luni, 29 aprilie 2013

Iron Man 3

Ahhh, nici nu pot găsi cuvintele potrivite pentru a descrie cât de tare mi s-a părut filmul ăsta. Mi s-a părut pur și simplu genial. Aș putea spune chiar că dintre cele trei filme din această serie, ăsta e cel mai bun.
O chestie care mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că este arătat faptul că acțiunea din filmul ăsta are loc după evenimentele din Avengers. Și faptul că vedem cum l-a schimbat experiența aceea pe Tony Stark. A, și că tot zic de el, mi s-a părut la fel de genial ca de fiecare dată, e tot el, iar asta m-a încântat extrem de mult.
O altă chestie care mi-a plăcut: faptul că personajul negativ este Mandarinul. Chiar mă întrebam dacă va apărea în unul din filmele astea. Și legat de personajul ăsta, a fost o chestie care chiar m-a luat prin surprindere la un moment dat, numai la o astfel de întorsătură nu m-aș fi așteptat.
Apoi ar mai fi Pepper Pots. Femeia asta mi-a fost simpatică încă de la început, dar acum mi-a plăcut de ea extrem de mult. Mi s-a părut a fi mult mai puternică față de filmele anterioare și au fost anumite lucruri care s-au petrecut în film care m-au făcut să o admir.
De când am văzut trailerul, mă așteptam ca filmul asta să fie super, dar mi-a depășit cu mult așteptările. A fost plin de acțiune, erau scene când stăteam cu inima în gât întrebându-mă ce se va întâmpla mai departe, apoi au fost scene în care am râs cu poftă, și au fost și momente emoționante, dacă pot să zic așa, iar la final chiar m-am bucurat că l-am văzut. Efectele speciale mi s-au părut foarte reușite, de asemenea.
Ce aș mai putea să zic? Nu mai știu și probabil că recenzia acestui film nu e chiar cine știe ce, dar chiar nu îmi pot găsi cuvintele potrivite, atât de mult mi-a plăcut filmul ăsta. Mi-au plăcut personajele și modul în care au evoluat ele, mi-au plăcut și acele întorsături de situație, și au fost câteva, și e un film pe care eu chiar îl recomand celor cărora le plac filmele cu acțiune, cu glume pe ici pe colo, ca și celor care sunt fani Iron Man, așa, cam ca mine. El e unul din eroii mei preferați încă de când eram mică și mă uitam la desenele animate. 

duminică, 28 aprilie 2013

Superb îndemn!

Nu există o iubire mai dezinteresată și necondiționată decât cea a părintelui față de copiii săi.
Charlie Chaplin, tată a 12 copii, în 1965, fiind la venerabila vârstă de 76 de ani, a scris o scrisoare fiicei sale de 21 de ani, Geraldine, care încerca să-și facă o carieră în lumea dansului, în orașul Paris. Scrisoarea este emoționantă, foarte personală, dar în același timp i se potrivește fiecăruia din noi.
Este un exemplu de dragoste paternă și grijă, de tristețe și bucurie, mândrie și îngrijorare, înțelepciune adunată de-a lungul anilor și copilărie, care s-a păstrat în el. “Niciodată nu am fost un înger”, scria geniul cinematografiei, “dar întotdeauna m-am străduit să fiu un om în adevăratul sens al cuvântului. Încearcă și tu”.
Citiți această scrisoare și gândiți-vă la ce v-au învățat părinții și ce ați vrea să vă învățați copiii.

vineri, 26 aprilie 2013

FAIL =))

Ce pot să zic? Omul chiar a crezut că poate :)) Video-ul de mai jos mi-a înveselit complet ziua =))
Enjoy! 

miercuri, 24 aprilie 2013

Din marketing

Asta ni s-a arătat astăzi la cursul de marketing și pur și simplu trebuia să fie împărtășită și aici, cu voi. 
Să explic: clipul de mai jos este de fapt o reclamă la un blender, iar compania producătoare a ales un mod mai neobișnuit de a-i face publicitate. O să vedeți în video. Chestia asta în marketing se numește Guerilla Marketing(sper că am scris corect).
Ce pot să zic? După ce l-am văzut principala mea întrebare a fost: de ce?

luni, 22 aprilie 2013

"Înainte să adorm" de S.J. Watson

Nici nu-mi pot găsi cuvintele potrivite pentru a descrie această carte, dar voi încerca să mă descurc. 
Cartea asta prezintă povestea lui Christine Lucas. Ea este o femeie care se află undeva în jurul vârstei de cincizeci de ani, care se trezește în fiecare dimineață neștiind cine este, unde se află, faptul că este căsătorită și multe altele. De cele mai multe ori are impresia că este cu mult mai tânără, iar în fiecare dimineață trece prin șocul de a afla că viața a trecut practic pe lângă ea și că nu mai poate face nimic pentru a schimba lucrurile. Acest lucru se datorează faptului că ea suferă de o formă de amnezie care nu îi permite să rețină informațiile și amintirile noi pentru mai mult de douăzeci și patru de ore. Iar pe lângă asta, nu își poate aminti foarte bine nici trecutul.
Cartea asta începe efectiv în momentul în care Christine se trezește, are impresia că bărbatul de lângă ea este complet străin și crede că are cu vreo douăzeci de ani mai puțin. Apoi, după ce soțul ei îi povestește cine este și pleacă la servici, primește un telefon de la un anume doctor Nash care îi spune că lucrează împreună pentru a îi îmbunătăți memoria de ceva timp și îi mai spune unde anume poate găsi jurnalul în care scria de câteva săptămâni. Iar în felul acesta noi, împreună cu ea, îi aflăm povestea, sau cel puțin cea pe care a notat-o în jurnal.
Mi-a plăcut foarte mult cartea asta. Am tot văzut-o prin librării, dar nu am fost sigură dacă merită, dar în cele din urmă am decis să văd cum va fi. Și m-a surprins plăcut în foarte multe privințe. Mi-am dat seama destul de târziu, ca să zic așa, că această carte este scrisă de un bărbat, iar povestea este povestită din perspectiva unei femei. Dar în timp ce citeam mi-am dat seama că nu conta, dacă nu aș fi citit pe internet că este vorba de un bărbat, nici nu mi-aș fi dat seama.
Mi-a plăcut mult de Christine, mi s-a părut a fi o persoană suficient de puternică pentru a putea face față vieții pe care o avea, cu toate acele lucruri pe care nu și le putea aminti și trebuind mereu să se bazeze pe cineva pentru a-i povesti cine este și toate cele. Și, în același timp, la un moment dat mi-a părut rău pentru ea, pentru că sunt momente în care nu își poate da seama ce este real și ce anume este inventat de mintea ei, iar uneori pune sub semnul întrebării chiar și acel jurnal. Iar pe parcursul cărții se străduiește să adune toate piesele vieții ei și să își dea seama cum a ajuns unde este acum.
Nu vreau să spun prea multe, așa că mă voi opri aici. Asta e una din acele cărți care m-a pus pe gânduri. Eu o recomand tuturor, e o carte foarte bună și care pe mine m-a luat prin surprindere în nenumărate rânduri. Iar finalul m-a lăsat efectiv cu gura căscată.

duminică, 21 aprilie 2013

Văzute prin diverse locuri

Pentru că s-a întâmplat să văd diverse chestii plimbându-mă prin Mall, am zis să povestesc și aici.

Paharele astea nu mai știu sigur în ce magazin le-am văzut, dar ideea cu capul de mort mi s-a părut amuzantă. Am observat că mai nou e la modă ideea asta cu capul de mort, am văzut coliere și tricouri și altele, dar chiar pe pahare nu mă așteptam să văd.
Astea le-am văzut în Cărturești. Da. Au pe lângă cărți, CD-uri, jocuri pentru copii și căni, plus alte chestii pe care nu înșir aici. Iar modelele de pe cănile astea mi s-au părut foarte simpatice :D
Poza de jos este tot de la Cărturești. Jumătățile astea de cărți sunt lipite pe vitrina de la intrare. Și, cu toate că mi s-a făcut puțin milă de săracele cărți, ideea în sine tot mi se pare foarte interesantă.
Nu-i așa că micuțul de mai jos pare real? De fapt, e o jucărie de pluș, în Inmedio am văzut-o dacă țin bine minte, și nu m-am putut abține să nu îi fac o poză. Mi s-a părut atât de simpatic ^^

marți, 16 aprilie 2013

A girl who reads

“You should date a girl who reads.
Date a girl who reads. Date a girl who spends her money on books instead of clothes, who has problems with closet space because she has too many books. Date a girl who has a list of books she wants to read, who has had a library card since she was twelve.

Find a girl who reads. You’ll know that she does because she will always have an unread book in her bag. She’s the one lovingly looking over the shelves in the bookstore, the one who quietly cries out when she has found the book she wants. You see that weird chick sniffing the pages of an old book in a secondhand book shop? That’s the reader. They can never resist smelling the pages, especially when they are yellow and worn.


She’s the girl reading while waiting in that coffee shop down the street. If you take a peek at her mug, the non-dairy creamer is floating on top because she’s kind of engrossed already. Lost in a world of the author’s making. Sit down. She might give you a glare, as most girls who read do not like to be interrupted. Ask her if she likes the book.


Buy her another cup of coffee.


Let her know what you really think of Murakami. See if she got through the first chapter of Fellowship. Understand that if she says she understood James Joyce’s Ulysses she’s just saying that to sound intelligent. Ask her if she loves Alice or she would like to be Alice.


It’s easy to date a girl who reads. Give her books for her birthday, for Christmas, for anniversaries. Give her the gift of words, in poetry and in song. Give her Neruda, Pound, Sexton, Cummings. Let her know that you understand that words are love. Understand that she knows the difference between books and reality but by god, she’s going to try to make her life a little like her favorite book. It will never be your fault if she does.


She has to give it a shot somehow.

Lie to her. If she understands syntax, she will understand your need to lie. Behind words are other things: motivation, value, nuance, dialogue. It will not be the end of the world.

Fail her. Because a girl who reads knows that failure always leads up to the climax. Because girls who read understand that all things must come to end, but that you can always write a sequel. That you can begin again and again and still be the hero. That life is meant to have a villain or two.

Why be frightened of everything that you are not? Girls who read understand that people, like characters, develop. Except in the Twilight series.

If you find a girl who reads, keep her close. When you find her up at 2 AM clutching a book to her chest and weeping, make her a cup of tea and hold her. You may lose her for a couple of hours but she will always come back to you. She’ll talk as if the characters in the book are real, because for a while, they always are.

You will propose on a hot air balloon. Or during a rock concert. Or very casually next time she’s sick. Over Skype.

You will smile so hard you will wonder why your heart hasn’t burst and bled out all over your chest yet. You will write the story of your lives, have kids with strange names and even stranger tastes. She will introduce your children to the Cat in the Hat and Aslan, maybe in the same day. You will walk the winters of your old age together and she will recite Keats under her breath while you shake the snow off your boots.

Date a girl who reads because you deserve it. You deserve a girl who can give you the most colorful life imaginable. If you can only give her monotony, and stale hours and half-baked proposals, then you’re better off alone. If you want the world and the worlds beyond it, date a girl who reads.

Or better yet, date a girl who writes.” 
― Rosemarie Urquico

Găsit aici.

luni, 15 aprilie 2013

"Bărbați și alte catastrofe" de Kerstin Gier

Asta este cea de-a treia carte a acestei autoare pe care o citesc și trebuie să spun că am o părere foarte bună despre ea și că voi continua să citesc cărți de-ale ei. M-a surprins plăcut în mai multe situații. Știu că Kerstin Gier a scris trilogia Culorile dragostei, am auzit de ea de ceva timp, dar am tot evitat să mă apuc de ea din diverse motive. Acum aș fi destul de curioasă să o citesc, mai ales că genul trilogiei e diferit față de cărțile pe care le-am citit până acum scrise de ea.
În această carte facem cunoștință cu Judith, o tânără de 26 de ani, studentă la germanistică care este împreună cu Hoger de cinci ani. Iar Holger nu este tipul acela de bărbat minunat sau măcar ok, nu, el o cam ignoră, nu se poate spune că mai sunt chiar apropiați, iar, cum e și firesc, în cele din urmă se despart. Iar Judith, după ce își revine din tristețe, începe să se gândească că ar fi timpul să întâlnească și alți bărbați. Ceea ce și face. Doar că nu prea are noroc la acest capitol, dând peste tot felul de ciudați.
Și nici prietenele ei cele mai apropiate nu se poate spune că stau mai bine decât ea. Bille se chinuie să-i atragă atenția unuia din vecinii imobilului în care tocmai s-a mutat, Susanna s-a căsătorit cu unul care să spun doar că nu e minunea de pe lume, și nici Katja nu se înțelege minunat cu prietenul ei.
Atunci când am început cartea asta, am sperat să fie ceva ușor de citit, amuzant, dar să nu fie cumva exagerat în vreun fel. Iar acum că am terminat, pot spune că exact așa a și fost. Povestea mi s-a părut credibilă, personajul principal mi-a fost foarte simpatic încă de la început, ca și prietenele, fratele, sora și alte rude cu care e mai apropiată.
Au fost multe momente amuzante, multe replici care m-au făcut să zâmbesc, iar la un moment dat chiar râdeam de-a binelea. Nu mă așteptam să râd într-adevăr. Îmi place stilul în care scrie Kertin Gier, e ușor de citit și de urmărit firul poveștii, nu sunt folosite cuvinte grele(în cartea asta sunt câteva într-un anumit context destul de amuzant, dar acelea sunt explicate la subsolul paginii), iar eu de personaje m-am atașat destul de repede. Chiar a fost ceea ce aveam eu nevoie atunci când am început-o.
Eu recomand această carte, e relaxantă și amuzantă și cred că multor persoane le va plăcea.

duminică, 14 aprilie 2013

Awesome photographs

The Breathtaking Melissani Cave in Greece.























Piano and Violin Building    " China "












Mountain-side farming in the province of Bolzano (Bozen) in Italy.










"Hiller Lake" ( Western Australia ) Its startling colour remains a mystery and while scientists have proven it's not due to the presence of algae, unlike the other salt lakes down under, they still can't explain why it's pink.
























Snowy Night, MoscowRussia.


































Frozen waterfall,  Slovenia.
























“Eye of the Canyon” Can be seen only 2 minutes, 1 time each year.  Chigger Cliffs at Chigger Ridge MountainGA.

marți, 9 aprilie 2013

Words from books...(28)

Am fi tare fericiți dacă am putea să ne abandonăm pe noi înșine așa cum îi putem abandona pe ceilalți. - Doamna du Deffand

"- Știi, douăzeci de ani de viață înseamnă o poveste lungă, i-a răspuns Valerie, scuturându-și fusta de praf.
- Nouă rânduri, a oftat Andrew.
- Cum adică, nouă rânduri?
- Dacă îmi încredințezi douăzeci de ani de viață, eu ți-i rezum în nouă rânduri."

"- Viața nu e ca un aparat din ăsta modern, la care trebuie doar să apeși pe un buton ca să asculți melodia pe care o vrei. În viață nu putem da timpul înapoi, iar unele dintre faptele noastre au consecințe ireparabile."

"- Când este sinceră, credința te obligă să-ți respecți propria omenie. Suntem responsabili în fața lui Dumnezeu pentru această părticică de omenie pe care El ne-o încredințează, atunci când ne oferă viața. E de-ajuns o clipă de uitare, de lașitate, de cruzime, pentru a-ți pierde pe vecie demnitatea. Unii credincioși se tem de focul iadului. Pe mine, ca unul care predă teologia, chestia asta mă face întotdeauna să zâmbesc. Iadul se află mult mai aproape de noi; atunci când ne pierdem rațiunea de a fi oameni, el ne deschide porțile chiar aici, pe pământ."

"Andrew s-a gândit din nou la adolescența lor. Amintirile sunt uneori ca fotografiile decolorate de vreme, ale căror detalii sunt puse în evidență doar de o anumită lumină. A simțit că ei doi erau legați de o complicitate mai puternică decât orice pe lume."


Și dacă aș mai trăi o dată de Marc Levy

luni, 8 aprilie 2013

De ce citesc?

Mă gândesc cum aș putea răspunde la această întrebare de câteva zile. Deci, hai să-i dăm drumul.
Pasiunea mea pentru citit pot spune că a început datorită mamei mele, care încă de când eram mici a încercat să ne convingă pe mine și pe fratele meu să citim. Iar cartea care mi-a stârnit această pasiune a fost una fantasy pe care mi-o amintesc și acum. Ea se numea Fetița celei de-a șasea luni. Îmi amintesc că am primit-o cadou de Crăciun, am citit primele rânduri, iar apoi nu m-am mai putut opri. După aceea au urmat alte cărți aparținând aceluiași gen, iar după ce m-am plictisit, ca să zic așa, de el, am încercat și alte genuri de cărți: romance, science fiction, polițiste și lista poate continua. Acum, nu prea aș putea sta foarte mult timp fără să citesc o carte, cu excepția momentelor când am examene și chiar nu am timp de altceva. 
Mi-am dat seama la un moment dat că din cărți, chiar și cele fantasy și science ficiton, se poate învăța câte ceva. Fiecare carte are un mesaj în cele din urmă. Iar cititul pentru mine a devenit o plăcere și, de asemenea, un hobby, la care nu vreau să renunț vreodată.
Eu consider că lumea ar trebui să citească din următoarele motive:
1. Pentru că dezvoltă vocabularul.
Da, știu, poate nu pare un motiv suficient de bun, dar eu am învățat cum să mă exprim mai bine din cărți. Asta pentru că fiecare carte are un anumit limbaj și se pot învăța suficiente lucruri din punctul ăsta de vedere din ele. Chiar și din cele aparținând genului science fiction. Nu cred că trebuie să fie neapărat manuale, sau cărți de specialitate.
2. Pentru că e relaxant.
Eu una după o zi lungă la facultate abia aștept să pun mâna pe o carte. Sunt suficiente romane pe piață care au un subiect relaxant, care sunt scrise în așa fel încât să poată fi citite ușor, și de către oricine, și care nu necesită cine știe ce atenție pentru a fi înțelese. Pentru mine, astea sunt așa numitele cărți Chic, deși nu sunt singurele care sunt scrise într-un asemenea mod.
3. Pentru că te ajută să te deconectezi.
Cu ajutorul unei cărți bune poți, pentru o perioadă de timp, să intri într-o altă lume și să uiți de problemele de peste zi sau de cele pe care va trebui să le rezolvi în zilele ce vor urma. De asemenea, atunci când citești o carte, poți deveni o cu totul altă persoană. Mie nu mi s-a întâmplat doar o singură dată să mă identific cu personajul principal și să "trăiesc" în pielea lui. Iar cu anumite personaje chiar am simțit că am ceva în comun, uneori acelea fiind chiar personaje secundare.
4. Pentru a avea o altă viziune asupra lumii.
Da, vorbesc serios. Citind anumite cărți mi s-a întâmplat să văd lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă decât până atunci. Cărțile m-au ajutat să realizez cât de importante sunt anumite lucruri, cum ar fi familia, prietenii etc, lucruri la care eu de obicei nu contemplez prea mult. M-au ajutat să realizez cât de mult poate fi schimbată viața unei persoane de către un eveniment, cunoașterea unor persoane noi, de către vreun zvon și multe altele. Poate sună clișeic, dar mulți dintre noi nu realizează ce impact ar putea avea în viața altor persoane.
5. Pentru că poți afla lucruri noi.
Și aici nu mă refer doar la cărțile de specialitate sau manualele școlare. Chiar și dintr-o carte de ficțiune se pot învăța lucruri noi. De exemplu, citind Și dacă aș mai trăi o dată de Marc Levy, am aflat despre regimul totalitar ce fusese instalat în Argentina acum mulți ani, despre cum toți cei care erau împotriva sistemului erau săltați din propria casă, torturați și apoi omorâți, și cum copii le erau luați și dați spre adopție altor familii, cum multe mame încercau să îi aducă în fața dreptății pe cei vinovați, chiar dacă șansele lor erau extrem de mici. Am aflat că acelea erau întâmplări reale. Și nu este prima carte cu care pățesc asta.
6. Pentru povestea propriu-zisă.
Fiecare carte prezintă o anumită poveste. Fie ea carte polițistă, thriller, romance sau ce mai vreți voi, fiecare prezintă povestea unui anume personaj, sau a mai multor personaje. Iar fiecare astfel de poveste are farmecul ei, poți învăța multe din povestea unui anume personaj, chiar dacă acesta nu a existat niciodată. Iar fiecare din aceste povești are un mesaj, care eu cred că este folositor.
7. Pentru noi experiențe.
Da, ați citit bine. Eu pot spune că am învățat multe din cărți, din experiențele personajelor și din trăirile lor. Sigur, poate că să citești despre experiența altcuiva nu e același lucru cu a învăța din experiențele proprii, dar viața e scurtă și nu ai timp să încerci chiar tot ce ai vrea. Iar prin intermediul cărților poți avea parte, în mod indirect, de aventuri, întâmplări și tot felul de peripeții pe care probabil că nu lei vei putea avea în viața reală. Iar ăsta mi se pare un lucru minunat. Prin intermediul cărților poți avea sute de experiențe diferite, poți trăi în diverse locuri și poți vedea foarte multe lucruri.
8. Pentru că dezvoltă imaginația.
Poate că mulți consideră că imaginația nu este foarte importantă, dar eu cred că se înșală. În viață, eu consider că e nevoie și de imaginație. Mie, de exemplu, imaginația mi-a folosit la bac la română, iar la facultate am descoperit cât de importantă este aceasta într-un business. Unele dintre cele mai bune idei de produse și servicii au apărut și datorită imaginației de care au dat dovadă creatorii lor. Iar ăsta este doar un simplu exemplu.
9. Pentru a scăpa de plictiseală.
E adevărat că acum există mai multe moduri de a nu te plictisi, cum ar fi internetul, televizorul, telefonul mobil și multele jocuri ce pot fi descărcate. Dar în cele din urmă chiar și de ele oamenii se pot plictisi. În schimb, citind o carte asta nu prea se întâmplă. Mi se pare un mod foarte bun de a petrece timpul liber și momentele în care ești plictisit. Și are și multe alte efecte pozitive, chiar dacă poate nu ne dăm seama de toate.
10. Pentru că dezvoltă gândirea.
Cărțile, din punctul meu de vedere, îi pot ajuta pe oameni să fie mai open-minded, cum nu găsesc expresia în română. Practic, cărțile pot ajuta la lărgirea orizonturilor.

Acest articol este scris în cadrul concursului organizat de Libris(librărie online și cărți online) pentru bloggerii români. 
Voi de ce citiți?

sâmbătă, 6 aprilie 2013

"Și dacă aș mai trăi o dată" de Marc Levy

Marc Levy a ajuns să fie unul din autorii mei preferați, acei autori a căror cărți o să le vreau chiar dacă habar nu am despre ce este vorba în ele. Dintre toate cărțile lui pe care le-am citit până acum niciuna nu m-a dezamăgit, iar cea de față nu face excepție de la regula asta.
Personajul principal al acestui roman, Andrew Stilman, pare să aibă o viață aproape perfectă: este un jurnalist cunoscut și apreciat al ziarului New York Times, este apreciat de către șefa lui, iar de curând și-a reîntâlnit marea iubire din anii studenției cu care se și căsătorește. Viașa lui este dată însă peste cap atunci când, în dimineața zilei de 9 iulie, în timp ce făcea jogging, este înjunghiat în spate de către o persoană pe care nu reușește să o vadă. În acel moment este convins că va muri. Dar atunci când se trezește, își dă seama că data este aceea de 9 mai. Realizează atunci că a făcut un salt în timp, oricât de ciudată i se pare la început ideea asta. Iar acum este decis să afle cine anume ar dori să-l omoare și să încerce să oprească acest lucru din a se întâmpla. Dar pentru asta trebuie să se grăbească, pentru că timpul pe care îl are la dispoziție este limitat.
Cartea asta este diferită față de celelalte romane ale lui Marc Levy pe care le-am citit până acum. Este, în același timp, un roman de dragoste, unul polițist, dar și thriller. Trebuie să spun că această combinație chiar mi s-a părut interesantă și mi s-a părut că autorul a reușit să combine aceste trei stiluri destul de bine.
De asemenea, în acest roman sunt prezentate și poveștile altor personaje, printre care și victimele regimului totalitar din Argentina, ca și niște întâmplări nu foarte plăcute din China. Iar poveștile astea m-au făcut să realizez niște lucruri la care nu mă gândisem până atunci. Mi-am dat seama cât de mult sunt în stare anumiți oameni să îndure de dragul de a proteja persoanele la care țin, sau cât de puternici sunt alții pentru a putea face dreptate, chiar și știind că asta le va schimba complet viețile.
Romanul mi s-a părut că are o undă de tristețe pe tot parcursul lui, dar cu toate astea, din când în când mai este introdus și câte un dialog sau o replică care să mai destindă atmosfera, iar ăsta pentru mine este un plus, mai ales că eu prefer să evit cărțile triste.
Iar finalul m-a luat complet prin surprindere. Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam eu să fie, și mă așteptasem la multe lucruri. Îmi place când o poveste mă surprinde, când nu este previzibilă, iar asta este una dintre acele cărți. Finalul chiar m-a pus pe gânduri.
Ca o concluzie, mie mi-a plăcut, iar dacă sunteți fan a cărților lui Levy, atunci v-o recomand. Și, chiar dacă nu ați mai citit nimic de acest autor până acum, eu tot v-aș recomanda această carte. 

vineri, 5 aprilie 2013

Nou la mine în bibliotecă(8)

Pe astea le-am văzut în Inmedio și mi s-au părut ieftine, deci... da, nu mai adaug nimic aici :))
Ele sunt:
1. Mărturia de Anita Shreve 
Am citit păreri bune despre cartea asta, prețul nu era mare, deci mi-am zis: de ce nu?

2. Bărbați și alte catastrofe de Kerstin Gier
Am citit până acum două cărți ale acestei autoare, care mi-au plăcut, deci mi-am propus să mai citesc și alte creații de-ale ei. 

miercuri, 3 aprilie 2013

Concurs Libris pentru bloggeri

Tocmai ce am aflat și eu despre acest concurs, mi s-a părut destul de interesant, deci mi-am zis de ce nu? 
Este vorba, așa cum se poate vedea și în titlu, despre un concurs organizat de Libris(librărie online și cărți online) pentru bloggerii români. 
Despre ce e vorba:  

Libris.ro îți scoate cărțile din wishlist și ți le trimite acasă!
Îți place să citești? Îți place să scrii? 

Când ați intrat ultima dată într-o librărie (virtuală sau clasică)? Câte cărți care ți-au stârnit interesul ai văzut și câte ai cumpărat? Câte ai lăsat în wishlist și aștepți să fie bugetate pentru a face parte din biblioteca personală? Cam câți bani ai fi în stare să cheltui, într-o lună, pe cărți?
În luna aprilie, Libris.ro, cea mai de încredere librărie online din România, te provoacă la scris. Putem la bătaie 1.500 lei, în premii pentru cei mai talentați trei bloggeri/posesori/administratori/editori în www.
Ce trebuie să faci?
  1. Publică pe blogul tău un post în care sa anunți înscrierea ta la acest concurs;
  2. Ai grijă ca în post să incluzi sigla Libris.ro, precum și link spre libris.ro pe librărie online și pe cărți online;
  3. Anunță-ne și pe noi că te-ai înscris la concurs, arată-ne postul tău pe http://www.facebook.com/libris.ro;
  4. Acum e acum :) Scrie într-un post un articol cu tema „De ce citesc?” și prezintă-ne 10 motive pentru care lumea ar trebui să citească. Nu uita ca și aici să incluzi link-urile spre libris.ro pe librărie online și pe cărți online.
  5. Repetăm punctul trei ca să avem și noi o evidență și să vă putem juriza.
Ce poți să câștigi?
Locul 1: cărți la alegere în valoare de, ține-te bine, 900 lei!
Locul 2: cărți la alegere în valoare de 400 lei!
Locul 3: cărți la alegere în valoare de 200 lei!
Cum câștigi?
O instanță binevoitoare, înarmată cu inteligență, răbdare și simțul umorului va aprecia următoarele:
  1. Cel mai interesant răspuns la la întrebarea „De ce citesc?” (pondere 50%)
  2. Cele mai multe comentarii la postul „De ce citesc?” de pe blogul tău (pondere 50%)
Depunctăm (pe bune!) folosirea defectuoasă a limbii române (recomandăm DOOM-ul).
Perioada concursului:
02 aprilie – 22 aprilie


Ce ziceți? Sună interesant sau nu?
Eu vreau să particip pentru că, până la urmă, nu am nimic de pierdut. Și apoi, chiar mă atrage tema aleasă :)
Și încă ceva. Dacă veți vrea și veți avea câteva minute libere, atunci când voi posta articolul îmi lăsați și mie o părere, vă rog? Și, pentru că nu îmi place să cer fără să ofer și eu ceva, dacă se va întâmpla să câștig voi organiza un concurs pentru voi :)

marți, 2 aprilie 2013

luni, 1 aprilie 2013

"Body and soul(The ghost and the goth #3)" de Stacey Kade

După ce am terminat volumul doi al acestei trilogii, nu m-am putut abține să nu mă apuc de ultimul. Eram destul de curioasă în legătură cu modul în care se va termina toată povestea.
Practic, în volumul ăsta, Alona și Will încearcă în continuare problema apărută în cartea precedentă și anume faptul că Alona a reușit cumva, fără să vrea, evident, să intre în corpul lui Lily. Iar faptul că cele două ar putea să o sfârșească destul de rău dacă se despart, ca să zic așa, nu îi ajută prea mult. În acest scop, ei caută ajutor în diverse persoane care susțin că ar putea vorbi cu spiritele sperând să obțină noi informații pe acest subiect. Doar că cei mai mult dintre ei, adică cam toți, sunt doar niște prefăcuți, care se folosesc de toată chestia pentru a obține niște bani. Dar când în ecuație mai apare o altă fantomă, destul de puternică de altfel, care află ce a reuși Alona să facă, totul se transformă în haos. Mai ales că respectiva fantomă își dorește extrem de mult să trăiască din nou și nu prea știe să asculte.
Ce pot să zic? În cele din urmă, seria asta mi s-a părut foarte drăguță, și chiar mi-a plăcut destul de mult, cu toate că nu m-aș fi așteptat la asta. Iar stilul autoarei de a scrie din punctul meu de vedere este un mare plus. Și e chiar pe gustul meu.
Încă de la început mi-a plăcut faptul că povestea este prezentată într-un stil haios, sau mă rog, pe atât de haios pe cât permit diversele situații prin care trec cele două personaje. Nicio secundă nu mi s-a părut că ceva ar suna fals în cartea asta, dacă pot să mă exprim așa. Adică, dacă situația era una serioasă, atunci ea era tratată exact așa cum ar trebui. Și asta s-a întâmplat pe parcursul tuturor celor trei volume. Dar, cu toate astea, au fost suficiente momente în care am râs. E pur și simplu stilul personajelor de a face în așa fel încât în cele din urmă să ajungă într-o situație în care să-și permită să facă diverse glume.
Așa, personajele. Alona e exact tipul acela de majoretă care inițial este foarte preocupată de imaginea pe care o are în fața celorlalți, care trebuie să fie perfectă. Iar ăsta e unul din acele obiceiuri de care nu se scapă prea ușor, asta dacă se întâmplă cumva să reușești să scapi de el. Ceea ce Alona nu își dorește. Dar, cu toate că aparențele pot sugera altceva, Alona este o persoană destul de deșteaptă, care știe cum să se descurce în diverse situații și care rar își pierde încrederea în sine sau calmul. Will, la început ciudatul liceului, considerat de cei mai mulți ca fiind goth datorită vestimentației și atitudinii, se dovedește a fi de fapt o persoană cu abilități mai deosebite, care nu îl ajută prea mult în viața lui de adolescent, și anume de a vedea și a auzi spiritele celor decedați. Iar din cauza asta dă peste tot felul de probleme, mai ales după ce Alona apare în viața lui. Pe parcursul celor trei cărți amândoi mi-au devenit foarte simpatici și chiar mi s-a părut că formează un cuplu foarte drăguț, așa neobișnuit cum e el. Mi-a plăcut de asemenea și modul în care cele două personaje au evoluat pe parcurs.
Singurul lucru de care mă pot plânge în legătură cu trilogia asta este că au fost vreo două chestii despre care s-ar fi putut oferi mai multe informații, anume: tatăl lui Will și acel Ordin despre care s-a spus foarte puțin în volumul doi. În afară de asta, totul a fost în regulă.
Ca o concluzie, mi-a plăcut seria asta, mă bucur că am citit-o și sunt destul de mulțumită de modul în care s-a terminat. Nu știam la ce să mă aștept, dar finalul m-a surprins în mod plăcut.