sâmbătă, 22 februarie 2014

Winter's tale

Nu a fost deloc ce m-am așteptat să fie, o să zic asta din start. Dar asta nu a fost până la urmă nici în sens rău, dar nici în sens bun, e pur și simplu, dacă asta are sens.
Povestea sună cam așa: în New York, hoțul Peter Lake se îndrăgostește de Beverly Penn după ce încearcă să îi jefuiască locuința, sau pe cea a tatălui ei, ca să fiu mai exactă. Iar de aici pornește totul.
Cum am zis, nu a fost ceea ce mă așteptam. Anume povestea aia de dragoste care învinge chiar și soarta. Nu, nu este deloc așa. Și menționez că, în afara unui singur lucru, nimic din ceea ce voi zice mai jos nu va fi în sens negativ, chiar dacă ar putea părea așa. Și nu vor fi spoilere.
Încep cu ceea ce m-a deranjat, anume ceea ce au făcut părinții lui Peter Lake la începutul filmului, mi s-a părut ușor ilogic.
Încă de când am auzit prima frază m-am gândit că filmul ăsta va fi ciudat. Iar apoi, când a apărut acel cal am devenit și mai convinsă că așa va fi. Și dacă ar fi să îmi spun părerea despre film într-un singur cuvânt, exact ăsta ar fi: ciudat. Trebuie să îl vedeți ca să înțelegeți.
Acum, trebuie să recunosc că relația dintre Peter și Beverly și modul în care a fost arătată chiar mi-a plăcut. Mai ales că tipa e pe moarte, ceea ce se află destul de repede, la o vârstă nu prea fericită pentru ea. Mi-a plăcut cum el chiar a crezut că o poate salva, chiar împotriva a tot. Mi s-a părut frumos.
Genial mi s-a părut însă atunci când a apărut Will Smith în film, și în ce rol a apărut. Nu voi zice ce, nu vreau să stric surpriza în cazul în care nu știți deja. Pur și simplu m-a surprins, dar în același timp chiar mi s-a părut tare să-l văd tocmai pe el în rolul ăla. Și asta i se aplică și lui Russel Crow, știam că e în film, dar habar nu aveam în ce rol.
Au fost suficiente momente când m-am trezit zâmbind și chiar râzând în timp ce mă uitam, deși de cele mai multe ori asta nu a fost pentru că scenele respective ar fi fost amuzante. Dar pur și simplu anumite chestii mi s-au părut atât de ciudate și de abstracte pentru mintea mea, încât nu m-am putut abține.
E drept că eu am fost confuză mai pe tot parcursul filmului, dar tot am vrut să văd ce anume se va întâmpla mai departe. Atunci când ceva mi se pare extrem de ciudat, trebuie să aflu care e faza, ce vrea de fapt să fie și de ce se întâmplă toate acele lucruri.
Iar la un moment dat unul din personaje spune ceva care pentru mine a explicat tot filmul. Iar mesajul de la final chiar mi s-a părut foarte frumos și adevărat de altfel. Iar modul în care a fost el transmis e diferit față de tot ce am văzut eu până acum.
O chestie amuzantă pentru mine la final a fost că după ce am ieșit din sală, la întrebarea ce cred despre film, răspunsul meu cel mai sincer a fost: nu știu. E prima dată când mi se întâmplă așa ceva. Dar cred totuși că filmul merită văzut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu