vineri, 30 august 2013

"Orele astrale ale omenirii" de Stefan Sweig

În primul rând, trebuie să spun că atunci când am început să citesc această carte, chiar nu mă așteptam să-mi placă, pentru că este istorică, iar până acum eu nu am mai citit astfel de cărți. Dar, am primit-o cadou de Sfântă Mărie și am zis că aș putea măcar să încerc, că doar în același mod am descoperit că îmi plac cărțile polițiste și alte genuri. Și trebuie să spun că mi-a plăcut chiar destul de mult. E adevărat că în școală mi-a plăcut istoria mai mult decât alte materii, dar știm cu toții că manualele de istorie sunt absolut plictisitoare, cu niște înșiruiri de ani în care s-au întâmplat diverse chestii, cel puțin așa îmi amintesc eu manualele de istorie.
Ei bine, trebuie să spun că dacă toate manualele acelea de istorie ar fi scrise precum această carte, atunci cred că ar fi mai plăcut de învățat despre ea. Pentru că principalul lucru care m-a atras la cartea asta a fost modul în care au fost scrise acele mici povestiri. Mi s-au părut mult mai interesante decât mi s-a părut vreodată istoria în școală. Pur și simplu, m-am apucat să citesc prima poveste, iar apoi am știut că voi termina de citit această carte, care nu este nici lungă de altfel.
Ea conține zece povestiri istorice, ale unor evenimente care au avut o mare importanță pentru direcția în care s-a deplasat destinul întregii omeniri. Sunt povești precum cea a descoperirii Oceanului Pacific, a cucerii Bizanțului de către Imperiul Otoman, există una și despre Dostoievski și mai sunt, dar nu le voi numi pe toate aici. Ideea e că nu se povestește doar despre bătălii, ci și despre alte lucruri care au contat mult pentru omenire. Iar despre unele nici măcar nu știam, ceea ce a făcut ca această carte să fie și ma interesantă.
Iar lucrul la care nu m-am așteptat deloc a fost să găsesc niște citate foarte interesante într-o carte despre istorie. Și totuși am găsit chiar destul de multe, aș putea zice. Vor apărea și acelea pe blog imediat ce voi reuși să le transcriu pe toate pe calculator.
Mi s-a părut o carte foarte interesantă, scrisă într-un mod atractiv, iar din acele povestiri se pot scoate și diverse morale. Aș putea lăuda cartea asta foarte mult, dar cred că v-ați plictisi și chiar nu vreau ca asta să se întâmple.
Eu recomand cartea asta, mai ales dacă vă interesează istoria sau dacă vreți să aflați lucruri noi. Nu știu câtă lume citește cărți istorice, dar eu cu siguranță voi mai încerca să citesc astfel de cărți.

miercuri, 28 august 2013

Kick-ass 1&2

Voi scrie despre ambele filme într-o singură postare, fără spoilere pe cât posibil, pentru că le-am văzut recent pe amândouă, și e și mai simplu așa.
Deci, în Kick-ass, îl avem pe Dave, care are o poveste de viață normală, nu i se întâmplă nicio tragedie, sau ceva asemănător, pentru a-l convinge că trebuie să devină un super-erou. Nu. El decide să încerce în special din cauza benzilor desenate, și pentru că se întreabă la un moment dat cum de nimeni nu a mai încercat până atunci să devină unul. Așa că, se decide să fie el primul. Cred că este destul de evident că unui tocilar care ia brusc decizia de a deveni un super-erou nu îi poate merge bine deloc la început, mai ales că habar nu are cum stă toată treaba cu super-eroii în realitate. Iar asta creează niște situații destul de amuzante.
Iar totul se complică pentru el, atunci când o bandă care vindea droguri ilegal îl confundă pe el, cum ajunsese destul de cunoscut, cu cel care le fura marfa și care le mai și omora din oameni.
Filmul ăsta chiar mi-a plăcut mult mai mult decât m-am așteptat. A fost puțin confuz la început, aici mă refer la două personaje care apar și pe poster, anume Hit-girl și Big-daddy, dar totul este explicat, iar până la final chiar a ajuns să îmi placă. A avut câteva chestii care m-au impresionat în mod plăcut, deși nu m-aș fi așteptat.
Acum, Kick-ass 2. Mie mi s-a părut cam la fel ca primul, adică nu a fost mai prost decât el, a avut, zic eu, aceeași calitate, ceea ce mă bucură, pentru că eu mă așteptam să fie dezamăgitor, pentru că, na, e un sequel, iar ele tind să fie dezamăgitoare. Din fericire, nu a fost cazul și aici.
Acțiunea din filmul ăsta e poate ceva mai prezentă decât în primul, iar acum, datorită inspirației pe care a reprezentat-o Kick-ass, multe alte persoane au început să se costumeze, să își găsească  diverse nume și să facă pe super-eroii. În același timp, Kick-ass și Hit-girl, decid să își trăiască viețile normal, mai mult Hit-girl, după ce îi promite celui care are grijă de ea acum. Și degeaba încearcă Dave să o facă să se răzgândească.
Dar ceea ce Dave nu știe, este că cineva vrea să se răzbune pe el pentru ceva ce a făcut în primul film, iar de aici totul o ia razna, mai mult sau mai puțin.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la filmul ăsta, a fost cred toată ideea cu cele două tabere, cea a eroilor și cea a personajelor negative. Nu eram eu foarte sigură ce va ieși din toată combinația asta, dar chiar mi-a plăcut.
Comedia a existat și în filmul ăsta, am râs chiar bine de mai multe ori. Mi-a plăcut și acțiunea și de Hit-girl, oricum ea e cel mai tare personaj din filmele astea după părerea mea, dar nici Kick-ass nu a dezamăgit. Chiar mi s-a părut mai bun în ceea ce făcea față de primul film.
Singura chestie care m-a cam deranjat la filmul ăsta, al doilea, a fost că l-au scos cam repede pe Jim Carrey și personajul lui din film, și chiar îmi plăcea de el. Dar, în afară de asta, chiar a fost foarte drăguț făcut.
E drept că ambele filme au câteva chestii care sunt previzibile, dar pe de altă parte, dacă acele lucruri nu s-ar fi întâmplat, poate că nu mi-ar mai fi plăcut atât de mult. Și astea sunt unele din puținele filme unde sângele chiar nu m-a deranjat. Bine, e comedie, în parte, deci a avut și asta un rol.
Deci eu recomand filmele astea, au și acțiune și comedie și puțină dramă pe ici pe colo, dar nu prea multă. Adică, dacă vă plac filmele cu super-eroi, eu zic că vă vor plăcea și astea două.

marți, 27 august 2013

La răscruce de Kevin Crossley-Holland

Trebuia să scriu recenzia asta acum câteva zile, dar nu am avut chef, sau mi-a fost lene, nu mai știu exact. Dar trecem peste.
Acesta este cel de-al doilea volum din Trilogia Arthur, pe care am căutat-o destul de mult, pentru că nimeni nu părea să îl mai aibă. Iar atunci când l-am găsit, în sfârșit, am fost foarte fericită. Din păcate, fericirea mea nu a durat foarte mult, pentru că această carte a sfârșit prin a mă dezamăgi. De fapt, nu am mai terminat-o. Mda...
În volumul ăsta, Arthur de Caldicot devine scutierul lui Sir Stephen, iar cei doi se pregătesc de asemenea și pentru cruciadă. În același timp, îl putem urmări și pe Arthur-din-piatră, adică regele Arthur, și cum anume se descurcă el cu noua responsabilitate pe care o are.
Acum, la început chiar mi-a plăcut, și chiar mi s-a părut mai interesantă decât primul volum, mai ales datorită celor ce i se întâmplau regelui Arthur și a tot ceea ce făceau cavalerii mesei rotunde și toate cele. Dar apoi... totul a devenit cam repetitiv, adică cavalerii aceia făceau cam același lucru și spuneau că vor face ceva, apoi făceau exact opusul, iar mulți dintre ei chiar l-ar fi înjunghiat pe rege pe la spate, fără vreo părere de rău.
Iar apoi am ajuns într-un punct în care pur și simplu nu mai eram deloc interesată de poveste, pur și simplu mă plictisisem, nu mai înțelegeam încotro mergea întreaga poveste și pur și simplu nu am mai vrut să continui. De fapt, cred că am vrut să renunț la ea de vreo trei ori înainte să o fac de fapt deci... mda.
Chiar îmi pare rău că s-a întâmplat așa, pentru că primul volum chiar mi-a plăcut. Dar ce să-i faci? Se mai întâmplă și chestii de genul, dar tot trist e. Dar, pe de altă parte, dacă nu aș fi găsit cartea asta, așa dezamăgitoare cum a fost, chiar aș fi fost tristă.

vineri, 23 august 2013

This is the end

Eh, da, uitați un film care nu se ia absolut deloc în serios. Bine, e o parodie în care actorii se joacă pe ei înșiși, mă cam așteptasem la asta. Într-un fel. 
Deci povestea dună cam așa: Jay Baruchel ajunge în Los Angeles și este întâmpinat de vechiul lui prieten, Seth Rogen, cu care va și locui împreună cât timp se va afla în acest oraș. Mai târziu în acceași zi, Seth îl duce pe Jay la petrecere din noua casă a lui James Franco, petrecere la care se află foarte multe celebrități. Tot în aceeași zi au loc niște evenimente foarte ciudate, și se ajunge repede la concluzia că avem de-a face cu apocalipsa. Dintre toți cei aflați la acea petrecere, doar câțiva mai rămân vii și împreună, anume cei din poster, și se refugiază în casa lui James Franco. Și trebuie cumva să supraviețuiască. 
Primul lucru care m-a surprins pe mine la acest film, și pe care l-am aflat la casa de bilete, este că e interzis celor sub optsprezece ani, ceea ce m-a lăsat puțin confuză, adică e o parodie, ce naiba? Mda. Dar după ce l-am văzut am înțeles motivul, nu îl voi spune aici, cine l-a văzut știe la ce mă refer. 
Anyway, chiar mi-a plăcut filmul ăsta, mai mult decât m-am așteptat. E drept că dintre toți acei actori care rămân împreună îl știu doar pe James Franco, dar a fost ok. 
Cum am zis, ăsta e un film care nu se ia deloc în serios și eu mi-am dat seama de asta cam de pe la momentul când au început toate cutremurele și când au rămas blocați în casă. Și mai tind să cred că actorii s-au distrat destul de mult filmând această minunată parodie. A fost mult mai amuzantă decât m-am așteptat să fie.
Un alt lucru care mi-a plăcut și la care nu mă așteptam, dat fiind faptul că este o parodie, a fost că  efectele speciale au fost chiar bune. Au fost câteva locuri în care nu au fost foarte bine făcute, dar în mare chiar au fost calumea. 
După Elysium, ăsta a fost exact genul de film de care aveam nevoie. E amuzant cam tot timpul, de la început, până la sfârșit. Deci, dacă vreți să vedeți o parodie bună, și vreți să distrați, eu vă recomand acest film. 

joi, 22 august 2013

Provocarea verii #13

13. Care a fost părerea ta despre Provocarea verii? Care a fost întrebarea ta preferată? Dar cea care ți-a plăcut cel mai puțin?

Mi s-a părut interesantă și foarte drăguță, mi-a pus mintea la treabă la anumite întrebări, ceea ce e totuși un lucru bun. Și mă bucur că am reușit să răspund tuturor întrebărilor, cât de bine m-am priceput, dar asta e. 
Întrebarea preferată: nr 12, pentru că mi-am reamintit de acea vară, care mi s-a părut ceva cu adevărat deosebit și pe care nu o voi uita vreodată :D
Întrebarea care mi-a plăcut cel mai puțin: nr 5, pentru că o lume fără vară mi se pare de neînchipuit :))

miercuri, 21 august 2013

Elysium

Așa cum am menționat deja într-o altă postare, mă bucur că filmul ăsta nu a fost 3D, pentru că atunci mi-aș fi lăsat sufletul prin sala de cinema. O să explic imediat. Dar mai întâi trebuie să vă spun despre ce e vorba în filmul ăsta.
Într-un viitor destul de îndepărtat, anul două mii o sută și ceva, că nu mai știu exact, Pământul a devenit suprapopulat, iar cei bogați și-au construit în spațiu un fel de planetă a lor, unde au parte de cea mai nouă tehnologie, unde nimeni nu e bolnav, pentru că există o tehnologie care vindecă orice fel de afecțiuni și boli. Restul oamenilor au rămas pe Pământ, unde viața nu e foarte ușoară sau frumoasă. Iar din când în când, cineva mai trimite câte o navă pe Elysium, planeta de care ziceam mai devreme, pentru ca oamenii ce încearcă să ajungă acolo să își poată vindeca propriile boli sau cele ale copiilor lor, intrând în casele oamenilor și folosindu-se de aparatele lor. Max își dorește să ajungă pe Elysium după un accident nefericit la locul de muncă, în urma căruia este iradiat destul de rău, și îi mai sunt date cinci zile de viață. Dar cum nu îl poate plăti pe cel care se ocupă de acele călătorii neautorizate, acceptă să-i facă un serviciu, în urma căruia își va obține acel bilet. Doar că în acest proces, pune mâna pe niște informații destul de importante, iar acum este urmărit de foarte mult persoane pentru ele.
Ce pot să zic? Nu am fost foarte bine informată atunci când am decis să văd filmul ăsta, iar din trailer eu îmi făcusem o cu totul altă idee despre povestea lui Max și a întregului film. Și m-am înșelat destul de rău. E cu totul altceva, plus că mi s-a părut a fi mult prea violent și overdone pentru ceea ce se întâmplă în el de fapt. E drept că nu a avut prea mult sânge, dar atâta se aruncau în aer unii pe alții, că mi s-a părut scârbos, plus că, din cauza asta, la un moment dat totul devenise foarte amuzant, și nu o zic neapărat în sensul bun. A fost pur și simplu prea mult, dacă mai scoteau din scenele acelea în care se băteau unii cu alții, din punctul meu de vedere, atunci filmul ăsta ar fi fost mai ok.
Voi spune totuși că efectele speciale au fost bine făcute, iar dacă camera aia nu s-ar fi mișcat atâta la scenele de acțiune atunci totul s-ar fi înțeles mult mai bine. Așa a ajuns să mă enerveze când mișcă camera aia de filmat exact când se întâmplă ceva important, că nu mai înțelegi nimic din scena aia, și știu că asta se face special.
În cele din urmă, chiar nu recomand acest film. Mi s-a părut o prostie. Povestea în sine nu e rea, dar e atât de violent și de overdone, încât chiar nu mi se pare că merită, asta dacă nu cumva vă plac exact genul ăsta de filme. Dar mie chiar nu mi-a plăcut.

marți, 20 august 2013

Provocarea verii #12

12. Povestește-ne despre vara ta preferată.

Ar fi atât de multe de zis, dar voi încerca să nu exagerez :))
Vara mea preferată, de până acum, s-a petrecut acum doi ani. Am fost un grup mai mare și am petrecut un timp în Austria și celălalt în Franța. Aia pentru mine rămâne cea mai memorabilă vacanță în primul rând pentru că în două săptămâni ne-am plimbat atât de mult și am văzut atât de multe încât atunci când ne-am întors aveam impresia că  a trecut cel puțin o lună. În vacanța aceea am vizitat Schombrun și grădina zoologică de acolo, care a fost mult mai impresionantă decât castelul în sine,  am intrat într-o mină de sare, interesant de altfel, am vizitat un muzeu al jucăriilor care mie cel puțin mi s-a părut super, am mai văzut două castele destul de frumoase, deși a cam plouat în ziua aceea, dar am trecut peste, am hrănit lebede și am avut ocazia de a vedea niște rățuște care stăteau și se uitau la un tip care mânca un sandviș pe o bancă, doar doar or primi și ele ceva, am intrat și într-un muzeu de fluturi(da, fluturi) și erau atât de mulți și atât de diverși colorați, erau superbi, plus că unul s-a așezat pe lentila ochelarilor mamei mele, și am ajuns la parcul de distracții Europa Park, iar aia a fost de departe cea mai tare zi din toată acea vacanță, pentru mine și fratimiu cel puțin, iar după eram atât de obosiți, de parcă ne-ar fi bătut cineva :)) Am mai vizitat și un orășel care parcă era desprins din niște desene animate, nici nu pot să descriu, dar mi s-a părut foarte drăguț.
Aș mai continua, dar cred că deja v-ați plictisit :)) Nu cred că vreo altă vacanță o va depăși pe aceea foarte curând oricum.

luni, 19 august 2013

Imax 3D(?) + Nou la mine în bibliotecă(13)

Pentru că m-am convins singură până acum că filmele cu multe efecte speciale bune merită văzute în Imax pentru că este o cu totul altă experiență, am decis să văd și Elysium în acest format, pentru că din trailer suna interesant și am aflat și eu din întâmplare că se întâmpla să fie în Imax. Iar atunci când am văzut asta m-am gândit, în logica tuturor evenimentelor, că va fi 3D, nu? Nu! Am ajuns acolo, am cumpărat biletele, m-am mai plimbat prin Afi, că mai aveam timp, și apoi să văd filmul. Am fost un pic confuză când am aflat de la cel pe care l-am întrebat că filmul e 2D, confuză fiind că nu primeam ochelarii. Mda... Dar plătisem deja biletele, ecranul e oricum imens, deci m-am gândit că eh asta e, se putea și mai rău.
Iar la finalul filmului am ajuns la concluzia că a fost mai bine că nu a fost în 3D, că îmi lăsam sufletul pe acolo :)) O să explic mai multe în recenzia filmului, care va apărea pe blog în curând. 

Daaaar, ceva bun tot a ieșit din toată experiența asta, și anume că am găsit în sfârșit volumul al doilea din Trilogia Arthur pe care îl caut cam de când am terminat primul volum, dar, ori nu mai era în stoc, ori, pe unicul site pe care am găsit această carte, mi se părea prea scump. Iar acum am găsit-o în sfârșit la un stand Nemira din Afi cu 10 lei, nici nu am stat pe gânduri când am văzut-o. Aș fi luat și volumul trei, dar mi se părea scump, iar banii mei sunt destul de puțini acum, deci am zis că mai bine aștept, că sigur se va ieftini și ea la un moment dat.
La răscruce de Kevin Crossley-Holland
Imediat ce îmi va reveni cheful de citit voi ajunge și la ea.

duminică, 18 august 2013

Provocarea verii #11

11. Poți alege 5 personaje din orice cărți vrei cu care să pleci în vacanță. Pe cine ai alege și unde ai vrea să mergi? (Poți alege orice loc de oriunde)

Unde aș vrea să merg? Asta e destul de ușor: la mare, nu contează unde, mare să fie. 
Pe cine aș vrea să iau? Eh, aici devine un pic mai complicat, dar să mă gândesc. Păi, ar fi așa: Sophie și Jena din Hex Hall, Lena din Delirium, Hermione din Harry Potter și Alexandra si Ultima vrăjitoare din Transilvania. Cred că ar fi o vacanță destul de interesantă :))

sâmbătă, 17 august 2013

Provocarea verii #10

10. Îți place să citești la plaja/în parc sau preferi liniștea camerei de hotel? Descrie atmosfera perfectă pentru lectură.

De obicei prefer să citesc înăuntru unde e liniște, pentru că se întâmplă ca zgomotele să mă distragă de la ceea ce citesc și asta nu-mi place. Dar, dacă e o carte care chiar m-a captivat, pot să o citesc oriunde, pentru că atunci nu mai aud nimic din ce se petrece în jurul meu, sunt atentă doar la ceea ce se petrece în poveste. 
Dar, de cele mai multe ori, prefer un loc liniștit.

vineri, 16 august 2013

Words from books...(32)

Oare Cenușăreasa s-a gândit vreodată să-i mărturisească adevărul prințului în seara când s-a bucurat de frumoasa ei rochie de bal? Oare s-a gândit măcar să-i spună, știi, prințe, caleașca nu-i a mea, de fapt sunt o biată slujnică, murdară și desculță, care beneficiază de o perioadă determinată de fericire? Nu. Ea și-a exploatat momentul de grație.
Iar apoi a dispărut în tăcere după miezul nopții.

Avea fața unui astronaut căruia i se rupsese cordonul de siguranță și care avea doar o unică șansă de a se prinde de ceva înainte de a începe să plutească de-a pururi prin spațiul cosmic. Cunoșteam senzația aceea de spaimă care prelungea timpul, transformând secundele în ani, și durerea profundă care provenea din a fi rănit nu de o singură persoană, ci de multe, de o bandă de bătăuși, care crește treptat, până la nivelul cartierului, apoi al așezării, astfel încât ajungi să privești cu suspiciune întreaga lume. Și ultimul tău gând, când întinzi disperat brațul și ajungi cu vârfurile degetelor la numai câțiva centimetri de cordonul de siguranță, este că, dacă vei supraviețui, vei găsi o cale prin care să repari ce s-a stricat, pentru a putea spune "da, vreau să fac parte din nou din lume".

Starters de Lissa Price

joi, 15 august 2013

Provocarea verii #9

9. Ce cărți nu vor lipsi din bagajul tău pentru vara asta?

Ăhh, păi toate cele de pe kindle în principiu pentru că pe el îl car peste tot cu mine. Și am destule cărți pe el, dar le voi numi pe cele pe care aș vrea să le citesc în viitorul apropiat. Ele a fi: ultimele două volume din seria Moștenirea de Christopher Paolini; seria Cântec de gheață și foc de George R.R. Martin - e drept că mă sperie un pic dimensiunea lor, dar nu am de gând să renunț doar din cauza asta; celelalte două volume din trilogia Heist Society de Ally Carter; trilogia Culorile dragostei de Kerstin Gier, pentru că îmi place mult felul în care scrie. Și ar mai fi și alte cărți, în special din genul SF și fantasy, dar ar ieși o listă destul de lungă de titluri, deci mai bine mă opresc aici :))

The Great Gatsby: Book & Movie

Pentru că m-am gândit că nu are rost să fac două postări despre, practic aceeași chestie, am decis să fac una singură, atât despre carte, cât și despre film.
Am vrut să văd filmul atunci când a apărut în cinema, dar apoi nu am mai avut chef, plus că părea puțin nelalocul lui, fiind 3D, având în vedere că nu e un film cu efecte speciale, deci nu l-am mai văzut în cinema. Apoi mi-a intrat în cap ideea că ar fi mai bine să citesc cartea înainte, în ideea că de obicei cărțile sunt mai bune decât filmele bazate pe ele. Ăsta e, cred, primul caz în care voi susține că filmul este mai bun decât cartea. Nu am crezut că voi ajunge să spun asta vreodată, dar uite că am ajuns și aici. Asta poate se datorează faptului că acțiunea are loc în anul 1922 în New York, iar pentru mine acea perioadă e destul de greu de vizualizat, sau poate stilului în care este scrisă cartea sau poate că mi-ar fi fost mai ușor dacă aș fi citit-o în română. În orice caz, pe mine cartea nu m-a impresionat foarte tare, deși voi recunoaște că povestea este una emoționantă.
Chiar am vrut să o termin înainte de a vedea filmul, dar pe când parcursesem circa 60% din ea pe kindle, am realizat că nu mai pot și că nici nu mai vreau să o continui, așa că am renunțat și am decis să văd filmul, cum știam că printre actori se numără Leonardo DiCaprio și Tobey Maguire.
Iar filmul mi-a plăcut foarte mult. Din câte mi-am putut da seama din cât citisem din carte, și după ce am mai răsfoit-o un pic după aceea, filmul respectă destul de bine cartea, ba chiar unele replici sunt luate direct din ea, ceea ce eu cred că e un lucru bun, nu știu dacă am mai văzut asta în vreun film, dar se poate de asemenea să nu-mi amintesc. Oricum, mie chiar mi s-a părut foarte reușit, chiar am avut senzația că totul are loc în anul 1922, iar personajele mi s-au părut poate ceva mai bine conturate decât în carte. Actorii mi s-a părut de asemenea că au făcut o treabă foarte bună, cum nu eram sigură la ce să mă aștept.
Dar am spus toate astea și nimic despre subiectul cărții/filmului. Așa cum am zis, acțiunea are loc în anul 1922, în New York, sau mai exact pe o insulă de lângă acest oraș, și anume Long Island. Personajul din perspectiva căruia este narată cartea este Nick Carraway, care se mută pe insulă, și are o slujbă în domeniul obligațiunilor. El se întâmplă să locuiască lângă o persoană foarte bogată care locuiește într-o casă foarte mare, în lipsa unui cuvânt mai bun, ce poate fi asemănată cu un palat. Acest vecin este Jay Gatsby, personaj despre care fiecare pare să creadă cu totul altceva, dar în cele din urmă nimeni nu știe care este adevărul despre el și cum a ajuns să fie atât de bogat la o asemenea vârstă, circa treizeci de ani. Nick este de altfel unul dintre puținii care primește o invitație la una dintre petrecerile lui, majoritatea oamenilor veneau pur și simplu, și pe parcurs ajunge să se împrietenească cu Gatsby, iar odată cu el ajungem și noi să aflăm mai multe despre el și despre viața lui.
Nu vreau să dezvălui prea multe, dar voi mai zice totuși că această carte/film conține și o poveste de dragoste, care mie, la final, mi s-a părut foarte tristă.
La final, pot spune că poveste în sine chiar m-a impresionat, am plâns la finalul filmului, și cred că a trecut ceva timp de când am plâns la vreun film, dacă țin bine minte. Deși eu nu sunt așa greu de impresionat, deci se poate să mă înșel.
Eu chiar recomand filmul, cum am zis, mi-a plăcut foarte mult. Cât despre carte, chiar nu știu ce să zic. Nu a fost chiar pe gustul meu, dar aici depinde de fiecare, deci dacă credeți că vă va plăcea cartea, vă urez lectură plăcută. 

marți, 13 august 2013

Provocarea verii #8

8. Dacă ai putea călători oriunde (inclusiv în lumile din romane), unde ai vrea sa petreci o săptămână de vară și de ce?

Sunt destule lumi în cărți unde chiar aș vrea să ajung, dacă s-ar putea, și ar fi destul de greu de ales, așa că voi alege un loc real, pentru că, din punctul ăsta de vedere, e mult mai ușor pentru mine. 
Dacă aș putea, și sper ca la un moment dat să am ocazia, aș vrea să ajung la New York. Știu că e posibil să nu fie chiar ce se prezintă prin filme, dar unul din marile mele vise este acela de a ajunge să văd America, sau măcar un oraș, iar acela e New York. Cred că ar fi o experiență interesantă.

luni, 12 august 2013

Words from books...(31)

If any honor existed in war, he concluded, it was in fighting to protect others from harm.

We are about to change history, said Saphira. We're thtowing ourselves off a cliff without knowing how deep the water below is. Ah, but what a glorious flight.

Eragon felt his breath catch - such a simple choice to balance a life on. And not only a life - a dragon, a king, an Empire!

Behind him lay his father's bones and everything he had known in life. Before him the jagged peaks piled high into the pale sky and blocked his way and his will. But he would not be denied. And he would not look back.

"Many sorrows exist in this world, and one of the greatest is being unable to help those in pain."

"Eragon, you are only a cripple if you consider yourself one. I understand how you feel, but you must remain optimistic, for a negative outlook is more of a handicap than any physical injury. I speak from personal experience."

Then Oromis made his first statement that Eragon thought was truly wise: "Those whom we love are often the most alien to us."

"By pursuing that which you love the most. When you can have anything you want by uttering a few words, the goal matters not, only the journey to it. A lesoon for you."

Things that change and are lost, that is what's worth preserving, he thought.

"The Obliterator. Because when you’re in pain, nothing else can exist. Not thought. Not emotion. Only the drive to escape the pain. When it’s strong enough, the Obliterator strips us of everything that makes us who we are, until we’re reduced to creatures less than animals, creatures with a single desire and goal: escape. "

"How terrible," said Eragon, "to die alone, separate even from the one who is closest to you."
Everyone dies alone, Eragon. Whether you are a king on a battlefield or a lowly peasant lying in bed among your family, no one can acompany you into the void...

The only certainty is that, eventually, all things shall pass.

No matter how great a warrior you were, as often as not, pure chance dictated who lived and who died in war.

It takes courage to admit you were wrong.

Eldest by Christopher Paolini

duminică, 11 august 2013

Provocarea verii #7

7. Dacă ai putea petrece o vară în alt timp, când ai vrea să mergi? 

Uff, asta chiar e o întrebare grea, pentru că nu prea mă gândesc la genul ăsta de chestii. Dar atunci când o fac, mă gândesc de cele mai multe ori la viitor, pentru despre trecut am învățat li nu aș vrea să mă întorc acolo. Eu sunt mai interesată de viitor, iar asta se poate datora și faptului că am citit câteva distopii până acum, iar viitorul în ele nu arată foarte bine și mi-ar plăcea să cred că nu va fi chiar așa rău. 
Cred că ar fi interesant, pentru mine, dacă aș petrece o vară care ar avea loc la vreo 50 de ani în viitor, să văd cum au evoluat lucrurile, în bine sau în rău, și aș mai fi curioasă de tehnologia care va exista atunci.

Starters(Starters & Enders #1) de Lissa Price

Am terminat cartea asta în două zile, ceea ce pentru mine e un fel de record, pentru că de obicei nu citesc atât de repede. Atât de mult m-a captivat cartea asta, încât dacă nu aș fi fost obosită aș fi stat trează până o terminam. Efectiv nu am putut să o las din mână.
Acțiunea din carte are loc la un an după un război, Războiul Porilor, care a omorât mare parte din populație. Doar cei foarte tineri, Starteri, și cei foarte bătrâni, Enderi, au supraviețuit pentru că doar ei primiseră vaccinul împotriva porilor. Iar cum, datorită tehnologiei, durata de viață a oamenilor a crescut, Enderii pot ajunge până la vârste de două sute de ani. Adolescenții nerevendicați, cei rămași fără nicio rudă, fie sfârșesc pe străzi, încercând să trăiască de pe o zi pe alta, fără a fi prinși de Șerifi, fie ajung în Instituții, unde nu le e mai bine decât pe străzi. O altă opțiune, pe care o descoperă Callie, este banca de corpuri, denumită de către Enderi Detinații Splendide. Aici, Starterii își pot închiria corpurile tinere Enderilor care plătesc bani mulți pentru aceste servicii, pentru a putea fi din nou tineri. Callie decide să devină o donoare deoarece asta este singura cale pentru a face rost de bani și de un cămin pentru fratele ei mai mic. Doar că la cea de-a treia închiriere ceva merge prost, iar în curând Callie se trezește prinsă în mijlocul unor evenimente în urma cărora își va da seama că nimic nu este ceea ce pare a fi.
Mi-a plăcut cartea asta mult mai mult decât m-am așteptat. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că acțiunea în cartea asta s-a desfășurat complet diferit față de toate celelalte distopii pe care le-am citit. A fost altceva. Nu respectă tiparul tuturor celorlalte cărți din același gen, și a cărților YA în general, ceea ce pe mine m-a surprins într-un mod foarte plăcut. Chiar nu mă așteptam, deși citisem într-o recenzie că este o carte destul de originală. Și chiar așa și este.
În primul rând, Callie e un personaj principal care mi-a plăcut extrem de mult. E puternică, inteligentă și reușește să își mențină capul pe umeri în niște situații destul de întortocheate, iar de multe ori face asta cu gândul la frățiorul ei, pe care a promis că îl va proteja și are de când să își țină cuvântul. Cred că ăsta a fost lucrul care m-a făcut să o plac cel mai mult, faptul că e în stare să facă orice pentru a se asigura că frățiorul ei va fi în siguranță. Sunt și alte personaje, secundare, care mi s-au părut plăcute și interesante, unele chiar care nu mă așteptam să îmi placă, dar nu voi intra în detalii despre ele pentru că nu vreau să divulg prea multe din poveste.
Un alt plus pe care îl are cartea asta este faptul că nu există un triunghi amoros, atât de frecvent întâlnit în cărțile YA. E adevărat că la un moment dat mă așteptam să apară, dar autoarea a rezolvat problema asta într-un mod foarte interesant, la care chiar nu m-am așteptat.
Nu că ceea ce m-aș fi așteptat eu să se întâmple în cartea asta s-ar fi întâmplat. De câte ori eram convinsă că am înțeles ce se va petrece mai departe, eram contrazisă de evenimentele care se petreceau mai departe. La un moment dat am și renunțat s încerc să ghicesc pentru că era evident că nu îmi voi da seama, iar cu cât aflam mai multe, cu atât eram mai uimită și mai curioasă să văd care anume era adevărul. Cartea asta m-a ținut cu sufletul la gură permanent, iar la final am rămas șocată, în sensul bun, de întorsătura pe care au luat-o lucrurile. Iar acum trebuie să aștept ceva timp pentru următorul volum și simt că nu voi reuși să am suficientă răbdare până atunci. Sunt extrem de curioasă de ce anume se va întâmpla mai departe și am destule întrebări care mi se învârt prin minte de când am terminat acest volum.
Ar mai fi multe de zis, dar chiar nu aș vrea să dezvălui prea multe, deci mă opresc aici. Recomand cartea asta tuturor celor cărora le plac genul SF, YA, distopic, pentru că asta e o carte care diferă mult față de celelalte din același gen și merită într-adevăr citită.

sâmbătă, 10 august 2013

Provocarea verii #6

6. Alege un citat - sau, dacă ai inspirație, creează o fraza - care te duce cu gândul la vară și creează o imagine care să-l conțină. 
L-am găsit pe un site și mi-a plăcut mult :D

RED 2

Și când mă gândesc că nu mai aveam chef să-l văd... Noroc cu fratimiu care m-a bătut la cap, altfel ratam un film cu adevărat haios. Am râs de la început până la sfârșit.
În acest film, Frank și Marvin sunt acuzați de a fi teroriști după ce un document strict secret ajunge pe internet, document care vorbește despre o operațiune numită Nightshade, la care cei doi ar fi participat și care nu s-ar fi încheiat foarte bine. De asemenea, acum Frank își face multe griji pentru prietena lui, Sarah, care insistă să-i însoțească, deși nu a mai trecut niciodată prin așa ceva. Bine, a trecut prin niște chestii în RED, dar aici are un rol mai important. Iar faptul că Marvin insistă să îi dea arme și să o învețe tot felul de chestii nu îl încântă deloc pe Frank. Și lucrurile se complică, pentru că acum nu doar CIA-ul și MI6-ul sunt pe urmele lor, dar și unul din cei mai buni asasini din lume, anume Han Cho Bai.
În filmul ăsta, pe lângă acel asasin și ceilalți care îi urmăresc pe Frank și prietenii lui, mai apare și o altă veche cunoștință de-a lui Frank, doctorul Bailey, jucat de Anthony Hopkins. Iar el e unul din cele mai trăznite și mai tari personaje din filmul ăsta. Bine, mă cam așteptam la asta, doar e Anthony Hopkins, dar personajul lui a fost mult mai important decât mă gândeam eu că va fi. Iar povestea lui, și rolul pe care l-a avut în acea operațiune Nightshade chiar m-au luat prin surprindere.
Și dacă tot vorbesc de personaje, trebuie să zic ceva și despre acel asasin, că doar na. Nu știu la ce mă așteptam să se întâmple cu el, dar ceea ce s-a petrecut de fapt chiar mi s-a părut tare. E un tip foarte bun la ceea ce face, iar scenele în care apărea el, hotărât să-l ucidă pe Frank mi s-au părut chiar tari, și haioase din anumite puncte de vedere.
În continuare, am rămas la părerea mea că Marvin face tot filmul. Dacă nu ar fi fost și el, atunci cu siguranță RED și RED 2 nu ar fi avut același farmec. Nu știu cum să explic, dar personajul ăsta e genial.
Și celelalte personaje sunt bune, dar întotdeauna vor fi unele care vor atrage mai mult atenția decât altele, iar pentru mine cele despre care am vorbit mai sus mi-au plăcut cel mai mult.
Filmul ăsta mi s-a părut la fel de bun ca primul, cel puțin. E genul acela de film plin de acțiune și unde unii îi omoară pe alții, dar fac de asemenea ca tot filmul să fie extrem de haios. Și nici întorsăturile de situație nu au lipsit, au fost chiar mai multe decât m-am așteptat, dar pentru mine a fost ok. O singură chestie care s-a întâmplat pe la final pare un pic greu de crezut, dar având în vedere restul filmului, aceea poate fi ușor trecută cu vederea.
Recomand acest film tuturor, este numai bun dacă aveți chef să vă distrați.

vineri, 9 august 2013

Provocarea verii #5

5. Îți poți imagina o lume fără vară? Exersează-ți talentul scriitoricesc și descrie-o în câteva rânduri. 

O lume fără vară... Mi s-ar părea trist, mai ales că vara e anotimpul meu preferat. Asta în parte și pentru că eu sunt destul de friguroasă de felul meu, iar, cel puțin iarna, eu sunt mai tot timpul înghețată, mai ales mâinile. Îmi place și iarna, pentru schi și Crăciun, dar altfel prefer anotimpurile calde. 
Am tot întors ideea asta pe toate părțile, dar mintea mea pur și simplu nu poate concepe o lume unde vara nu există, ca anotimp. Pur și simplu nu îmi pot închipui, nici măcar așa, ca idee teoretică. Adică, fără căldura asta, fără bronzat la soare, fără plajă și alte asemenea? Cred că aceea ar fi o lume foarte tristă...

joi, 8 august 2013

"Eldest(Inheritance #2)" de Christopher Paolini

Ok, deci dacă după ce am recitit primul volum al acestei serii, nu am rămas la fel de plăcut impresionată cum am fost prima dacă când am citit-o, volumul al doilea m-a lăsat cu un sentiment de "wow". Recitind-o, mi-am dat seama că îmi place și mai mult decât îmi aminteam, și mi-am dat de asemenea seama de ce anume acest volum a fost favoritul meu la momentul respectiv, cu toate că nu am terminat volumul trei, dar voi ajunge și acolo.
Voi încerca să scriu această recenzie fără spoilere din prima carte, pe cât posibil.
După toate cele întâmplate, Eragon trebuie să călătorească până în Elesmera, un oraș al elfilor, unde să își continue antrenamentul ca și Cavaler, pe care nu a reușit să-l finalizeze alături de Brom. Iar asta ar urma să-l ajute în lupta lui și a Vardenilor de a-l înfrânge pe Galbatorix.
În volumul ăsta, Eragon află foarte multe lucruri legate de ce anume înseamnă cu adevărat a fi un Cavaler al Dragonilor, învață noi vrăji, și mai multe în general despre elfi, pitici, oameni și multe altele. Exact toate aceste informații m-au făcut să rămân cu gura căscată, la figurat cel puțin. Atât de multe detalii sunt prezentate în acest volum, încât eu nu am putut să nu rămân uimită de toate lucrurile la care s-a gândit Paolini în timp ce a scris această serie. A construit o întreagă lume, cu toate detaliile necesare, de la hartă, la descrierea anumitor orașe mai importante, și până la religia piticilor și modul în care elfii nu erau de acord, au fost incluse până și detalii despre anumite sărbători. Și, deși, din această cauză, acțiunea merge ceva mai greu, pe mine nu m-a deranjat absolut deloc, pentru că am fost efectiv fascinată de lumea pe care Christopher Paolini a creat-o și de toate acele detalii. Dar cartea nu este complet lipsită de acțiune, ceea ce din punctul meu de vedere este minunat. Cred că dacă nu ar fi fost așa, atunci aș fi fost destul de dezamăgită. Mă bucur totuși că nu a fost cazul.
Cartea asta urmărește de asemenea povestea lui Roran, vărul lui Eragon, și ceea ce se petrece în sat după plecarea lui Eragon. Iar din toată povestea asta, eu cel mai bine îmi aminteam lucrurile care i s-au întâmplat lui Roran, nu toate, dar suficient. Ca și prima dacă când am citit cartea asta, povestea lui Roran m-a atras destul de mult. Mi-a plăcut mult și de el, ca personaj. Are mult curaj, mai ales având în vedere că nu prea înțelege el de ce anume se petrec anumite lucruri în Carvahal, și reușește să atragă încrederea celorlalți săteni, chiar dacă o parte din ei îl învinovățesc pentru faptul că viețile lor au fost date peste cap.
În continuare, personajul meu favorit este Angela, vrăjitoare. Are ea ceva, separat de magie, care mă face să o plac. Nu aș ști să explic în cuvinte, dar mi se pare pur și simplu un personaj foarte simpatic, așa ciudată cum poate ea să fie uneori. Mă bucur că este în continuare parte din poveste și că nu a fost uitată.
La final există o întorsătură de situație destul de interesantă, nu voi zice ce anume. Și, deși mi-o aminteam, pentru că este totuși o dezvăluire importantă pentru poveste, tot mi-a stat un pic inima în gât atunci când am citit partea aceea, ceea ce pentru mine e un mare plus.
Acum sunt curioasă de ce anume se va întâmpla în următorul volum, din care chiar că nu îmi mai amintesc mai nimic, și sper ca de data asta să îmi placă mai mult decât prima dată când am citit-o și să reușesc să o termin.

miercuri, 7 august 2013

Provocarea verii #4

4. Cu toții am auzit expresia „iubire de-o vară”. Dacă ai putea să trăiești o astfel de poveste scurtă și intensă cu un personaj dintr-o carte/film, pe cine ai alege și de ce? 

Ăăăăh...
Încă de când am văzut întrebarea de mai sus am fost convinsă că îmi va fi greu să îi găsesc un răspuns, asta dacă voi reuși să găsesc unul, evident. Asta pentru că eu nu prea cred că vreun băiat din vreo carte/serial chiar s-ar potrivi pentru mine, nu că aș avea eu vreo astfel de experiență, dar na, asta e părerea mea.
Și, totuși, după ce am stat și m-am gândit muuult la asta, nu îmi vine decât un singur personaj în minte și anume Alex din trilogia Delirium. L-am ales în primul rând pentru că e unul din puținii băieți din cărți care chiar mi-au rămas în minte, asta deși de obicei după ce termin o carte/serie, și trec la următoarea, cam uit de personajele din ea și îmi concentrez atenția pe cele noi. Și pentru că e pur și simplu... păi, Alex, cei care au citit cartea vor înțelege cu siguranță, că eu habar nu am cum să explic, oricât de mult mi-aș stoarce creierul. :))

luni, 5 august 2013

Provocarea verii #3

3. Dacă ar fi să recomanzi un film perfect pentru o zi toridă de vară, care ar fi acela și de ce? (Eventual, spune-ne și câteva cuvinte despre acțiunea filmului)

Film pentru vară. Hmm... Păi, eu dacă ar fi să aleg, atunci aș alege ori comedii romantice ori animații, pentru că astea mi se par mie cele mai potrivite vara. De ales un singur film pe care să-l recomand va fi destul de greu, pentru că sunt multe care mi s-au părut foarte drăguțe, dar voi încerca totuși să aleg unul singur.
...
Ok, nu pot să aleg unul singur, e prea greu :)) Deci, eu vă voi recomanda o serie de filme, și anume Ice Age. Filmele astea devin din ce în ce mai bune cu fiecare nouă parte adăugată seriei, iar eu cred că oricui i-ar plăcea. 
Dacă vreți să știți mai multe despre ele, eu am vorbit la un moment dat despre fiecare aiciaiciaici și aici

duminică, 4 august 2013

Provocarea verii #2

2. Care e coloana sonoră a verii tale sau care e melodia pe care o asociezi cu vara? 

După ce m-am gândit ceva timp la asta, și m-am uitat prin toate melodiile pe care le-am ascultat în ultimul timp, am decis să aleg melodia care se potrivește cel mai bine cu ideea mea de vară, dintre toate celelalte.
Și ea ar fi asta:

sâmbătă, 3 august 2013

The Wolverine

Uh... de unde să încep? This was such a dissapointing movie!
Dar să vă fac un mic rezumat: Logan, care la un anumit punct în viața lui a decis că nu mai vrea să fie Wolverine, din motive destul de necunoscute mie, este contactat de către o Yukio, care a fost trimisă de către cea care a adoptat-o să îl găsească. Motivul este că respectivul este pe moarte și ar vrea să îi mulțumească lui Logan pentru faptul că i-a salvat viața în timpul bombardamentelor de la Nagasaki. Și ar vrea de asemenea să își ia rămas bun de la el. Doar că lucrurile iau o întorsătură destul de urâtă. Nu voi intra în detalii.
Ok, acum că am terminat cu asta, voi explica de ce anume nu mi-a plăcut deloc filmul ăsta, cu excepția unei singure scene, care chiar nu are cum să compenseze restul. Povestea în sine a fost atât de trasă de păr, că nu mi-a venit să cred. Și nu mă refer la nimic din rezumatul de mai sus, ci la ceea ce se întâmplă după. Pur și simplu s-au întâmplat atâtea chestii cam fără nicio legătură unele cu altele, doar pentru a ajunge la marea bătălie de la final, care chiar și ea a părut trasă de păr. Pentru că, în cele din urmă, am rămas cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Iar ăsta e un alt motiv pentru care nu mi-a plăcut filmul. Au fost suficiente lucruri care au fost prea puțin explicate, iar altele nu au fost deloc. Iar alte chestii care s-au întâmplat pur și simplu nu au avut niciun sens. Spre exemplu(minor spoiler): e o tipă în filmul ăsta care e destul de puternică și periculoasă, iar la un moment dat unul din personaje încearcă să o taie cu o sabie de samurai, iar ea nu are nici măcar o zgârietură, dar, la final, e omorâtă de cineva care o strânge de gât. WTF? Seriously. Plus alte câteva elemente ale poveștii care nu au sens puse împreună cu ce s-a întâmplat mai devreme în același film.
Plus că nu pot să înțeleg de ce anume filmul ăsta este 3D. Nu are chiar nimic care să facă să merite acest 3D. Putea la fel de bine să fie în format digital, nu ar fi fost nicio diferență. 
La final, eu am rămas cu impresia că filmul ăsta a fost făcut doar pentru a îl mai vedea pe Wolverine bătând la tipi răi ca la fasole. Și ca să anunțe faptul că va mai urma un film din categoria X-men, care am aflat că va apărea în 2014.
Inițial nu am vrut să văd filmul ăsta, pentru că Origins m-a dezamăgit destul de mult, dar fratele meu a insistat și mai auzisem și că ăsta ar fi mai bun. Sadly, that wasn't true. Ăsta mi s-a părut mai prost decât Origins. În principiu din cauza poveștii și a detaliilor mult prea trase de păr. Există o limită pentru ceea ce eu sunt în stare de a trece cu vederea înainte ca totul să devină prea greu de crezut.
În concluzie, eu chiar nu recomand acest film. 

vineri, 2 august 2013

Citate - Poker în infern

Singurul lucru care ne consolează în nefericirea noastră este distracția și, totuși, ea e cea mare dintre nefericiri. - Pascal

Adevărul este asemenea celei mai bune mutări la șah: există, dar trebuie să-l cauți. - Arturo Perez-Reverte

Când joci, nu ești liber; pentru jucător, jocul e o capcană. - Milan Kundera

Opusul jocului nu este seriozitatea, ci realitatea. - Sigmund Freud

Imprevizibilul nu e același lucru cu imposibilul: este o carte care se află mereu în joc. - Comte de Belveze

Adevăratul drept pe care ți-l dă jocul e să-l înșeli pe cel care te-a-nșelat. - Charles Perrault

Banii câștigați la masa de joc sunt de două ori mai valoroși decât cei câștigați prin muncă. - Din filmul Culoarea banilor, în regia lui Martin Scorsese

La poker, ceea ce contează nu sunt cărțile pe care le ai în mână, ci cărțile pe care adversarul tău își imaginează că le ai. - John Lukacs

Niciun joc nu se poate juca fără reguli. - Vaclav Havel

Nu există lumină fără umbră. - Louis Aragon

Jocul este o luptă corp la corp cu destinul. - Anatole France

Gluma este un joc, jocul presupune egalitatea. - Honore de Balzac

Dacă nu obții ceea ce vrei cu bani, poți să obții cu mulți bani. - Emil Kusturica

Arta romanului constă în a ști să minți. - Louis Aragon

Jucătorii se despart repede de cei care nu joacă. - Tristan Bernard

În jocul de șah, nebunii stau cel mai aproape de rege. - Proverb francez

Nimic nu se pierde mai ușor decât sensul jocului. - Jim Harrison

Banii nu au idei. - Jean-Paul Sartre

Dacă nașterea este o împărțire de cărți de joc, atunci locul împărțirii contează la fel de mult ca valoarea jocului nostru. - David Mitchell

Viața este așa cum e și nimic nu se va schimba. Trebuie s te joci cu ea până în ziua în care se decide să se joace ea cu tine. - Jean O'Neil

Dacă ești la o masă de poker și nu reușești să afli care dintre adversarii tăi o să fie fraierul serii, înseamnă că există mari șanse ca tu s fii acela. - Paul Newman

Să trișezi la joc, fără să câștigi, e o dovadă de prostie. - Voltaire

joi, 1 august 2013

Provocarea verii #1

1. Cum ar trebui să fie cartea ideală pentru vară? Ar trebui să fie simplă și ușor de citit, sau dimpotrivă, întortocheată și provocatoare? (Poți da și exemple de cărți pe care le consideri „de vară”) 

Hmmm, păi răspunsul la această întrebare e că depinde de starea mea de spirit și de chef. Dar, tot gândindu-mă la asta, mi-am dat seama că eu vara tind să citesc mai mult cărți care necesită mai multă atenție din partea mea, povești mai întortocheate ca să zic așa. Am găsit că vara, de cele mai multe ori, eu citesc mult fantasy și SF, sau thriller ori polițiste, în orice caz cărți care trebuie să mă facă să mă gândesc la tot felul de posibilități și să mă întreb mereu ce anume se va întâmpla în continuare. Ceva care să mă țină cu sufletul la gură. 
Motivul pentru asta e că în timpul facultății, când trebuie să mai și învăț, nu îmi permit atât de mult timp pentru a citit, iar atunci prefer cărțile mai ușoare, care să mă ajute să mă relaxez după cursuri și seminarii și teste.
Un exemplu de serie pe care am început-o vara trecută, care îmi vine acum în minte, este Delirium de Lauren Oliver. Sau Hex Hall de Rachel Hawkins, serie pe care am terminat-o vara aceasta, deși primul volum l-am citit acum ceva timp. 

Universitatea monștrilor

O să spun de la început că ăsta nu e unul din filmele pe care eu am crezut că le voi vedea în cinema, sau cândva în timp. Pentru că ideea inițială nu pot să zic că m-ar fi atras. Dar, datorită verișoarei mele de opt ani, am sfârșit prin a-l vedea.
Nu pot să zic că m-a impresionat în vreun fel. Povestea e drăguță, toată ideea cu acei monștri mergând la universitate pentru a învăța cum să fie înfricoșători, pentru ca mai apoi să poată lucra ca Sperietori, și așa mai departe chiar mi s-a părut destul de drăguță. Ca și toată povestea tipului verde cu un ochi din poster(i-am uitat numele, sorry) și marea lui dorință de a absolvi cu note maxime, și a ajunge să aibă slujba viselor lui din copilărie, cu toate că nimeni nu credea că el ar putea fi într-adevăr înfricoșător. La final m-am gândit că filmul ăsta a transmis un mesaj destul de frumos, iar modul în care a făcut-o mi s-a părut ok. Dar la final nu pot spune că acest film îmi va rămâne în memorie pentru prea mult timp. 
Voi fi sinceră, și voi spune că asta se poate datora și faptului că l-am văzut dublat, pentru că na, am fost la el cu un copil de opt ani, iar ea a vrut să-l vadă dublat. Iar mie nu îmi mai plac animațiile dublate cam de când am învățat suficient de bine limba engleză pentru a putea să le văd în variata original și să înțeleg glumele. Și am rămas cu impresia că, glumele acelea fiind traduse, nu au același farmec. Pentru că în engleză există tot felul de jocuri de cuvinte care pur și simplu nu vor avea același farmec, chiar și dacă se găsește o variantă foarte apropiată a respectivei glume în română. Ceea ce de obicei nu se întâmplă. De aceea eu tind să cred că dacă aș fi văzut acest film în varianta cu subtitrări, atunci probabil că mi-ar fi plăcut ceva mai mult. 
Nu știu dacă aș recomanda filmul ăsta sau nu, deci voi spune doar că dacă vi se pare interesant, sau ați vrea voi neapărat să-l vedeți, atunci eu vă urez vizionare plăcută. Cel puțin, verișoarei mele chiar i-a plăcut și cred că asta a contat în cele din urmă, pentru că e și-a dorit să îl vadă.