luni, 13 ianuarie 2014

"Tronul de cleștar(Throne of glass #1)" de Sarah J. Maas

Nici nu știu de unde să încep. Aveam așteptări ceva mai mari de la cartea asta, având în vedere toate lucrurile pe care le-am auzit despre ea, dar nu a fost decât un pic dezamăgitoare. Și cel mai important pentru mine a fost faptul că nu am simțit nevoia de a sări pagini, de obicei acela e un semn rău.
Celaena Sardothien este cel mai temut asasin al Adarlanului, dar până și ea este prinsă de imperiu și aruncată în Endovier. Este scoasă de acolo un an mai târziu de către prințul moștenitor pentru a lupta împreună cu alți asasini și hoți și criminali pentru a deveni Campionul regelui și a-și câștiga în cele din urmă libertatea. Dar atunci când Campionii încep să moară în mod misterios, totul devine mult mai complicat.
Voi începe cu problemele pe care le-am avut în timp ce citeam și voi termina cu lucrurile bune.
În primul rând, personajele, cele puțin cele trei principale, anume Celaena, Dorian și Chaol, au avut momente când se comportau cumva nepotrivit având în vedere cine erau descriși a fi. Chestia asta a fost evidentă mai ales la Celaena. Se presupune că este Asasinul Adarlanului și așa mai departe, dar în multe situații eu nu prea mi-am putut-o imagina așa. Cât despre prinț, Dorian... mi s-a părut șters, nu m-a impresionat cu nimic și nu am reușit să înțeleg ce a văzut Celaena la el și invers, deși invers ceva mai puțin. Chaol mi s-a părut mult mai interesant, chiar dacă nici el nu a fost dezvoltat pe deplin. Dar tot mi-a plăcut mai mult de el.
Să trecem la părțile bune acum. Deși la un moment dat îmi pierdusem din interes pentru cartea asta, tot timpul a existat ceva care să mă facă să citesc în continuare, să vreau să aflu cum se termină. Și, așa cum am zis, nu am simțit nevoia să sar pagini. Mi-a plăcut că povestea e spusă la persoana a treia și vedem ce se întâmplă și cu alte personaje din poveste. Cred că dacă era la persoana întâi, la un moment dat m-aș fi plictisit și aș fi renunțat. Așa, m-am tot întrebat ce legătură va exista între celelalte personaje  și povestea principală și chestia asta chiar mi-a plăcut. Iar finalul a fost super, din punctul meu de vedere. Când am ajuns acolo chiar m-am bucurat că am continuat să citesc. Acolo în special am reușit și eu să o văd pe Celaena drept cine a tot fost zisă să fie, deși au fost și alte moment în carte, dar aia mi s-a părut partea cea mai importantă.
Mi-a mai plăcut mult și relația dintre Celaena și Nehemia. Mi-a plăcut prietenia care s-a format între ele și discuțiile pe care le aveau, cred că momentele când erau împreună au fost preferatele mele, cu excepția finalului bineînțeles. Iar Nehemia e clar unul din personajele mele preferate acum, din cartea asta.
În cele din urmă, deși nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, a fost totuși o carte bună, acum că mă gândesc la asta, a avut și acțiune, puțină dragoste, deși asta nu prea m-a pasionat, magie, iar decizia Celaenei de la final în legătură cu un anumit lucru chiar mi-a plăcut enorm. Chiar speram să se întâmple, iar din punctul ăsta de vedere, Celaena nu m-a dezamăgit.
În momentul ăsta, eu cred că seria are mult potențial și am citit pe blogul lui Cori că a doua carte e mai bună decât prima. Sper să fie așa și vreau neapărat să o citesc cât mai curând.

2 comentarii:

  1. :)) Ok, deci clar la genul asta de fantasy avem pareri diferite. Tronul de clestar si Regatul umbrelor mi se par similare dpv al senzatiilor lasate si vad ca ambele pe tine nu te-au impresionat la fel de tare. Cred ca esti prima persoana de la noi la care citesc recenzii nu foarte entuziasmate la aceste doua carti :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred că asta e din cauza seriei Mistborn, pe care o iubesc. După genul ăla de fantasy, astea două de care zici tu nu mai par chiar așa bune :)) Oricum, Tronul de cleștar mi s-a părut mult mai bun decât Regatul umbrelor, și chiar vreau să citesc Crown of midnight, că am înțeles că e mai bun ca primul volum.

      Ștergere