost un an bun, pentru alții mai puțin, dar aș vrea să stăm cu toții câteva minute și să ne gândim la anul care a trecut, sa ne amintim cele mai vesele și cele mai triste momente și să încercăm să tragem niște concluzii pentru anul care vine. De aceea lansez această leapșă alcătuită din 12 întrebări... plus una bonus, pentru anul care vine ;)

1) Care este cea mai fericită amintire din anul 2012?
Ar fi mai multe, dar voi alege o nuntă la care am fost. A fost foarte frumos, atât zic.

2) Care e cel mai trist lucru care ți s-a întâmplat anul trecut?
Hmm, nu știu, chiar nu îmi vine nimic în minte acum.

3) Care este cuvântul care rezumă cel mai bine anul care abia s-a încheiat?
Plin, cu siguranță. Bac+facultate+diverse probleme+alte chestii personale.

4) Ce dorință ți s-a împlinit anul trecut?
Am reușit să-mi cumpăr un Kindle.

5) Care este realizarea pe care nu vrei s-o uiți?
Media de peste 8 de la bac.

6) Câte cărți ai citit anul trecut?

Nu știu sigur, cred că în jur de 30 sau pe undeva pe acolo. 

7) Care a fost cea mai bună carte citită în 2012?
Cu siguranță Delirium de Lauren Oliver. A fost genială.

8) Care carte citită anul trecut ți-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare?
Witch and Wizard de James Patterson. Groaznică carte.

9) Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2012?
Argo, cu siguranță. A fost super filmul.

10) Care este cea mai frumoasa melodie pe care ai descoperit-o în 2012?
Am descoperit mai multe melodii anul trecut, nu cred că aș putea alege dintre ele, mai ales că nici nu mai îmi amintesc exact care au fost :))

11) Regreți ceva de anul trecut?
Nu neapărat. Poate doar faptul că nu am intrat la buget la facultate, dar asta se poate rezolva.

12) Ce ai învățat din experiența adunată în anul care s-a încheiat?
Că dacă îți dorești într-adevăr ceva și muncești și te străduiești din greu atunci cu siguranță îl vei obține.

Bonus: 13) Scrie o dorință pentru anul 2013.

Să fie un an cât mai bun.

Leapșa asta o poate lua oricine dorește. :D

Movie Quotes(#1)

joi, 3 ianuarie 2013

Kid the Phantom Thief

Dacă tot am început să vorbesc de anime-uri pe aici, mă gândeam să povestesc și despre ăsta. Este încă on-going, dar m-am hotărât să scriu despre el pentru că manga e scrisă de același tip care scrie și Detective Conan, cel din urmă având foarte multe episoade și nu dă vreun semn că s-ar termina cândva în viitorul apropiat. Sper ca Magic Kaito să nu fie la fel de lung.
Ok, revenind, în acest anime este vorba de Kaito Kuroba, un elev în vârstă de 17 ani, care este pasionat de magie, și este și destul de bun la asta. Pasiunea a preluat-o de la tatăl lui, care fusese un magician celebru, dar care din păcate murise în urmă cu opt ani, dacă țin eu bine minte. În primul episod își face apariția, sau mai bine zis reapariția, un hoț care se folosește de magie și care nu mai fusese prezent ani de zile. La provocarea unei prietene din copilărie, Kaito are de gând să demonstreze că e mai bun decât acest hoț magician și plănuiește să-l înfrunte. Și așa află că inițial acel hoț fusese de fapt tatăl lui și că fusese omorât de o organizație care urmărea să găsească un anume diamant cu ceva puteri magice. Așa el se hotărăște să preia rolul lui Kaito Kid, hoțul, și să găsească respectiva bijuterie înaintea organizației și, mai apoi, să o distrugă.
Mie a început să-mi placă personajul ăsta de când l-am văzut în Detective Conan în câteva episoade. Iar, cum eu sunt curioasă, am aflat că există o manga și m-am apucat să o citesc. Și când am aflat că va apărea și un anime, am fost extrem de fericită. Poate că nu respectă exact manga, dar anime-ul ăsta tot îmi place foarte mult. Ca și personajul principal de altfel.
Are momentan 13 episoade și abia aștept să iasă următorul, chiar vreau să văd ce anume se va întâmpla mai departe. E un anime foarte simpatic, cu un personaj principal haios, care are parte de multe aventuri, ca să le spun așa, după ce află acel secret.

miercuri, 2 ianuarie 2013

"Divergent(Divergent #1)" de Veronica Roth

Am auzit foarte mult lucruri bune despre această carte, și serie de fapt, și o am de ceva timp în format ebook, dar printre toate cărțile pe care trebuie să le citesc am uitat de ea pentru o vreme. Iar acum că am terminat-o nici nu știu ce aș putea să spun, adică are foarte multă acțiune și se întâmplă foarte multe chestii și nu am putut să nu o termin cât mai repede chiar dacă la început nu prea aveam chef de citit.
Cred că mulți știu deja despre ce este vorba și despre facțiuni și toate cele, dar în caz că e cineva care încă nu a auzit de cartea asta, sau nu știe exact despre ce este, voi face un mic rezumat. Deci, acțiunea are loc într-un viitor mai mult sau mai putin îndepărtat, unde oamenii sunt împărțiți în cinci facțiuni: Abnegație, Candoare, Erudiție, Prietenie și Neînfricare. Sper că nu am greșit vreuna din denumiri, iar dacă da nu ezitați să mă corectați. La 16 ani fiecare tânăr trece printr-un fel de examen care are rolul de a stabili cărei facțiuni aparține, iar la ceremonie are dreptul să aleagă. Și Tris trece prin acest test în urma căruia află că este Divergentă, mai exact că nu i se potrivește o singură facțiune, iar acum trebuie să aleagă. Și alege Neînfricare. Apoi trebuie să treacă de etapa inițierii pentru a deveni membru oficial al acestei facțiuni. Și ce mai inițiere. Cu siguranță nu se așteptase la așa ceva. A, da, și este avertizată după acel test să nu spună nimănui despre faptul că este Divergentă deoarece asta o pune în pericol. La început nu am înțeles de ce era așa mare lucru chestia cu a fi Divergent, dar m-am prins eu până la final. Și chiar mi-a plăcut mult ideea.
Personajele, pentru că vreau neapărat să vorbesc despre ele. Tris mie mi-a plăcut mult încă de la început. Mi s-a părut a fi o persoană puternică, chiar dacă mai avea uneori diverse îndoieli. Și mi-a plăcut că nu s-a lăsat niciodată, oricât de greu i-ar fi fost și că a continuat să lupte și să devină mai puternică. Asta și faptul că sub corpul acela mic și slab al ei se ascundea o persoană mult mai puternică decât mi-aș fi închipuit eu la început și care i-a luat prin surprindere pe foarte mulți. Four la început nu mi s-a părut foarte simpatic, adică era dur și toate cele. Dar nu-i problemă, că după ce am intrat mai adânc în poveste și am aflat mai multe despre el a început să-mi placă foarte mult. Prea mult poate. În fine. Astea ar fi personajele principale, dar mi-au mai plăcut și altele printre care: Uriah, Christina, Will și Tori. Cam ăștia ar fi preferații mei.
La final eram cu inima în gât și mă așteptam să se întâmple ceva asemănător ca în altă carte distopică pe care am citit-o, ceea ce m-ar cam fi dezamăgit, dar din fericire nu s-a întâmplat așa ceea ce m-a făcut extrem de fericită. Erau să-mi dea lacrimile la un moment dat, citiți cartea și veți afla de ce, dar per total chiar mi s-a părut a fi o carte super. Are cam de toate: acțiune, romance, suspans, umor și multe altele, dar nu-mi vin acum în minte. Am avut eu îndoielile mele, dar asta e una din acele cărți care chiar merită citite și eu chiar o recomand oricui. 

marți, 1 ianuarie 2013

Welcome 2013

Nu am chef de postat altceva, și oricum e prima zi din noul an, deci vă urez și eu Un An Nou cât mai fericit și plin de realizări și multă sănătate și tot ce vă mai doriți voi >:D<