vineri, 24 ianuarie 2014

"Destine pierdute(Dincolo de moarte #1)" de Adina Speteanu

Înainte de a vorbi de cartea asta trebuie să zic următorul lucru: dacă vă plac cărțile cu vampiri, dați-i o șansă.
Nu îi fac rezumat, că aș vrea să zic mai multe în el decât scrie pe copertă, dar în același timp nu vreau să zic prea multe, deci mai bine nu. Rezumatul îl găsiți aici.
Ok, deci eu am început cartea asta cu stângul. Pentru că rezumatul de pe spate nu spune foarte multe chestii concrete, nu am știut exact la ce să mă aștept, iar când am citit într-o recenzie că e cu vampiri am rămas cu un sentiment de arghhh. Pentru că nu îmi plac cărțile cu vampiri. Adică, singura care mi-a plăcut, când aveam 15 ani, a fost Twilight, iar tot ce am citit cu vampiri de atunci m-a dezamăgit, deci le cam evit în general. Nu mai țin minte dacă cumpărasem deja cartea sau nu atunci când am aflat, dar am decis totuși să îi dau o șansă, că am citi și cealaltă carte a autoarei, iar aceea mi-a depășit așteptările.
Cât despre cartea asta... O să fac o listă mai bine cu tot ce mi-a plăcut și apoi cu ce nu mi-a plăcut, și voi încerca să includ cât mai puține spoilere.
Să începem cu ce nu mi-a plăcut. Asta poate fi considerat ceva minor, dar pe mine m-a sâcâit, anume că am citit de atât de multe ori cum plouă, că dacă mai era menționată chestia asta de multe ori nu știu ce făceam. Apoi, alte lucruri care s-au tot repetat: răzbunarea lui Dragoș, că vai cât de puternic e el, și cum personajele principale nu îl puteau învinge și toate regretele alea că personajele astea sunt blestemate. Apoi, Lorena și Natalia. Zău că îmi venea să le dau cap în cap de mai multe ori. Atâta se plângeau că vai cât suferă și chestii. Și, da, pot să înțeleg de unde toată chestia, dar chiar trebuia repetată cumva la fiecare trei pagini? Asta e o exagerare, dar a fost prea des, mai ales Lorena. Ok, I get it, your life sucks, and it's not even your fault, but seriously, get over it already! Toate astea nu au făcut decât să încetinească povestea. Au mai fost câteva chestii incluse în poveste cărora nu prea le-am văzut rostul, cum ar fi toate acele discuții între colegi la liceu. A fost ok la început, dar pentru mine au devenit inutile în timp ce povestea progresa. Iar Natalia zicea niște chestii pe care mie îmi venea greu să mi le închipui venind din gura unei persoane de 15-16 ani. Înțeleg că a trecut prin niște chestii, dar parcă nu se justifică în capul meu. Iar reacția ei la aflarea unui anume adevăr... zău, măi? Atât de slabă de înger ești?
Să trecem la ce mi-a plăcut acum, că nu vreau ca asta să fie o recenzie negativă, că această carte nu e groaznică. Întreaga idee a poveștii chiar mi s-a părut interesantă, mi se pare o idee destul de originală, față de ce am mai citit eu până acum. Iar legat de vampiri, nu am rămas cu aceleași sentimente ca la celelalte cărți, a fost cumva diferit, deși nu aș ști cum să explic. Apoi, Zero, Tudor și Andrei. Mai ales Tudor. Toate părțile din poveste care îi conțineau pe ăștia trei au fost preferatele mele. Prea tari oamenii, mă rog, personajele. Un lucru foarte important pentru mine a fost că, deși anumite personaje m-au cam enervat, povestea în sine a fost suficient de captivantă încât să mă determine să continui, iar povestea chiar devine foarte tare pe undeva aproape de final, când mai e zisă o anume chestie(pentru cei care au citit, Armand, atât zic). Nu pot să explic exact, dar faptul că acel lucru i s-a întâmplat tocmai lui chiar mi-a plăcut, mai ales că a fost cumva ironică toată situația. Da, sunt un pic sadică la faza asta, dar nu mă pot abține. Finalul cred că mi-a plăcut cel mai mult, mai ales că m-a făcut să mă întreb cum anume o vor scoate ei la capăt acum.
A fost mai bine decât mă așteptam, chiar dacă nu m-a dat pe spate. Oricum, chiar vreau să citesc următorul volum, ca să văd și eu care vor fi consecințele și să aflu mai multe despre rolul Nataliei și cum va putea să ajute. Looking forward to it! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu