"Casa scorpionului(Matteo Alacran #1)" de Nancy Farmer

How to begin? Chiar aveam așteptări mari de la cartea asta și tind să cred că nu m-am informat suficient înainte de a decide să o cumpăr. Deși, am auzit multe lucruri bune despre ea...
Asta e povestea lui Matt, care este clona celui mai puternic traficant de droguri, Patronul, care trăiește de peste o sută de ani. În lumea lui Matt, clonele nu sunt văzute deloc bine, sunt chiar considerate a fi monștri, iar atunci când familia Patronului află despre existența lui Matt, evident că lucrurile nu ies foarte bine, dar cum Patronul îl protejează nu are parte de o viață rea.
Acum, la început chiar mi-a plăcut, pentru că facem cunoștință cu Matt la vârsta de șase ani și apoi îl tot urmărim în timp ce crește. Iar la început chiar mi-a plăcut de el, prima întâlnire cu Patronul nu a fost rea deloc și mai e și Maria, prietena lui Matt, care e simpatică la început. Însă pe la jumătate deja mă plictisisem un pic, pentru că nu prea multe se întâmplau, iar anumite personaje, inclusiv Maria, începuseră să mă cam calce pe nervi.
Cred că cea mai mare problemă a mea cu această carte a fost că nu am putut să îmi scot din cap ideea că seamănă prea mult cu o telenovelă, iar faptul că acțiunea e pe undeva prin Mexic nu a ajutat deloc. Adică, ai familia Alacran cu toți membri ei, care nici nu se prea suportă, și nu e nimic special în legătură cu ei, nu știu cum să mă exprim. E și toată drama aia că unii sunt căsătoriți pentru că așa a decis Patronul și ei nu au niciun cuvânt de zis în asta, și toate cele. Iar personajele negative sunt pur negative, și cele pozitive la fel. Poate cu excepția lui Tam Lin, cred.
Personajele, dacă nu sunt complet plate, ca Tom și Felicia, ajung să fie destul de sâcâitoare, mai ales că cei care știu de ce anume Matt există nu vor să îi spună nimic, în parte din cauza camerelor de supraveghere din toată casa, dar există momente când sunt complet în afara ariei lor de acoperire și lui Matt tot nu i se zice nimic. Ca personaje, Maria cred că m-a enervat cel mai tare la un moment dat. Adică, e atât de evident că familia aia a ei e plină de scorpii, și unii îi fac niște chestii foarte urâte, iar ea îi iartă întotdeauna și când a mai dat-o și în religie am vrut să îi trag o palmă. Cât despre Matt, la ce educație bună se tot spune că a primit, e super naiv.
O altă chestie ar fi că eu una nu prea am reușit să urmăresc trecerea anilor, adică nu îmi puteam da seama când anume Matt avea 8 ani și când avea 11, doar dacă nu era menționată la un moment dat vârsta. Nu e chiar mare lucru, dar pe mine tot m-a sâcâit.
A, și spre final, după un anume eveniment, nu voi da spoilere, se întâmplă cele mai ciudate chestii, adică Matt ajunge în locul ăsta și totul pare fix ca nuca în perete. Partea aia nu s-a potrivit deloc cu restul cărții și eu m-am tot întrebat de ce anume a fost partea aia în carte și ce scop a avut, am și sărit pe acolo pentru că nu înțelegeam nimic. Iar la final m-am întrebat care anume a fost întregul scop al cărții ăsteia. Pentru că dacă totul a fost doar pentru a scăpa de Patron... nu mi se pare că ar fi meritat să mă chinui cu cartea asta.
Dar a avut totuși și părți bune. Mi-a plăcut toată strădania lui Matt de a își da seama dacă el poate fi considerat om sau nu, doar pentru că este clona cuiva și mi-a mai plăcut lumea creată de autoare, deși aș fi preferat să aflu mai multe detalii decât am obținut citind. Altfel, dintre personaje, Celia a fost simpatică cam pe tot parcursul cărții și... cam atât.
Ideea e că această carte abordează un subiect interesant, anume clonele și toată discuția din jurul lor, care e foarte interesantă de altfel, dar o dă rău de tot în bară la capitolul poveste. Nu pot să zic neapărat că regret că am citit cartea asta, doar că a fost o mare dezamăgire la câte lucruri bune am tot auzit despre ea. 

Comentarii

  1. Inițial am crezut că este o carte asemănătoare cu Oracolul, cartea lui Catherine Fisher. Adevărul este că n-am citit nimic despre ea, înainte să intru aici :D Nu știu ce să zic, subiectul nu mă prea pasionează :D Îmi pare rău că a fost o dezamăgire, dar cred că din fiecare carte avem de învățat, și ceva, oricât de neînsemnat, sigur ai învățat din această lectură :D :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am citit cartea aceea, deci nu știu să îți spun.
      Da, cu ceva tot am rămas din cartea asta, a avut ceva interesant până la urmă, de aceea nici nu regret neapărat că am citit-o :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu