vineri, 31 mai 2013

Nou la mine în bibliotecă(10)

Pentru că oricâte cărți aș avea necitite, tot nu mă voi putea abține să nu-mi cumpăr altele :)) Iar bookfestul nu mă ajută deloc în intenția mea de a nu mai cumpăra cărți. 
Primele două nu sunt de la bookfest, dar le pun și pe ele.

O zi de David Nicholls 
Am cumpărat-o în format electronic de pe Elefant, iar după mulți nervi și căutări pe internet și programe instalate am reușit să o fac să meargă pe kindle. În cele din urmă, cred că a meritat.
Călătorii în timp
Asta e de fapt o colecție de povestiri SF despre călătorii în timp, și toate sunt scrise de autori români. După ce am citit două cărți ale autorilor noștri publicați recent, care m-au surprins în mod plăcut, am decis să mai citesc astfel de cărți publicate, deci mi-am zis de ce nu? Și am nimerit să o iau și 50% reducere, deci cu atât mai bine. 

Și acum pentru cele de la bookfest, pentru că nici ploaia nu a reușit să mă descurajeze să nu mă duc azi. 
Poveste pentru timpul prezent de Ruth Ozeki
O vreau încă de când am văzut-o prima dată în librărie, plus că am citit multe păreri bune despre ea.
Cum să scap de Matthew de Jane Fallon
Pur și simplu pare a fi o carte amuzantă.
Poker în infern de Florian Lafanu și Gautier Renault
Părea interesantă și am citit păreri bune despre ea.
Avem un zoo de Benjamin Mee
Filmul mi s-a părut drăguț, deci am zis să încerc și cartea.
Starters de Lissa Price
Ok, asta nu era în plan când m-am dus la bookfest, dar am tot auzit de ea, iar din rezumat sună ca o carte care cred că mi-ar plăcea.

Asta e prima dată când îmi cumpăr din banii economisiți de mine cinci cărți din același loc. De obicei luam câte una sau două, dar acum chiar nu m-am putut abține. Plus că am ajuns la concluzia că sunt mai ieftine așa decât dacă le luam separat din librărie, deci până la urmă cred că e ok.

joi, 30 mai 2013

Versatile Blogger Award

Din când în când mai am parte de câte o surpriză plăcută, la care nu m-aș fi așteptat, ca această nominalizare  din partea Alexandrei Ali, mulțumesc foarte mult pentru această nominalizare :)


Regulile sunt:

1. Mulţumește-i persoanei care te-a nominalizat.

2. Include link-ul către blogul respectiv.

3. Selectează 15 bloggeriţe pe care le-ai descoperit recent sau pe care le urmăreşti constant.

4. Lasă un link la ultima lor postare pentru a le anunţa.

5. Spune-i persoanei care te-a nominalizat 7 lucruri despre tine.

Acum pentru cele 7 lucruri despre mine. Să vedem:

1. Cititul este una din pasiunile mele, asta în cazul în care nu era deja evident, dar mă rog. O altă pasiune a mea ar fi scrisul. M-am apucat de scris povești prin clasa a 10-a, dacă țin bine minte, și încă o mai fac. Mi se pare interesant să creez diverse lumi și să dezvolt diverse idei până ajung să fie adevărate romane. Poate că nu sunt încă cine știe ce, dar cu timpul mi-am mai îmbunătățit stilul, și e un hobby care mă relaxează, deci voi continua. Dacă sunteți curioși să vedeți ce scriu eu găsiți linkul pe bara din dreapta, sau mai simplu aici.

2. În general sunt o persoană destul de singuratică, deși îmi face plăcere să cunosc oameni noi. Cred că mi-e mai ușor pe internet decât în viața de zi cu zi, deși nu aș putea spune de ce.

3. Sunt o balanță autentică: mă răzgândesc atât de des încât uneori mă enervez chiar și pe mine, deși cel mai mult îi enervez pe părinți cu stilul meu de a mă tot răzgândi. Am încercat să scap de asta, dar nu cred că voi reuși, ținând cont că așa mi-e firea. 

4. De cele mai multe ori, deși există și excepții, mă înțeleg mai bine cu persoanele mai în vârstă decât mine decât cu cele de aceeași vârstă. Cam așa a fost întotdeauna.

5. Un lucru care nu prea îmi convine mie de cele mai multe ori este că par mult mai mică decât sunt de fapt. De cele mai multe ori nu primesc mai mult de 15 ani, cu toate că anul ăsta voi împlini 20, ceea ce poate fi foarte enervant pentru mine, mai ales când merg la cinema și sunt diverse restricții de vârstă. Deși de cele mai multe ori fac haz de asta mai târziu.

6. Deși am multe cărți prin bibliotecă încă necitite, plus cele de pe kindle, tot voi găsi eu o ocazie de a mai cumpăra un sau două, pentru că mereu aflu de alte și alte cărți care cred că mi-ar plăcea, asta după ce studiez mult recenziile de pe internet. Mă consolez cu ideea că până la urmă tot le voi citit, pentru că am momente când am chef să citesc cărți care stau pe rafturi de luni de zile, poate mai mult, deci e ok.

7. Off, greu. Să vedem ce aș mai putea găsi. Păi, în lipsă de alte idei, vă voi spune că am ales să studiez la o facultate cu predare exclusivă în limba engleză, care îmi place foarte mult până acum, deși sunt doar anul I, dar e de bine. Mi se pare amuzant că atunci când cineva află despre asta pare foarte uimit.

Și acum pentru cele 15 bloggerițe:
http://corisbookfrenzy.wordpress.com/
http://noi2siunblog.blogspot.com/
http://roxtao.com/
http://anna-annaswords.blogspot.com/
http://chucky-world.blogspot.com/
http://movies-and-books-reviews.blogspot.com/
http://some-books-are-to-be-tasted.blogspot.com/
http://valsulfluturilor.blogspot.com/
http://nymphtamine.blogspot.com/
http://rose-books.blogspot.com/
http://www.clmblog.info/
http://alexandraslibrary.blogspot.com/
http://povesti-intunecate.blogspot.com/
http://niaharasworld.wordpress.com/
http://lell-crazy.blogspot.com/

marți, 28 mai 2013

Words from books...(30)

“First, let no one rule your mind or body. Take special care that your thoughts remain unfettered. One may be a free man and yet be bound tighter than a slave. Give men your ear, but not your heart. Show respect for those in power, but don’t follow them blindly. Judge with logic and reason, but comment not. Consider none your superior, whatever their rank or station in life. Treat all fairly or they will seek revenge. Be careful with your money. Hold fast to your beliefs and others will listen.” He continued at a slower pace, “Of the affairs of love . . . my only advice is to be honest. That’s your most powerful tool to unlock a heart or gain forgiveness. That is all I have to say.”

The worth is in the act. Your worth halts when you surrender the will to change and experience life. But options are before you; choose one and dedicate yourself to it. The deeds will give you new hope and purpose.

Eragon returned to his chair, holding the book gently. It’s amazing that a man who is dead can talk to people through these pages. As long as this book survives, his ideas live.

"Keep in mind that many people have died for their beliefs; it’s actually quite common. The real courage is in living and suffering for what you believe.”

"You don’t know what it is to reach my age, look back, and realize that you don’t remember much of it; then to look forward and know that many years still lie ahead of you. . ."

Eragon by Chrsitopher Paolini

luni, 27 mai 2013

Safe Haven

Filmul ăsta pentru mine, mai ales că am citit și cartea, care de altfel mi-a plăcut foarte mult, a fost o mare dezamăgire. Adică, cartea e un fel de thriller și te ține cu sufletul la gură mai tot timpul, dintr-un anumit punct până la final, pe când filmul ăsta nu a reușit să o facă absolut deloc. 
În film cele mai importante aspecte ale poveștii au fost modificate, altele nu au fost arătate absolut deloc, iar în cele din urmă, dacă nu aș fi știut acțiunea cărții, filmul ăsta m-ar fi lăsat foarte confuză. Pentru că în cele din urmă nu se înțelege de ce era Katie atât de încordată și speriată mai tot timpul, nici relația cu soțul de care a fugit nu este arătată foarte bine, sau modul în care Katie a reușit să fugă de el și să ajungă în Southport. Iar în carte asta e una din cele mai intense părți. În plus, nici nu se înțelege foarte bine de ce soțul ei se comporta cu ea așa cum o făcea, nu e la fel ca atunci când am citit despre el în carte, despre cum o urmărea și cum gândea și cum de a reușit să o găsească. Iar toată partea asta a fost complet modificată în film, astfel că în cele din urmă nici nu mai e interesant. Modul în care reușește să o găsească în film... pare prea simplu, e o cale mut prea ușoară de a-i da de urmă. În carte toată partea asta durează mult mai mult, iar eu personal chiar am ajuns să-i admir mintea tipului, pentru că, deși e un mare nenorocit, este un polițist foarte bun, iar mintea lui e tot timpul atentă chiar și la cele mai mici detalii, unele cărora un om obișnuit în viața sa de zi cu zi nu le-ar da importanță. 
Iar povestea de dragoste dintre Katie și Alex parcă s-a petrecut multe prea repede în film. 
În fine, filmul e o mare dezamăgire pentru mine, dar mă voi opri aici pentru că nu aș vrea să ajung să povestesc tot filmul. Concluzia ar fi că dacă ați citit cartea și v-a plăcut, mai bine nu vedeți filmul ăsta, iar dacă nu ați citit-o, eu vă sfătuiesc să o faceți, este o carte foarte bună din punctul meu de vedere.

duminică, 26 mai 2013

"Eragon(Inheritance #1)" de Christopher Paolini

Asta e, conform memoriei mele, ce-a de-a doua cartea pe care am recitit-o în toată viața mea. Prima dată când am citit-o a fost atunci când a apărut la noi, și cred că eram prin clasa a cincea, dacă țin bine minte. A trecut destul de mult de atunci... opt ani. Ideea e că aș vrea să termin de citit seria asta, cum ultimul volum a apărut anul trecut, dar nu-mi mai amintesc mai nimic din celelalte cărți, deci m-am decis să o iau de la început.
Personajul principal al acestei cărți este Eragon, fiul unui fermier care locuiește într-un sat numit Carvahal. Într-o zi, în timp ce se afla la vânătoare, găsește în pădure ceea ce pare a fi o piatră destul de prețioasă și se gândește că vânzând-o va reuși să facă rost de suficienți bani pentru ca el și familia lui, care erau destul de săraci, să treacă cu bine prin iarna care se apropia. Nu mică îi este uimirea atunci când află că acea piatră este de fapt un ou de dragon. Și află asta exact în momentul în care respectivul dragon se hotărăște să iasă la iveală. Iar apoi află că tocmai a devenit un Cavaler, primul în foarte mulți ani. Iar asta îl pune de asemenea în pericol, cum regele nu vrea Cavaleri plimbându-se prin regatul lui, decât dacă sunt sub comanda sa.
Practic, cartea urmărește aventurile și necazurile pe care trebuie Eragon să le înfrunte o dată cu descoperirea faptului că, fără voia sa, a devenit un Cavaler al Dragonilor. Nu zic mai multe, pentru că nu aș vrea s dezvălui lucruri foarte importante din poveste.
Recitind cartea mi-am dat seama că atunci când am citit-o prima dată nu am fost foarte atentă la anumite detalii, care acum chiar mi-au atras atenția. Unul din aceste lucruri este Brom, despre care nu mai țineam minte mare lucru, și care mi s-a părut un personaj foarte interesant și înțelept. Mi-a plăcut foarte mult de el. El e de altfel un personaj destul de important pentru poveste.
Un alt lucru care mi-a plăcut, care a fost favoritul meu din toată cartea de altfel, a fost modul în care a fost descrisă magia și modul în care putea fi folosită, ca și limitările pe care le are. Iar din această cauză personajul meu preferat este Angela, vrăjitoarea, sau ceva pe aproape, ca și pisica ei, Solembum. Îmi place orice conține magie, deci e clar că și această carte mi-a plăcut.
Anumite chestii, cum ar fi unele întorsături de situație, mi le aminteam încă, pe când altele m-au luat prin surprindere. Per total, a fost o carte destul de plină de acțiune, deși anumite descrieri m-au cam plictisit, cum eu nu sunt nici fan al descrierilor prea ample, ca să zic așa, dar în cele din urmă chiar mi-a plăcut, poate nu chiar la fel de mult pe cât țineam minte, dar vreau să continui seria și sper să o și termin. 

sâmbătă, 25 mai 2013

Văzute prin diverse locuri(2)

Pentru că mai nou nu mă pot abține să nu fotografiez chestiile pe care le văd și care mi se par drăguțe, m-am decis să le împărtășesc și cu cei care mă urmăresc pe blog :)

Astea de jos mi s-au părut mult prea simpatice :x În cazul în care nu se vede foarte bine în poză(scuzați calitatea, e făcută cu telefonul meu mobil) sunt niște rățuște care ies din ouă.
Tricouri văzute într-un magazin căruia i-am uitat numele, în orice caz mie mi s-au părut haioase :))
O bijuterie foarte frumoasă pe care aș fi putut-o admira ore întregi. Eu cel puțin nu am mai văzut nimic asemănător :)
Un alt tricou, absolut adorabil :x

vineri, 24 mai 2013

Lecție

Bijutierul era așezat la biroul său, privind distrat strada prin vitrina elegantului său magazin. 
O fetiță se apropie și-și lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albaștri ca cerul se luminară. Intră hotărâtă în magazin și arătă cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.
- E pentru sora mea. Puteți să mi-l împachetați frumos pentru un cadou?
Patronul magazinului o fixă din ochi pe micuța clientă și o întrebă:
- Câți bani ai?
Fără să pregete, ridicându-se pe vârfuri, fetița puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise și o goli. Căzuseră câteva bancnote de mică valoare, un pumn de monede, câteva scoici și niște figurine.

- Ajung? întrebă ea cu mândrie. Vreau să fac un cadou pentru sora mea mai mare. De când mama nu mai este, ea e cea care-i ține locul și niciodată nu are nici măcar o clipă pentru ea. Astăzi e ziua ei și sunt sigură că o voi face foarte fericită cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeași culoare ca ochii ei.

Omul se duse în spate și reveni cu o hârtie de împachetat nemaipomenit de frumoasă, roșie cu auriu, cu care împachetă cu grijă cutia.
- Ia-o, spuse el fetiței. Și du-o cu grijă.
Fetița plecă foarte mandră, ținând pachetul ca pe un trofeu.
O oră după aceea, în bijuterie intră o fată frumoasă cu părul de culoarea mierii și cu niște ochi albaștri minunați.
Puse cu hotărâre pe tejghea pachetul pe care bijutierul îl făcuse cu atâta grijă și spuse:
- Colierul acesta a fost cumpărat de aici?
- Da, domnișoară.
- Și cât a costat?
- Prețurile practicate în acest magazin sunt confidențiale: nu privesc decât pe client și pe mine.
- Dar sora mea avea doar câțiva bănuți. N-ar fi putut cumpăra niciodată un colier ca acesta!
Bijutierul luă cutia cu prețiosul ei conținut, o închise, refăcu cu grijă ambalajul cadoului și-l înapoie fetei.
- Sora dumneavoastră a plătit. A plătit prețul cel mai mare pe care-l putea plăti cineva: a dat tot ceea ce avea.

joi, 23 mai 2013

Cărți electronice în România...

Vă spun de la început că ăsta e un articol în care mă voi plânge, pentru că mi s-a întâmplat o chestie care m-a enervat foarte tare și trebuie să mă descarc și eu cumva. Deci, dacă nu vă interesează ceea ce am de zis mai departe, mai bine închideți pagina acum.
Deci, mă uitam și eu la cărțile electronice de pe Elefant.ro și comparam prețurile cu cele ale acelorași cărți, dar în format tipărit. Și am ajuns la concluzia că sunt mai ieftine și că ar merita, deci m-am gândit să-mi iau și eu o carte în format electronic și anume O zi de David Nicholls, că tot îmi doream să o citesc de ceva timp, deci mi-am zis de ce nu? Bun, dăm noi adăugare în coș, completăm pe acolo datele necesare pentru a cumpăra cartea și de a plăti prin folosirea unui card până terminăm și cu asta, apoi după ce îmi verific mail-ul văd că am primit de la ei un link pentru download. Buuun. Dăm noi click, dar fișierul pe care mi-l descărca în calculator era cu extensia .acsm, de care eu nu am auzit în viața mea până acum. După câteva încercări și panică și nervi, că ce are de nu merge, îmi dau și eu seama că ar trebui să caut informații pe site-ul lor, că doar trebuie să aibe ceva tutoriale pentru a-i ajuta pe cei care fac asta pentru prima dată, nu? Bun, găsesc eu acolo că pentru a putea deschide respectiva carte trebuie să instalez în laptop Adobe digital editions și să-mi fac și cont pe nu știu ce site, că doar cărțile comercializate de ei în format electronic sunt protejate împotriva piratării. Fac eu și asta și într-un final găsesc și cartea în calculator și o deschid cu respectivul program. Toate bune și frumoase, iar eu veselă că i-am dat de capăt mă decid să îl transfer pe kindle-ul meu, că doar de aceea l-am cumpărat. Îl transfer eu, dar când vreau să-l deschid pe kindle primesc mesaj că formatul nu e compatibil. Formatul fiind pdf, iar ăsta nu ar fi primul pdf pe care îl pun pe kindle, de altfel restul merg foarte bine. Și dă-i și enervează-te din nou, că ce are de nu merge. Încerc eu să-l convertesc în format mobi, dar nici așa nu vrea să meargă. Dă-i cu alți nervi, că doar eu nu sunt o persoană cu foarte multă răbdare. Trecând peste, mă duc din nou pe site-ul lor să văd cum pot să-l transfer pe kindle astfel încât să meargă. Am găsit niște instrucțiuni, dar mie tot nu îmi mergea. Iar după îndelungi căutări aflu și eu că acele minunate cărți în format electronic pe care le distribuie cei de pe Elefant.ro sunt protejate cu Adobe DRM și, din cauza asta, nu pot fi citite pe dispozitivul Amazon Kindle. Dar în schimb pot fi citite pe orice alt tip de e-reader! 
.............
Reacția mea după ce am citit asta a fost ceva de genul: Are you fucking kidding me?!!!!! 
Adică, nu serios, Amazon e cel care a inventat practic e-readerul, iar restul doar au copiat după, iar al lor este singurul cu care programul ăla afurisit nu e compatibil... Pe bune, zău pe bune?! O altă chestie: din moment ce tot comercializezi asemenea cărți, de ce să nu fie compatibile cu orice tip de e-reader? Poate că e doar părerea mea, dar nu așa ar fi logic? Asta ca să nu mai zic că instrucțiunile lor se află în subsolul paginii de internet.
În fine, tot îi voi da eu de capăt cumva chestiei ăsteia cu compatibilitatea, iar dacă nu tot voi citi cartea asta chiar și dacă va trebui să o fac de pe laptop. Din moment ce tot am plătit-o aș putea să o și citesc, mai ales că o vreau de atâta timp. Dar zău dacă mai cumpăr vreodată ceva de pe site-ul lor. Și nu doar din cauza asta, ci și pentru ca la un moment dat am cumpărat un set de cărți scrise de Agatha Christie pe care nu le-am mai primit.
Mulțumesc celor care au avut suficientă răbdare și chef să citească ceea ce am scris eu mai sus. 

miercuri, 22 mai 2013

:))

În fiecare din noi doarme un geniu. Și cu fiecare zi tot mai adânc și mai adânc...

Un somn lung și sănătos nu numai prelungește viața, dar și reduce ziua de lucru.
  
În zilele noastre, pietonii sunt de două categorii: rapizi și accidentați.

 Soția se întoarce de la shopping și-i spune soțului:
-Am două vești pentru tine.
Cea proastă: am cheltuit toți banii.
Cea bună: te iubesc așa sărac cum ești!

marți, 21 mai 2013

Te duci, copilărie de Radu Pietreanu

Motto :
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil
Aș da orice pe lume să redevin copil


Zburdam prin curtea plină cu rațși găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci

Nu mai există basme, nici eu nu mai exist
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist
S–au inventat claxoane, adio zurgălăi
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi

Un prof ce ne-nvățase cum să plantăm stejari
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari
Cu cât urcăm în vârstă ne suntem mai străini
Te duci, copilărie, și devenim haini

Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând
Sunt două cruci de piatră și tac pe sub pământ
Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei

Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera
Te duci, copilărie, cu fericirea mea

Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc
Iar după bătălie mergeam să bem un suc
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi
Te duci, copilărie, și devenim mai răi

Ma zgâriam pe brațe urcând în corcoduș
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș
Eram atât de veseli fugind prin porumbiști
Te duci, copilărie, și devenim mai triști...

Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili
Te duci, copilărie, și devenim fragili

duminică, 19 mai 2013

Movie Quotes(#9)

Khan: Mr. Spock. The mind of the Enterprise. The fearless genius who ensures a calm force of intelligence guides their every mission. But look deeper and you will see an outsider who does not belong, a man of two worlds. This tears him apart, the constant battle between what he thinks and what he feels. What does he do? Does he follow his head, embracing logic and the path of reason? Or does he follow his heart, knowing the emotions he cannot control may destroy him? I will help him decide...

sâmbătă, 18 mai 2013

Pentru că...

- De ce ai ales să stai aici? De ce ai ales să rămâi?
- Pentru că mi-am dat seama de ce sora mea petrecea atât de mult timp aici, deși asta nu e lumea noastră. Mulți nu au înțeles, și probabil că nu o vor face niciodată, dar e ceva magic legat de locul acesta, de cei care locuiesc aici. Nu au nimic deosebit, sau ieșit din comun, sunt doar niște oameni obișnuiți care încearcă să ia cele mai bune decizii pentru ei înșiși. Dar, în același timp, cred că, într-un fel, pot fi mai puternici decât noi în multe situații. Puși în niște situații extrem de grele sau la limită, ei pot găsi în ei înșiși suficientă putere pentru a depăși multe obstacole, unele extrem de dificile, și să meargă mai departe. Asta deși poate fi extrem de greu, uneori poate părea chiar imposibil, dar ei totuși reușesc. Fără vreun fel de puteri supranaturale. Ci doar prin propria lor voință de foarte multe ori. Cred că noi putem învăța multe doar privindu-i în anumite situații. De-a lungul anilor am ajuns la concluzia că ei sunt mai curajoși decât noi, prin simplul fapt că pot face atât de multe, folosindu-se de atât de puțin. Mulți nu vor înțelege niciodată asta, dar asta e, pierderea lor. 

vineri, 17 mai 2013

Star Trek into darkness

Înainte de a începe să vorbesc despre filmul ăsta trebuie să vă spun că până acum nu am mai văzut nimic care să aibă legătură cu Star Trek și recunosc că am vrut să văd acest film mai mult datorită nenumăratelor referințe apărute pe parcursul serialului The big bang theory. Iar trailer-ul mi-a atras atenția și m-am gândit să-i dau o șansă. Și, da, știu că asta e continuarea filmului făcut în 2009, deci acum trebuie să-l văd și pe el pentru a mai înțelege câteva chestii. 
Acum, să revin la filmul de față. Recunosc că mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam. Chiar m-a luat prin surprindere de mai multe ori, iar întorsăturile de situație nu au lipsit absolut deloc. Au fost momente când chiar m-am întrebat ce anume se va întâmpla mai departe, pentru că efectiv eu nu îmi puteam închipui. Au fost și anumite lucruri la care m-am așteptat, dar nu multe. 
Un alt lucru care mi-a plăcut a fost faptul că, din când în când, vreun personaj mai spunea sau făcea câte ceva amuzant, și am râs mai mult decât m-aș fi așteptat să o fac la un astfel de film. Ceea ce din partea mea este un plus pentru că îmi place să râd. 
Ce ar mai fi de zis? A, da, personajele. Spock mi s-a părut absolut genial și cred că am înțeles de unde s-au inspirat creatorii serialului The big bang theory pentru personalitatea lui Sheldon, și am înțeles și de ce Sheldon îl place pe Spock atât de mult. Un alt personaj care mi-a plăcut a fost căpitanul Kirk, jucat de Chris Pine, un actor care îmi place de altfel destul de mult. Deși nu e exact genul de căpitan care mulți ar vrea ca el să fie, și deși nu ia întotdeauna deciziile cele mai bune, întotdeauna știe cum să se descurce improvizând, iar eu cred că, în cele din urmă, nu se descurcă chiar rău, având în vedere tot ce se întâmplă în filmul ăsta. Și au mai fost și alte personaje foarte simpatice, dar nu vreau să dezvălui prea multe, deci mă voi opri aici.
Per total, filmul mi-a plăcut foarte mult, efectele au fost foarte reușite, iar acțiunea nu a lipsit absolut deloc. Iar odată ce s-a intrat în acțiune, nu am avut cum să mă plictisesc. Dacă vă plac filmele SF, cu multe efecte speciale și nu numai, eu cred că vă va plăcea și filmul acesta.

joi, 16 mai 2013

Faith

  • PROFESSOR : You are a Christian, aren’t you, son?
  • STUDENT : Yes, sir.
  • PROFESSOR: So, you believe in GOD?
  • STUDENT : Absolutely, sir.
  • PROFESSOR : Is GOD good?
  • STUDENT : Sure.
  • PROFESSOR: Is GOD all powerful?
  • STUDENT : Yes.
  • PROFESSOR: My brother died of cancer even though he prayed to GOD to heal him. Most of us would attempt to help others who are ill. But GOD didn’t. How is this GOD good then? Hmm?
  • (Student was silent.)
  • PROFESSOR: You can’t answer, can you ? Let’s start again, young fella. Is GOD good?
  • STUDENT : Yes.
  • PROFESSOR: Is satan good?
  • STUDENT : No.
  • PROFESSOR: Where does satan come from?
  • STUDENT : From … GOD …
  • PROFESSOR: That’s right. Tell me son, is there evil in this world?
  • STUDENT : Yes.
  • PROFESSOR: Evil is everywhere, isn’t it ? And GOD did make everything. Correct?
  • STUDENT : Yes
  • PROFESSOR: So who created evil ?
  • (Student did not answer.)
  • PROFESSOR: Is there sickness? Immorality? Hatred? Ugliness? All these terrible things exist in the world, don’t they?
  • STUDENT : Yes, sir.
  • PROFESSOR: So, who created them ?
  • (Student had no answer.)
  • PROFESSOR: Science says you have 5 Senses you use to identify and observe the world around you. Tell me, son, have you ever seen GOD?
  • STUDENT : No, sir.
  • PROFESSOR: Tell us if you have ever heard your GOD?
  • STUDENT : No , sir.
  • PROFESSOR: Have you ever felt your GOD, tasted your GOD, smell your GOD? Have you ever had any sensory perception of GOD for that matter?
  • STUDENT : No, sir. I’m afraid I haven’t.
  • PROFESSOR: Yet you still believe in Him?
  • STUDENT : Yes.
  • PROFESSOR : According to Empirical, Testable, Demonstrable Protocol, Science says your GOD doesn’t exist. What do you say to that, son?
  • STUDENT : Nothing. I only have my faith.
  • PROFESSOR: Yes, faith. And that is the problem Science has.
  • STUDENT : Professor, is there such a thing as heat?
  • PROFESSOR: Yes.
  • STUDENT : And is there such a thing as cold?
  • PROFESSOR: Yes.
  • STUDENT : No, sir. There isn’t.
  • (The lecture theatre became very quiet with this turn of events.)
  • STUDENT : Sir, you can have lots of heat, even more heat, superheat, mega heat, white heat, a little heat or no heat. But we don’t have anything called cold. We can hit 458 degrees below zero which is no heat, but we can’t go any further after that. There is no such thing as cold. Cold is only a word we use to describe the absence of heat. We cannot measure cold. Heat is energy. Cold is not the opposite of heat, sir, just the absence of it.
  • (There was pin-drop silence in the lecture theater.)
  • STUDENT : What about darkness, Professor? Is there such a thing as darkness?
  • PROFESSOR: Yes. What is night if there isn’t darkness?
  • STUDENT : You’re wrong again, sir. Darkness is the absence of something. You can have low light, normal light, bright light, flashing light. But if you have no light constantly, you have nothing and its called darkness, isn’t it? In reality, darkness isn’t. If it is, were you would be able to make darkness darker, wouldn’t you?
  • PROFESSOR: So what is the point you are making, young man?
  • STUDENT : Sir, my point is your philosophical premise is flawed.
  • PROFESSOR: Flawed ? Can you explain how?
  • STUDENT : Sir, you are working on the premise of duality. You argue there is life and then there is death, a good GOD and a bad GOD. You are viewing the concept of GOD as something finite, something we can measure. Sir, Science can’t even explain a thought. It uses electricity and magnetism, but has never seen, much less fully understood either one. To view death as the opposite of life is to be ignorant of the fact that death cannot exist as a substantive thing. Death is not the opposite of life: just the absence of it. Now tell me, Professor, do you teach your students that they evolved from a monkey?
  • PROFESSOR: If you are referring to the natural evolutionary process, yes, of course, I do.
  • STUDENT : Have you ever observed evolution with your own eyes, sir?
  • (The Professor shook his head with a smile, beginning to realize where the argument was going.)
  • STUDENT : Since no one has ever observed the process of evolution at work and cannot even prove that this process is an on-going endeavor. Are you not teaching your opinion, sir? Are you not a scientist but a preacher?
  • (The class was in uproar.)
  • STUDENT : Is there anyone in the class who has ever seen the Professor’s brain?
  • (The class broke out into laughter.)
  • STUDENT : Is there anyone here who has ever heard the Professor’s brain, felt it, touched or smelt it? No one appears to have done so. So, according to the established Rules of Empirical, Stable, Demonstrable Protocol, Science says that you have no brain, sir. With all due respect, sir, how do we then trust your lectures, sir?
  • (The room was silent. The Professor stared at the student, his face unfathomable.)
  • PROFESSOR: I guess you’ll have to take them on faith, son.
  • STUDENT : That is it sir… Exactly ! The link between man and GOD is FAITH. That is all that keeps things alive and moving.
  • That student was Albert Einstein.

miercuri, 15 mai 2013

The Misty Mountains Cold -The Hobbit

Cred că ascult cântecul ăsta constant cam de când am terminat de citit Hobbitul de J.R.R. Tolkien. Când am văzut filmul nu pot să zic că mi-a plăcut cântecul ăsta extrem de mult, dar de când am citit cartea, ei, să spunem doar că îmi place mult mai mult :)
video

vineri, 10 mai 2013

"Hobbitul" de J.R.R. Tolkien

Atunci când am scris despre filmul făcut după cartea asta, sau mă rog prima parte, pentru că mai urmează încă vreo două filme, am zis că vreau să citesc și eu cartea și trilogia Stăpânul inelelor pentru că vreau să aflu și eu care e întreaga poveste. Inițial am vrut să o citesc în engleză, dar nu am reușit, din diverse motive, deci am luat-o pe cea în română. Iar după vreo 70 de pagini, cam pe unde renunțasem la cea în engleză, mă cam plictisisem și am vrut să o las baltă. Dar în cele din urmă am continuat să citesc, că prea erau aproape numai păreri bune despre ea pe internet. Iar după aproximativ 180 de pagini mi-am dat și eu seama ce e cartea asta de fapt: e un basm. Cel puțin eu asta cred că este din tot ce se întâmplă în ea. Iar după această realizare a fost ușor să citesc până la final.
Zic că e basm pentru că practic prezintă toate aventurile prin care trec hobbitul Bilbo Baggins și cei treisprezece pitici, uneori alături de vrăjitorul Gandalf, alteori fără el, pentru a ajunge la muntele care odată aparținuse piticilor și care acum era locuit de un dragon. Intenția lor era să ajungă acolo și să-și recupereze casa, iar o dată cu ea și comoara care se afla acolo. Iar aceste aventuri sunt destul de diverse. Și practic, această călătorie îl schimbă pe Bilbo, care la început nici nu se gândea să plece din casa lui ca să aibă parte de vreo aventură. În cele din urmă, cred că tocmai de asta mi-a plăcut cartea asta, pentru că, de fapt, arată că nu rezultatul contează cel mai mult, ci mai degrabă drumul parcurs până acolo. Asta și multe altele pe care nu le voi menționa aici.
Ca și în film, Biblo mi-a plăcut mult ca personaj. A fost pus în multe situații destul de neplăcute pentru el, cum nu era obișnuit cu așa ceva, iar eu cred că în cele din urmă s-a descurcat destul de bine, având în vedere circumstanțele și faptul că piticii nu prea îl credeau în stare de mare lucru. Mi-a plăcut și faptul că nu s-a lăsat descurajat de ei și de tot ce spuneau despre el. Puteau fi foarte nesuferiți uneori.
Chiar mi-a plăcut până la urmă, mă bucur că am citit-o până la capăt. Deși, dacă nu aș fi văzut filmul înainte, mi-ar fi fost destul de greu să-mi imaginez anumite lucruri și locuri, dar așa, a fost ok. Nu aș putea spune dacă voi citi și trilogia Stăpânul inelelor, dar cu siguranță Hobbitul e o carte pe care eu o recomand.

joi, 9 mai 2013

Timpul

De vreo doi ani încoace, din când în când, mi se întâmplă să stau să mă gândesc la diverse chestii și tot mai des am senzația că timpul parcă trece prea repede. Și recunosc că uneori mă mai apucă nostalgia. Nu neapărat după liceu sau generală sau foștii colegi, ci pur și simplu pentru vremurile alea când lucrurile erau mai ușoare, deși atunci nu mi se părea așa. 
Adică, încă îmi amintesc foarte bine de emoțiile pe care le-am avut în legătură cu liceul la care voi intra și bucuria când am aflat că era chiar cel unde îmi dorisem să ajung. Încă îmi mai amintesc foarte bine prima zi din clasa a noua, foarte ploioasă de altfel, și tot entuziasmul de a trece la o nouă etapă a vieții mele, de a cunoaște oameni noi și de vedea cum e la liceu; părea atât de interesant pe atunci... Apoi, inevitabil, am ajuns în clasa a 12-a și a trebuit să învăț din greu pentru bac, pentru că de media de la bac depindea facultatea la care urma să intru. În noaptea dinaintea primului examen îmi venea să mă urc pe pereți de frică și emoții, iar în ziua respectivă, până am primit subiectul, aveam impresia că mintea mea se golise complet, de tot ceea ce mă chinuisem să învăț; și cam așa a fost și la restul, dar cu siguranță la Română mi-a fost cel mai frică, marele meu coșmar. Stau uneori și mă gândesc la toate astea și parcă s-ar fi întâmplat ieri, iar apoi îmi dau seama că în curând se va împlini un an de când am terminat liceul și parcă nu-mi vine să cred. Același lucru îl pot spune și despre faptul că realizez că în curând se termină și primul meu an de facultate. Câte emoții am avut și legat de facultate și cât de fericită am fost când am aflat că am ajuns exact unde am vrut. Și chiar îmi place. Adică, cred că dacă aș fi ajuns la altă facultate nu mi-ar fi plăcut la fel de mult. Și mă gândesc la câte emoții am avut legate de prima sesiune, că nu aveam nici cea mai vagă idee cu ce se mănâncă, iar toată lumea spunea că prima sesiune e cea mai grea. Dar în cele din urmă a fost ok. Iar acum mai e puțin și urmează a doua și apoi se termină și semestrul ăsta. 
Mai are cineva senzația că timpul ăsta trece prea repede? Adică, parcă ieri era ziua marii apocalipse din 2012, apoi a venit anul nou, iar acum e deja luna mai. Stau și mă gândesc și nu pot să-mi dau seama când au trecut zilele și lunile până acum. 
Și nu e legat de faptul că aș da timpul înapoi, pentru că, în cele din urmă, mă bucur că am ajuns unde am ajuns, iar anumite lucruri chiar nu mi-aș dori să le repet. Dar sunt momente când aș vrea ca timpul să treacă puțin mai încet...

luni, 6 mai 2013

Words from books...(29)

There are a lot of reasons people come to Las Vegas. Some come because they want to get rich. Some come because they want to get married. Some want to get lost, and others found. Some are running to. Some are running from. It had always seemed to Kat that Vegas was a town where almost everyone was hoping to get something for nothing--an entire city of thieves.

"You were gone, Kat." Hale wasn't  teasing anymore.
"I know."
"You were at Colgan."
"I was only there three months."
"That's a long time, Kat. In our world, that's a long time."

It is an occupational hazard that anyone who has spent her life learning how to lie eventually becomes bad at telling the truth;

Families are strange things--living things--in more ways than one. And family businesses... well, there was no limit to the oddness.

Sometimes it takes an outsider, someone with fresh eyes to see the truth.

Tine, the greatest thief of all.


Heist society by Ally Carter

sâmbătă, 4 mai 2013

"Heist Society(Heist Society #1)" de Ally Carter

Vreau de ceva timp să citesc cartea asta, dar abia acum am reușit să o fac. Și nu pot să zic că m-a dezamăgit în vreun fel. E adevărat că mă așteptam la cu totul altceva, mai ales că nu citisem rezumatul de goodreads înainte, dar în cele din urmă pot spune că asta a fost o carte drăguță, ușor de citit și care a continuat să-mi mențină interesul  până la final.
Katarina Bishop este o fată de cincisprezece ani, care provine dintr-o familie de hoți. Încă de mică, ea a fost crescută în această "afacere a familiei". Dar la un moment dat decide să renunțe la viața aceea și reușește să facă în așa fel încât să fie admisă la o școală-internat cu reputație destul de prestigioasă. Din păcate, mica ei evadare din fosta ei viață nu durează prea mult, iar ea se trezește exmatriculată din cauza lui Hale, care este un vechi prieten de-al ei, de altfel tânăr milionar. De la acesta, Kat află că unui mare gangster i-au fost furate niște picturi extrem de prețioase, iar tatăl ei este primul pe lista lui de suspecți. Iar singura cale de a repara totul este aceea de a fura respectivele tablouri de la cel care le luase și de a le returna "proprietarului". Ceea ce e mai ușor de zis decât de făcut. Mai ales că tatăl ei este urmărit încontinuu de Interpol și nu prea îi poate ajuta.
Cartea asta mi s-a părut drăguță. Mi-a plăcut de Kat de la început. E un personaj simpatic, e deșteaptă și reușește cumva să se descurce în multe situații nu foarte plăcute. Restul găștii din carte, cei care o ajută în misiunea ei mi s-au părut și ei la fel de simpatici, fiecare din ei într-un alt mod.
Mi-a plăcut și modul în care au acționat, planurile pe care și le-au făcut cu multă grijă pentru a se asigura că au șanse destul de bune e a reuși să recupereze acele tablouri și modul destul de precaut în care acționau.
Au fost și momente amuzante și momente când nu prea mai știam la ce anume să mă aștept.
Și mă opresc aici, înainte de a zice prea multe. Per ansamblu, este o carte care mie mi-a plăcut, e ușor de citit, are suficientă acțiune pentru a nu plictisi, personaje simpatice, deci dacă vreți să citiți o astfel de poveste, eu v-o recomand pe aceasta.

vineri, 3 mai 2013

Nou la mine în bibliotecă(9)

Mi-am propus să nu mai cumpăr cărți prea des pentru că mai am în bibliotecă multe pe care nu le-am citit, plus pe ebook, dar azi la Diverta cele de mai jos erau 10 lei fiecare, și le-am tot văzut de fiecare dată când am intrat prin librării, deci...
Și din cele despre care am mai postat pe blog le-am citit, deci a fost ok până la urmă :)
Un tip mortal de Marian Keyes
A doua șansă de Jane Green

joi, 2 mai 2013

Murphilogie

Inteligenţa mă urmăreşte... dar eu sunt mai rapid. 

Trăieşte fiecare zi, ca şi cum ar fi ultima.. Apoi, într-o zi, aşa se va şi întâmpla. 


Viaţa mea e ca un film, care nu are distribuţia prea reuşită. Şi nu îi înţeleg nici acţiunea. 


Timpul vindecă orice, însă nu e un bun chirurg plastician. 

Un semn sigur că ai îmbătrânit este că lumânările de pe tort costă mai mult decât tortul. 

Mult mai mulţi bărbaţi şi-ar părăsi nevestele, dacă ar şti să-şi facă bagajele. 

Nu contează dacă eşti sărac sau bogat. Contează să ai bani! 

Dacă ţi-e foame - mănâncă sare: o să-ţi fie sete! 

Stresul înseamnă să te trezeşti urlând, apoi îţi dai seama că nu dormeai. 

Nu mă duce pe mine în ispită, găsesc drumul singur. 

Dacă ajuţi pe cineva, ai să vezi că îşi va aminti de tine şi data viitoare, când are nevoie de ajutor.

miercuri, 1 mai 2013

"Fetița prietenei mele" de Dorothy Koomson

Cartea asta zace prin biblioteca mea de vreo câteva luni bune, dacă nu mai mult de atât. E una din acele cărți cumpărate mai mult datorită prețului, și pentru că știam că povestea nu e tocmai una veselă, am tot evitat să mă apuc de ea. Iar acum îmi cam pare rău că nu am citit-o mai devreme. E o carte care mi-a plăcut extrem de mult.
Aceasta prezintă o poveste destul de tristă. Kamryn Matika află în ziua în care împlinea treizeci și doi de ani că prietena ei cea mai bună din facultate, cu care nu mai vorbise de doi ani, este extrem de bolnavă și nu mai are mult de trăit. Motivul pentru care Kamryn a încetat să mai țină legătura cu Adele este acela că aceasta s-a culcat cu cel cu care Kam urma să se căsătorească și, mai mult decât atât, el era tatăl fiicei sale, Tegan. În ziua în care Kam o vizitează pe prietena ei la spital, Adele o roagă să o ia în grijă pe fiica ei după ce ea nu va mai fi și să o adopte. Iar inițial Kamryn nu prea vrea să accepte, mai ales că ea nici nu își dorise vreodată copii, dar în urma anumitor evenimente o ia pe Tegan în grijă și își dă seama că nu ar putea să o lase în grija altcuiva.
Cartea asta mi s-a părut foarte emoționantă. Prezintă, printre multe altele, cât de grele sunt adopțiile interrasiale și cât de dificil poate fi uneori să ai grijă de un copil. De altfel, povestea mai vorbește și despre prietenie, moarte, iertare, iubire și altele care nu îmi vin acum în minte.
În timp ce citeam am plâns, am râs, apoi am plâns din nou și tot așa pe tot parcursul poveștii. Nu aș fi crezut că o carte poate fi în același timp și tristă și amuzantă, dar aceasta mi-a demonstrat contrariul.
Mi-a plăcut foarte mult de Tegan, e un copil extrem de dulce și inteligent și, deși mai timidă și speriată la început, odată ce se obișnuiește cu noua ei casă și mămică, devine mult mai veselă, vorbește mai mult și este de altfel un copil foarte sociabil. Și de Kamryn mi-a plăcut, deși au fost anumite momente în care nu am înțeles-o pe deplin, dar asta nu mă deranjează foarte tare. Pentru o persoană care nu și-a dorit copii, chiar se descurcă foarte bine în noul ei rol, sau mă rog, atât de bine pe cât poate, iar faptul că nu renunță niciodată în fața provocărilor o ajută foarte mult în nenumăratele situații în care este pusă. Ar mai fi și alte personaje, dar prefer să vorbesc doar despre cele două, pentru că în jurul lor se axează întreaga acțiune.
Ce ar mai fi? A, da. După ce am citit cartea asta, cred că înțeleg mai bine de ce tot timpul am auzit că a crește un copil nu este un lucru deloc ușor. Nu mă înțelegeți greșit, nu am crezut niciodată că ar fi floare la ureche, dar nici nu am putut să-mi închipui cum ar fi, iar povestea asta m-a ajutat să mai înțeleg anumite lucruri.
Deci, dacă nu vă deranjează să citiți și câte o poveste mai tristă din când în când, eu chiar vă recomand această carte. Cum am zis, este în același timp și tristă și amuzantă, are personaje simpatice, iar eu cred că merită să fie citită.