miercuri, 31 iulie 2013

Provocarea verii

O provocare foarte drăguță pentru vară creată de Ghanda, al cărei blog este Jurnalul unei cititoare

Reguli: 
• Scrie un articol în care să publici imaginea provocării [link], regulile și lista provocărilor; 
• Răspunde la fiecare provocare în câte o postare în care să apară imaginea provocării și întrebarea propriu-zisă; 
• Nu răspunde la provocări înainte de 1 august și nu rezolva mai multe provocări într-o zi; 
• Nu toate provocările sunt obligatorii, poți sări peste oricare vrei. 

Provocări: 
1. Cum ar trebui să fie cartea ideală pentru vară? Ar trebui să fie simplă și ușor de citit, sau dimpotrivă, întortocheată și provocatoare? (Poți da și exemple de cărți pe care le consideri „de vară”) 

2. Care e coloana sonoră a verii tale sau care e melodia pe care o asociezi cu vara? 

3. Dacă ar fi să recomanzi un film perfect pentru o zi toridă de vară, care ar fi acela și de ce? (Eventual, spune-ne și câteva cuvinte despre acțiunea filmului)

4. Cu toții am auzit expresia „iubire de-o vara”. Dacă ai putea să trăiești o astfel de poveste scurtă și intensă cu un personaj dintr-o carte/film, pe cine ai alege și de ce? 

5. Îț
i poți imagina o lume fără vară? Exersează-și talentul scriitoricesc și descrie-o în câteva rânduri. 

6. Alege un citat - sau, dacă ai inspirație, creează o fraza - care te duce cu gândul la vară și creează o imagine care să-l conțină. 

7. Dacă ai putea petrece o vară în alt timp, când ai vrea să mergi? 

8. Dacă ai putea călători oriunde (inclusiv în lumile din romane), unde ai vrea sa petreci o săptămână de vară și de ce?

9. Ce cărți nu vor lipsi din bagajul tău pentru vara asta?

10. Îți place să citești la plaja/în parc sau preferi liniștea camerei de hotel? Descrie atmosfera perfectă pentru lectură.

11. Poți alege 5 personaje din orice cărți vrei cu care să pleci în vacanță. Pe cine ai alege și unde ai vrea să mergi? (Poți alege orice loc de oriunde)

12. Povestește-ne despre vara ta preferată.

13. Care a fost părerea ta despre Provocarea verii? Care a fost întrebarea ta preferată? Dar cea care ți-a plăcut cel mai puțin?

"Poker în infern" de Florian Lafani și Gautier Renault

După câteva cărți care m-au dezamăgit în sfârșit am găsit una care mi-a plăcut foarte mult. Nu știam la ce să mă aștept, pentru că nu am auzit foarte multe despre ea. Am cumpărat-o de la bookfest datorită recenziei pe care am citit-o aici, iar acum mă bucur că am făcut-o.
Cartea urmărește mai multe personaje, care nu par să aibă nicio legătură unul cu celălalt. Lars, un tânăr student olandez, acceptă să testeze un medicament pentru a obține o sumă destul de frumoasă de bani, neștiind ce efecte va avea acest medicament asupra vieții lui. În Franța, un doctorand și profesor universitar, pasionat de poker-ul pe internet, dispare fără niciun fel de explicație. Iar în Bahamas, viața unui IT-ist ia o întorsătură foarte neașteptată. Iar evenimentele din această carte nu se opresc aici.
Pe măsură ce citeam, m-am tot întrebat ce legătură poate exista între aceste personaje și alte câteva, dintre care unele având niște funcții destul de importante, și cum se vor lega toate astea între ele. Iar explicația de la final, nu numai că mi s-a părut credibilă și satisfăcătoare, dar m-a și uimit, în sensul bun bineînțeles, pentru că totul a fost mult mai complicat decât m-am așteptat eu să fie.
Deși cartea urmărește destul de multe personaje, fiecare având un rol destul de diferit în întreaga poveste, nu mi-a fost greu să urmăresc acțiunea și să îmi amintesc cine e cine, și de relațiile care existau între ele, dacă existau, bineînțeles.
Ceea ce mi-a plăcut mult la această carte a fost stilul destul de alert în care a fost scrisă și modul în care cei doi autori au știut cum să scrie pentru a ține cititorul cu sufletul la gură pe tot parcursul cărții. Deși totul devenea din ce în ce mai întortocheat, în lipsa unei exprimări mai bune, ăsta a fost totuși pentru mine un motiv pentru a continua să citesc, sperând că voi afla cât mai curând răspunsurile la multele întrebări pe care le aveam. Și, cum am zis, explicațiile tuturor evenimentelor acelea, care nu păreau foarte legate unele de altele la început, nu m-a dezamăgit deloc.
Mi-a mai plăcut și faptul că poker-ul, jocul în sine, nu a fost principalul subiect al acestei cărți, deși joacă un rol destul de important și există câteva ocazii în care sunt descrise niște mâini dintr-un astfel de joc. Asta pentru că eu poker-ul nu îl prea înțeleg, deși am încercat să joc la un moment dat. Dar au existat totuși tot felul de referiri la simbolistica jocului de poker, iar acelea mi s-au părut chiar foarte interesante.
Mi-a fost destul de greu să-mi găsesc cuvintele pentru această recenzie, dar sper totuși să fi ieșit ceva cât de cât ok. Mi-a plăcut mult cartea asta, este un thriller foarte bun, care m-a ținut cu sufletul la gură și îl recomand tuturor. Chiar merită citit. 

luni, 29 iulie 2013

Așa arată

Așa arată: iartă-mă
Așa arată: oboseala
Așa arată: analfabetismul
Așa arată: intimitatea
Așa arată: curajul
Așa arată: o estimare greșită
Așa arată: abia aștept
Așa arată: o mână de ajutor
Așa arată: o zi proastă
VIAȚA ESTE PREA SCURTĂ PENTRU A TE TREZI DIMINEAȚA TRIST, DECI: IUBEȘTE-I PE CEI CARE ÎȚI RĂSPUND CU DRAGOSTE ȘI IARTĂ-I PE CEI CARE ÎȚI GREȘESC! 

duminică, 28 iulie 2013

Leapșă - Shine on!

1. Pune imaginea pe blogul tău.
2. Menționează persoana care te-a nominalizat.
Mulțumesc Chucky  :*

3. Spune 7 lucruri despre tine.
1. Scrisul e un hobby care m-a ținut mai mult decât am crezut. 
2. Sunt o persoană foarte nehotărâtă.
3. Ultimele câteva cărți pe care le-am citit, 3 sau 4, m-au dezamăgit, deci cheful meu de citit s-a cam dus pe apa sâmbetei momentan, cel puțin până voi găsi o carte care chiar îmi va plăcea. Dacă aveți sugestii, mi-ar plăcea să le aud.
4. Când eram în generală, am fost mare fană WITCH, am aproape toate revistele, am avut cam toate cărțile legate de serie care au apărut la noi și am văzut și desenul animat.
5. Nu mă machiez decât la ocazii speciale.
6. Am purtat lentile de contact o vreme, dar în ultimul timp nu am mai făcut-o.
7. Nu îmi pot închipui viața fără muzică.

4. Nominalizează 15 persoane.
SabryyLaurentzyuAdryGhandi Effy MuffinsteinAlexandra AliCoriRoxana, și oricine nu a făcut-o încă, dar ar vrea. Cred că mulți deja au făcut-o și nu aș vrea să nominalizez pe cineva care deja a făcut-o.

vineri, 26 iulie 2013

"Poveste pentru timpul prezent" de Ruth Ozeki

Vor fi câteva spoilere, citiți pe propria răspundere.
Primul lucru care îmi trece prin minte când mă gândesc la cartea asta e ăsta: dezamăgitor. A început atât de bine întreaga poveste, că îmi pare și rău că s-a terminat așa cum a făcut-o.
Povestea asta e spusă din două perspective. Pe de o parte, o avem pe Nao, o fată de cincisprezece ani, care s-a născut în America și a crescut acolo, dar familia ei a trebuit să se întoarcă în Japonia atunci când ea avea, cred, paisprezece ani. Dar nu reușește să se adapteze foarte bine aici, iar faptul că ceilalți colegi se poartă foarte urât cu ea nu ajută deloc. La un moment dat, în urma mai multor evenimente, ea decide să-și pună capăt vieții, dar înainte de asta decide să spună, în jurnalul pe care îl scrie, povestea străbunicii ei, Jiko, care este o călugăriță budistă în vârstă de o sută patru ani. Pe de altă parte, povestea e spusă, la persoana a treia, și din perspectiva lui Ruth, o autoare care trăiește pe o insulă în Canada, care găsește jurnalul lui Nao într-o cutie cu Hello Kitty care este adusă pe plajă. Ruth începe să citească jurnalul, apoi își dorește din ce în ce mai mult să afle ce s-a întâmplat cu Nao și cu familia ei. Dacă am reținut eu bine, Ruth găsește acel jurnal după tsunami-ul și cutremurul din 2011.
Toată povestea asta suna foarte interesant la început, și am citit foarte multe păreri bune despre cartea asta pe Goodreads. Din păcate, la un moment dat, toată povestea vieții lui Nao, care povestește într-un jurnal, unui necunoscut, despre ceea ce i se întâmpla la școală, ceea ce îi făceau colegii, plus situația familiei ei, tatăl ei încercând de mai multe ori să-și ia viața, a devenit un pic cam prea mult pentru mine. Înțeleg că astfel de chestii se întâmplă, dar parcă tot ce se putea întâmpla rău în viața lui Nao, chiar se întâmpla. Iar dintr-un anumit punct încolo a părut cam greu de crezut pentru mine că niciun adult nu ar fi intervenit, mai ales că anumite chestii pe care copii din școală i făceau lui Nao în timpul cursurilor erau filmate și apoi postate pe internet. Adică, singurul adult din toată cartea asta care chiar încearcă să o ajute pe Nao e străbunica ei, Jiko.
Ar mai fi faptul că această carte abordează destul de multe subiecte printre care: suicidul, brutalizarea prin școli(bullying e cuvântul, dar nu am găsit altă traducere), mediu, prostituție, evenimentele de pe 11 septembrie 2001, și cred că ar mai fi, dar nu îmi vin acum în minte. Pare un pic cam prea mult, din punctul meu de vedere cel puțin.
Nu o să spun că nu mi-a plăcut deloc cartea, pentru că nu e așa. Toate lucrurile legate de Japonia și descrierile orașului Tokio și toate cele chiar mi s-au părut foarte interesante, ca și tot ceea ce a învățat-o bătrâna Jiko pe Nao pe parcursul poveștii. Îmi place să aflu despre alte culturi, iar Japonia chiar mi se pare interesantă.
*Big spoiler alert here*: După ce am decis că e prea mult ce i se întâmpla fetei în poveste, am decis să citesc totuși ultimul capitol, din care nu am înțeles nimic, apoi am mai răsfoit niște pagini, iar ceea ce mi se pare cel mai dezamăgitor la cartea asta a fost momentul în care a luat o turnură supranaturală. Nu am înțeles de ce s-a petrecut asta, și cred că mi-ar fi plăcut mult mai mult dacă povestea ar fi rămas în parametri realității, mai ales că acel twist s-a petrecut undeva destul de aproape de final, and I just couldn't buy it, explicațiile au fost mult prea ciudate pentru mine.
Deci, în concluzie, cartea asta a fost o mare dezamăgire pentru mine.

marți, 23 iulie 2013

Lie to me

Acesta e un serial care mi-a fost recomandat și am decis să-i acord o șansă. Și mă bucur că am făcut-o, momentan.
Personajul principal este doctorul Cal Lightman. El a făcut multe studii cu privire la expresii și alte asemenea, iar acum, uitându-se cu atenție la chipul și la limbajul corpului al unei persoane, el poate spune dacă aceasta minte sau nu. Iar din acest motiv, el, împreună cu alți membri ai companiei lui, The Lightman Group, sunt angajați de către poliție sau FBI pentru a rezolva diverse cazuri.
Trebuie să spun că toată metoda în care doctorul Lightman și ceilalți investighează mi s-a părut încă de la început foarte interesantă, e prima dată când văd așa ceva. Și mai trebuie să spun că îmi plac serialele polițiste, ca și cărțile de altfel, pentru că îmi place să văd cum se investighează, iar eu nu îmi pot da seama niciodată cine e făptașul dinainte.
Personajele mi se par destul de simpatice, deși Lightman poate fi puțin nesuferit uneori, dar pentru niște motive destul de bune. Cred că personajul meu preferat până acum este Locker, care lucrează pentru Lightman și care, pe lângă faptul că arată drăguț, nu se poate abține să nu spună cam tot ce îi trece prin cap. Mi se pare un personaj extrem de simpatic.
Am terminat ieri primul sezon, și, deși îmi place, a ajuns într-un punct în care eu am nevoie de o mică pauză înainte de a continua cu sezonul al doilea. Ca să fiu mai exactă, asta are legătură cu un episod ceva mai dramatic, la care încă nu înțeleg cum de am rezistat să mă uit până la final. Sper doar să nu devină mai dramatic de atât, pentru că nu aș vrea să renunț la el, chiar îmi place.
Momentan chiar îmi doresc să-l continui, pentru că sunt curioasă ce se va întâmpla mai departe, mai ales că episoadele sunt oarecum legate între ele, din punctul de vedere al relațiilor dintre personaje cel puțin, și aș vrea să văd cum vor mai evolua ele în continuare. 

duminică, 21 iulie 2013

Nou la mine în bibliotecă(12)

Deci, cărțile de mai jos au fost cumpărate pur și simplu pentru faptul că ultima dată când am fost în Real pentru acestea și altele exista o ofertă, prețul lor a fost unul destul de șocant de mic pentru mine, și mi-am zis că dacă nici la un asemenea preț nu le iau, atunci nu o voi face niciodată. 
Nu am auzit de niciunul din autorii acestor cărți, dar am citit pe spate că sunt cărți polițiste, subiectul suna interesant, iar la prețul ăsta a trebuit, pur și simplu.
ura de Anne Holt
prime-time de Liza Marklund
al patrulea de Kjell Ola Dahl

sâmbătă, 20 iulie 2013

"Strania călătorie a domnului Daldry" de Marc Levy

Marc Levy e unul din autorii mei preferați și chiar aveam așteptări destul de mari de la cartea asta, mai ales după ce am citit rezumatul de pe spate. Și am rămas destul de dezamăgită.
Nu prea sunt în stare să fac un rezumat al acestei cărți, deci îl voi pune mai jos pe cel de pe copertă:

Londra, 1950
Alice duce o viață liniștită, împărțită între munca sa, care o pasionează și grupul ei de prieteni, cu toții artiști ocazionali. Totuși, în ajunul Crăciunului, viața ei va fi complet bulversată. În timpul unei excursii la bâlciul din Brighton, o ghicitoare îi prezice un viitor misterios. Alice n-a crezut niciodată în astfel de lucruri, dar nu poate sa-și alunge din minte cuvintele femeii, iar nopțile îi sunt bântuite de coșmaruri care par pe cât de reale, pe atât de inexplicabile.
Vecinul ei de palier, domnul Daldry, celibatar convins, gentleman excentric și mucalit, o determină, din niște motive obscure, să ia în serios vorbele ghicitoarei și să le găsească pe acele șase persoane care o vor conduce spre destinul ei.
De la Londra la Istanbul, Daldry se hotărăște să o însoțească într-o călătorie neobișnuită...

Cum am zis, mă așteptam la mult mai mult de la cartea asta. Iar începutul a fost destul de promițător. Adică, lui Alice o ghicitoare îi spune că pentru a-l întâlni pe bărbatul vieții ei trebuie să facă o călătorie până în Istanbul și trebuie să cunoască șase persoane până a ajunge să-l cunoască pe el. Iar, dintr-un motiv necunoscut, vecinul de palier, domnul Daldry, se oferă să plătească călătoria și să o ajute să îndeplinească cele spuse de acea ghicitoare, deși la început niciunul nu crede o vorbă din ce a spus aceasta. Plus că, în timpul călătoriei, Alice încearcă să afle mai multe despre părinții ei, tot din cauza a ceea ce îi spusese vrăjitoarea, iar toată chestia asta suna foarte interesant și chiar avea potențial. Însă apoi totul a deveni foarte plictisitor, iar circa trei sferturi din carte nu se întâmplă nimic interesant. Și chiar și atunci când încep cu toții să se concentreze pe motivul călătoriei lor, tot nu devine interesant. La un moment dat chiar nu mai aveam răbdare și am tot dat paginile până când am ajuns la acea parte din poveste în care totul este explicat și... aceea a fost partea în care am rămas complet dezamăgită. Pentru că, după tot ce se spune în poveste până în acel punct, mă așteptasem la ceea ce urma, chiar am avut dreptate, deși o să recunosc că a fost un mic detaliu pe care nu l-am prevăzut, deși citind acea explicație a devenit destul de evident. 
Într-un fel, romanul ăsta transmite un mesaj destul de drăguț despre prietenie și familie și așa mai departe, dar chiar și cu asta tot nu pot să zic că mi-a plăcut cartea asta. 
Ceea ce m-a făcut de fapt să continui să citesc, până când m-am plictisit complet, a fost faptul că acțiunea are loc în mare parte la Istanbul, oraș pe care eu l-am vizitat o dată și din care am rămas cu multe amintiri frumoase, iar descrierea bazarului cred că mi-a amintit cel mai mult de cum m-am simțit când am fost acolo. 
Un lucru pe care nu îl pot înțelege, deși știu că e minor, este de ce titlul este Strania călătorie a domnului Daldry când personajul în jurul căruia se învârte întreaga poveste este Alice. Nu pot să nu mă întreb, totuși.
În cele din urmă, chiar nu mi-a plăcut, a fost ok, dar nu mi se pare suficient. Mi s-a părut că această carte este prea lungă doar pentru a se ajunge la acea concluzie.

vineri, 19 iulie 2013

Pacific Rim

Oamenii au crezut mereu că extratereștri vor veni pe Pământ din cer, dar, în schimb, aceștia au ajuns la noi printr-un portal deschis undeva în Oceanul Pacific. Puși în situația de a se confrunta cu acești monștri, numiți Kaiju, oamenii au trebuit să construiască arme noi, pentru că cele actuale nu erau suficient pentru a-i învinge. Iar din acest motiv, s-au construit Jaeger-ii, roboți controlați de piloți bine pregătiți pentru a îi învinge pe Kaiju.
Prima dată când am văzut trailer-ul acestui film am fost convinsă că este doar un alt film despre cum extratereștri vin pe Pământ pentru a lua resursele și, astfel, eliminând toată viața de pe Terra. Asta am dedus eu din trailer, în care am văzut monștri imenși și roboți pentru a se lupta cu ei. Dar după ce la-m văzut mi-am dat seama că filmul ăsta e mult mai mult decât atât, iar nu oricine era un candidat bun pentru a lupta cu acei extratereștri. E o chestie mult mai complexă decât mi-am închipuit că va fi. Și are și o poveste destul de bună în spate, cred eu.
Am mai văzut filme cu extratereștri înainte, dar ăsta mi s-a părut mult mai bun. Cred că asta se datorează în mare parte poveștii, pentru că fără ea, filmul nu ar fi fost diferit față de restul celor care pornesc de la premiza asta.
Un alt lucru care mi-a plăcut au fost efectele folosite. Mi s-au părut foarte bine realizate, iar monștri ăia chiar păreau reali, foarte urâți, dar reali. Am văzut și filme în care CGI-ul folosit nu era mare brânză, adică se vedea că asta este. Aici, în schimb, știi că sunt efecte și CGI, dar par atât de reale încât nu mai contează.
A, și până nu uit, în sfârșit un film cu extratereștri ai cărui acțiune nu se desfășoară în principal în New York! Nu am crezut că voi vedea vreodată asta întâmplându-se, având în vedere toate filmele de acțiune, în care orașul New York sfârșește distrus. Poate că asta nu contează în mare, dar pentru mine este o schimbare binevenită.
Deci, da, mie mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam, iar dacă vă plac filmele cu multă acțiune, dar și o poveste bună în spate, și efecte reușite, eu îl recomand pe acesta. 

joi, 18 iulie 2013

Leapșă cu elementele naturii

Mulțumesc Alexandra pentru leapșa asta :D Se pun și cărțile de pe ebook? Sper că da, adică teoretic sunt tot în biblioteca mea, doar că în cea virtuală.

1. Găsește o carte cu apă pe copertă.
2. Găsește o carte cu albastru pe copertă.
3. Găsește o carte cu foc pe copertă.
4. Găsește o carte cu roșu pe copertă.
5. Găsește o carte cu ceva legat de pământ/natură pe copertă.
6. Găsește o carte cu verde pe copertă.
7. Găsește o carte cu vânt pe copertă.
8. Găsește o carte cu alb pe copertă.
9. Găsește o carte cu verde, roșu, albastru și galben pe copertă.
Oricine dorește să facă leapșa asta, e binevenit să o ia de aici. Din câte am observat, mulți deja ați făcut-o, deci cine nu o are, luați de aici :D

miercuri, 17 iulie 2013

"Jurnalul unei iubiri" de Nicholas Sparks

Știu că mi-am propus de ceva timp să citesc cartea asta, dar dintr-un anumit motiv prima dată când am încercat nu mi-a captat atenția și am renunțat la ea. Dar acum am reușit să o citesc.
Recunosc că mă așteptam la cu totul altceva, deși cunoșteam puțin finalul poveștii pentru că am văzut finalul filmului la un moment dat. Știam de asemenea că mulți consideră Jurnalul unei iubiri ca fiind una din cele mai bune cărți scrise de el. Nu e favorita mea dintre cărțile acestui autor pe care le-am citit până acum, dar mi-a plăcut totuși.
Deci, cartea prezintă povestea de dragoste dintre Noah și Allie. Ei se întâlnesc pentru prima dată într-o vară, pe vremea când erau doar niște adolescenți și se îndrăgostesc unul de celălalt, dar cum nu fac parte din aceeași clasă socială, părinții lui Allie nu sunt de acord ca relația ei cu Noah să fie una foarte serioasă. Apoi, peste paisprezece ani, aceștia se reîntâlnesc și descoperă că sunt încă îndrăgostiți unul de altul, doar că Allie este acum logodită și va trebui să ia o decizie. Decizie care nu este deloc ușoară și să aleagă între Noah și logodnicul ei.
Recunosc că povestea în sine este oarecum previzibilă, dar în cele din urmă mesajul pe care-l transmite întreaga carte, și modul în care o face, a făcut să-mi placă Jurnalul unei iubiri. Pentru că este vorba despre iubire și cum aceasta poate învinge uneori și cele mai dificile obstacole și despre cum cineva poate găsi în el însuși puterea de a rezista și a continua să spere, împotriva tuturor lucrurilor, atunci când chiar iubește pe cineva. Cel puțin eu asta am scos din povestea asta. Și mi se pare un mesaj foarte frumos, iar datorită acestui lucru cartea asta mi-a plăcut destul de mult. Și, ca de obicei, că doar na, la un moment dat mi-au dat lacrimile. Sunt câțiva autori la ale căror cărți știu sigur că voi plânge puțin la un moment dat, iar Sparks este unul dintre ei.
Nu este cea mai impresionantă poveste, din punctul meu de vedere, dar este una drăguță, emoționantă chiar, iar dacă vă plac poveștile extrem de romantice, așa ca mine, sau sunteți fani ai lui Nicholas Sparks, eu una vă recomand această carte.

luni, 15 iulie 2013

"Mărturia" de Anita Shreve

Cred că asta e cea mai deprimantă carte pe care am citit-o până acum. Este, de asemenea, extrem de tristă. Mă mir singură că nu am renunțat la ea undeva pe parcurs.
Cartea prezintă povestea scandalului ce a avut loc într-o școală particulară de prestigiu din cauza descoperii undei benzi care îi are în centru pe cei trei băieți vedete în echipa de baschet a școlii, toți de peste optsprezece ani, și o fată de paisprezece ani, care au relații sexuale. De aici pornește o întreagă anchetă, pe care directorul inițial dorește să o păstreze în interiorul instituției, și care pe parcurs va avea consecințe dezastruoase pentru foarte multe persoane.
Cartea prezintă povestea aceasta din perspectiva multor persoane implicate, direct sau indirect în întreaga poveste, fiecare prezentând evenimentele așa cum le-a perceput el sau ea. Iar pe parcurs ajungi să afli cum anume s-a petrecut totul și tot ceea ce a urmat după ce acel eveniment a devenit, inevitabil, public.
Cum am zis și la început, asta se poate să fie cea mai deprimantă și cea mai tristă carte pe care am citit-o până acum. Pentru că practic prezintă un eveniment care se poate la fel de bine să se fi petrecut în realitate, pentru că este o chestie care se întâmplă. Și, în același timp, pentru că arată cum o singură decizie luată într-un moment în care nu gândeai limpede poate avea consecințe grave atât pentru tine cât și pentru multe alte persoane. Și cum un asemenea eveniment poate distruge foarte multe vieți. Asta mi s-a părut cel mai trist în toată povestea.
Povestea, dintr-un anumit punct, mi s-a părut destul de previzibilă, iar din momentul în care am înțeles cum se vor întâmpla lucrurile mai departe nu m-am putut gândi la toată chestia decât ca la un mare efect de domino. Pentru că după ce evenimentul care urma să declanșeze tot scandalul a avut loc, era clar că totul nu putea să o ia decât în jos.
Capitolele, cum am zis, sunt din perspectiva a diverse personaje, unele din ele sunt la persoana întâi, iar altele la persoana a treia. La început mi s-a părut greu de urmărit poveste fiecărui personaj și să îmi amintesc apoi cine este respectivul, dar în cele din urmă sunt doar câteva personaje care merită reținute din punctul acesta de vedere, și anume cei direct implicați cumva în tot acel scandal, restul fiind doar niște martori care povestesc cum au văzut ei lucrurile, din afară. Dar cel mai important este, până la urmă, ce anume s-a întâmplat în interior.
În final, nu cred că aș recomanda cartea asta. Da, transmite un mesaj destul de puternic, dar... nu știu, mie mi se pare pur și simplu prea deprimantă.

duminică, 14 iulie 2013

Maraton de lectură: ziua 7

Azi a fost ultima zi a maratonului și, deși mi-am zis că voi citi cât de mult pot în săptămâna asta, astăzi nu am citit nimic, niciun rând, nada, zero. Pentru că pur și simplu nu am mai putut și am zis de la început că nu mă voi forța să citesc, pentru că dacă aș fi făcut-o, după aceea cititul nu ar mai fi avut niciun haz și chiar nu am vrut să ajung acolo. Mi-am zis de la bun început că mai bine nu citesc nimic decât să mă forțez să o fac.
Și nu sunt dezamăgită, sau ceva, pentru că azi nu am citit, pentru că săptămâna asta am citit mai mult decât am crezut că ar fi posibil să o fac, iar eu sunt destul de mândră de mine, în cele din urmă.
Deci, cum nu am ce altceva să vă zic astăzi, am decis să fac o postare în care să spun câte pagini am citit per total în acest maraton, câte cărți și să vă arăt copertele lor.

Pagini citite în total: 1197
Cărţi terminate: 4
Spell Bound de Rachel Hawkins - Recenzia
Arthur și piatra magică de Kevin Crossley-Holland - Recenzia
Mărturia de Anita Shreve
Jurnalul unei iubiri de Nicholas Sparks


Pentru ultimele două cărți nu am postat încă recenziile, dar ele vor apărea pe blog zilele acestea. 
Nu mai știu ce să zic. Sunt mulțumită de numărul de pagini pe care l-am citit, mi-am depășit propriile așteptări. Nu aș fi crezut că aș putea să ajung la numărul de 1000 de pagini citite, darămite să-l și depășesc.
În cele din urmă, mă bucur că am participat la acest maraton. A fost distractiv, am aflat cam cât de mult pot eu citi într-o săptămână, în condițiile în care nu prea fac nimic altceva, și apoi am mai redus puțin și din teancul de cărți pe care îmi doream să le citesc de o vreme. 

sâmbătă, 13 iulie 2013

Maraton de lectură: ziua 6

Am terminat de citit ultimele pagini din Mărturia de Anita Shreve și mă mir că nu am abandonat-o definitiv pe undeva pe parcurs. Mai multe explicații voi da în recenzie.
După aceea am citit Jurnalul unei iubiri de Nicholas Sparks, pe care am terminat-o, pentru că este o carte destul de scurtă, are sub 200 de pagini.
Pagini citite azi: 249
63 pg - Mărturia de Anita Shreve
186 pg - Jurnalul unei iubiri de Nicholas Sparks
Pagini citite în total: 1197
Cărţi terminate: 4

vineri, 12 iulie 2013

Maraton de lectură: ziua 5

Astăzi am continuat să citesc Mărturia de Anita Shreve. Nu am terminat-o, dar cred o voi face mâine pentru că nu mai am atât de multe pagini de citit din ea. 
Oricum, având în vedere totala mea lipsă de chef de citit pe ziua de azi, mă mir că am reușit să citesc atâtea pagini, mă așteptam să fie mult mai puține.
Pagini citite azi: 201
Pagini citite în total: 948
Cărţi terminate: 2

"Arthur și piatra magică" de Kevin Crossley-Holland

Atunci când am cumpărat cartea asta, nu mai auzisem nimic despre ea, dar am citit pe spate că este despre regele Arthur, plus că era și Merlin pe acolo, deci am zis să încerc. De mult mi-am propus să citesc ceva legat de legenda regelui Arthur, dar niciodată nu am făcut-o, până acum.
Deci, povestea este spusă din perspectiva lui Arthur de Coldicot, un băiat de treisprezece ani, al cărui vis este acela de a deveni scutier și mai apoi cavaler. Și speră din tot sufletul ca tatăl lui să decidă că poate deveni cândva cavaler. Apoi, într-o zi, Merlin, care este prieten cu Arhtur, îi dă acestuia o piatră magică. Iar de aici poveste urmărește doi băieți pe nume Arthur: cel care spune povestea, și cel pe care acesta îl urmărește cu ajutorul acelei pietrei magice.
La început povestea mi s-a părut puțin cam greu de urmărit, dar după ce m-am obișnuit cu vocea lui Arthur chiar a început să-mi placă. Este practic o poveste despre un băiat care crește și învață o mulțime de lucruri despre el și despre viață, un băiat curios, bun, și care își dorește în permanență să-i ajute pe cei din jurul lui atât cât poate. De fapt, cred că datorită acestor lucruri a ajuns să-mi placă povestea aceasta. Și tot Arthur ar fi și motivul pentru care am continuat să citesc chiar și atunci când chiar nu mai înțelegeam încotro se îndreaptă întreaga poveste. Ei bine, nici acum nu mi-a foarte clar, dar povestea în sine e chiar drăguță și sunt curioasă să văd ce anume i se va mai întâmpla lui Arthur și acelui Arthur pe care îl vede prin intermediul pietrei. Pentru că, așa cum se poate vedea și pe copertă, acesta este primul volum al unei trilogii.
A, da, până nu uit, trebuie să spun câteva cuvinte și despre Merlin, că doar na, dacă nu era și el în carte nu cred că mi s-ar mai fi părut la fel de interesantă. Și nu doar pentru că Merlin este vrăjitorul, ci pentru că are un rol destul de important aici, cel puțin în lumea pe care Arthur o vede în acea piatră magică. Pentru că eu am o mare slăbiciune pentru tot ce conține magie, e normal să îmi placă Merlin, dar mai sunt și alte motive, în afară de acela. El este, într-un fel, un profesor pentru Arthur. Îl ascultă, îl lasă să-i pună tot felul de întrebări, la unele răspunzând, iar la altele încurajându-l să găsească singur un răspuns. Și asta eu cred că îl ajută pe Arthur să crească și să înțeleagă anumite lucruri. E adevărat că uneori nu înțelegeam ce tot spune Merlin și aveam impresia că de fapt nu spune nimic, dar pe parcurs am început să pricep de ce vorbește în modul în care o face.
În orice caz, în cele din urmă chiar mi-a plăcut cartea asta și sper să reușesc să le citesc și pe celelalte două la un moment dat, pentru a vedea ce i se va mai întâmpla lui Arthur.

joi, 11 iulie 2013

Maraton de lectură: ziua 4

Azi am continuat și am terminat de citit Arthur și piatra magică de Kevin Crossley-Holland. Apoi am decis să continui să citesc Mărturia de Anita Shreve; am început-o în prima zi, dar nu m-a atras atunci, așa că m-am apucat de altceva, dar aș vrea totuși să o termin. Am mai citit câteva pagini din ea și a început să mi se pară interesantă.
Pagini citite azi: 141
94 pg - Arthur și piatra magică de Kevin Crossley-Holland
47 pg - Mărturia de Anita Shreve
Pagini citite în total: 747
Cărţi terminate: 2

Luați aminte


miercuri, 10 iulie 2013

Maraton de lectură: ziua 3

Azi am continuat să citesc Arthur și piatra magică de Kevin Crossley-Holland. Încă nu am terminat această carte.
Pagini citite azi: 233
Pagini citite în total: 606
Cărţi terminate: 1