"Jocul secretelor(Destine pierdute #2)" de Adina Speteanu

Am recitit recenzia primului volum din serie, pentru a îmi aminti mai bine ce m-a deranjat atunci, pentru că va are legătură cu ce voi zice despre al doilea volum. Dar înainte, din nou, nu fac rezumat, îl puteți găsi aici dacă sunteți interesați.
Ce trebuie să spun mai întâi e că volumul ăsta mi s-a părut mult mai bun decât primul și sunt fericită că am găsit în sfârșit după atâta timp o serie cu vampiri care să îmi placă. Și a căror vampiri nu m-au enervat. Uite așa ar trebui vampirii să fie, nu ca ăia din Jurnalele vampirilor sau Cartea pierdută a vrăjitoarelor.
Chiar mi-a plăcut modul în care a progresat întreaga poveste, cam pentru toate personajele. A devenit din ce în ce mai interesantă și în același timp are un aer de mister așa, pentru că se tot dau diverse indicii, dar ar putea însemna mai multe lucruri, iar eu încă aștept anumite răspunsuri, mai ales cu privire la un anumit membru al familiei Nataliei. M-am tot gândit la el în timp ce citeam și trebuie să fie ceva cu el, cel puțin așa cred.
Cam toate plângerile mele din primul volum s-au rezolvat în acesta. Mi-a plăcut mai ales evoluția Nataliei și faptul că a înțeles cine e și cam ce implică rolul ei și că dacă se plânge nu va rezolva nimic. În schimb, chiar a început să ia acțiune fata, iar momentul meu preferat al ei a fost ceea ce a făcut la final.
Iar momentele dintre ea și Andrei, când se tot certau, mi-au plăcut foarte mult, erau atât de amuzante, iar niciunul din ei nu voia să renunțe, ceea ce făcea ca totul să fie și mai haios. Și că tot ziceam de Andrei, chiar vreau să aflu mai multe despre el, pentru că are el ceva ce mă duce cu gândul la faptul că nu ar fi chiar cum pare la prima vedere, nu știu cum să explic.
Zero, Tudor și Andrei sunt în continuare preferații mei, iar dintre ei cred că Zero îmi place cel mai mult, cel puțin după acest volum.
Singura chestie despre care încă nu știu ce să cred este motivul de la care a pornit toată răzbunarea asta a lui Dragoș. M-am tot gândit la asta, pentru că mă sâcâie într-un fel. Da, e ușor țăcănit el și dacă ar fi să privesc lucrurile așa ar cam avea sens să facă toate acele lucruri, dar în anumite momente tot mi s-a părut ușor exagerat. Dar în același timp nu mă deranjează chestia asta suficient de mult încât să strice cât de mult îmi place povestea, deci până la urmă e ok. Totuși, sper să existe mai multe detalii despre ce s-a întâmplat atunci, pentru că ar fi interesant de aflat.
Mi-a plăcut foarte mult, mă bucur în continuare că am dat o șansă acestei serii, e complet diferită față de alte cărți cu vampiri, mult mai bună din punctul meu de vedere. Recomand seria și autoarea de altfel. Abia aștept să apară volumul trei.

Comentarii

  1. Iti recomand Cronicile Vampirilor de Anne Rice sau seria Anita Blake de Lauren K. Hamilton - pentru mine, acel gen de vampiri este cel original, nu stiu daca e posibil sa nu iti placa modul in care sunt construiti. Plus ca stilul ambelor autoare are ceva foarte elegant, sunt complet diferite cartile lor de cele ale autorilor YA.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru recomandări, cred că am o carte de Anne Rice prin bibliotecă, parcă "Interviu cu un vampir" dacă nu mă înșel; voi încerca, să văd cum mi se pare. De cealaltă autoare nu am auzit până acum, dar despre Anne Rice am auzit multe lucruri bune.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu