"Crown of midnight(Throne of glass #2)" de Sarah J. Maas

Atunci când am scris despre primul volum, am zis la un moment dat că după finalul pe care l-a avut, seria avea potențial în mintea mea, deși cartea în sine nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele.
Al doilea volum... Nici nu știu de unde să încep. Dar nu îi voi face rezumat. Recunosc că mă așteptam la mai mult, iar la început chiar a fost ok și chiar începusem să o văd pe Celaena pentru asasinul ăla de a tot fost descrisă să fie. E drept că la un moment dat devenise un pic plictisitor, că ea tot investiga o chestie și nu prea părea să se întâmple nimic important. Apoi, la pagina 120 am vrut să arunc cartea în cealaltă parte a camerei, dar am reușit să mă abțin. Nici măcar nu a fost ceva ce a făcut un personaj care să conteze în acțiunea propriu-zisă a cărții, dar mi s-a părut așa o dovadă de prostie absolută, că a trebuit să las cartea jos un pic.
O altă chestie care a ajuns să mă sâcâie a fost faptul că, deși cartea e plină de violență, descrisă în detaliu, și conținut sexual, care nu e nici măcar un apropo subtil, doamne ferește ca personajele alea să înjure! Nu, serios, din moment ce tot descrii totul atât de detaliat, ce ar mai conta și o înjurătură pe acolo? Și, nu, nu mă deranjează niciuna din cele două lucruri menționate mai sus, dar aici a fost un pic cam mult și cam fără rost pentru poveste în general.
Să vorbim un pic despre Celaena și reputația ei de asasin. În mintea mea, reputația aia a fost construită pe ceva ce ea a făcut, că așa ar fi logic. Iar atunci când ea e descrisă din punctul de vedere al altcuiva nu am nicio problemă în a crede că este acel asasin temut. Dar atunci când povestea se concentrează pe punctul ei de vedere... acolo încep eu să am o problemă. Asta a fost o chestie care m-a pus pe gânduri și în prima carte, dar atunci am crezut că pur și simplu voia să se concentreze pe acea competiție și mai era și acel mister la mijloc, am zis că poate fata are prea multe pe cap deja. Dar aici nu mai are nicio scuză în mintea mea. Adică, a fost antrenată de acel rege al asasinilor și într-un mod destul de dur, și-a pierdut prima iubire într-un mod destul de tragic, a mai petrecut și un an în Endovier fiind tratată așa cum a fost și chestia asta nu a lăsat nicio urmă asupra psihicului ei? Eu cel puțin nu am văzut nimic care să sugereze asta și mi-a fost greu să accept la un moment dat că fata aia de a ucis nu știu câte gărzi în Endovier și a ajuns la câțiva centimetri de libertate e aceeași cu cea care a ajuns să fie campionul regelui. Iar când o mai dă și în stadiul de fetiță îndrăgostită până peste urechi... mă abțin mai bine.
În parte a doua a cărții, Celaena a devenit în sfârșit acel asasin, deși a luat-o un pic razna, sau un pic mai mult, și cam ăla a fost momentul când nu am mai putut suporta și am sărit la ultimul capitol și apoi am căutat să văd și eu unde explică care e faza cu marele twist de la final, pe care îl știam, că am prostul obicei de a citit ultimele propoziții ale cărții. Iar explicația... dezamăgitor rău, și considerând tot ceea ce a zis Celaena la final, și faptul că ar fi știut adevărul în tot acel timp pur și simplu m-a făcut să mă întreb ce naiba a fost în capul ei tot romanul, până în punctul în care a luat-o razna. Pur și simplu nu are sens în mintea mea.
Mda... Foarte dezamăgitoare cartea, din punctul meu de vedere. Nu voi continua seria, pur și simplu nu simt că ar mai merita.

Comentarii