miercuri, 26 martie 2014

Writing


Stai închis în cameră și te holbezi la monitorul laptopului, la foaia albă din fața ta. Stai așa de câteva minute. Vrei să scrii, dar nu știi cum să începi, nu îți poți găsi cuvintele, deși ai scenele foarte clare în minte. Știi ce anume ar trebui să zică fiecare personaj, modul în care vor reacționa, știi totul. Dar nu le poți pune în cuvinte. Cel puțin, nu încă.
Nu înțelegi de ce e atât de greu. Nu e prima dată când faci asta. Ai mai scris multe altele înainte. Și totuși, oricât de multe ai fi scris, tot mai ai parte de astfel de momente. Când nu poți găsi cuvintele potrivite, când nu poți transpune pe hârtie ceea ce deja e format în mintea ta. Și e frustrant. E foarte frustrant.
Te chinui, începi să apeși pe taste și să încerci să scrii. Te uiți peste cuvintele de pe hârtie, dar nu ești mulțumit și le ștergi pe toate. Mai privești câteva minute acea foaie albă, încerci din nou, dar cu același rezultat.
Întorci capul spre biblioteca din cameră și îți plimbi ochii pe toate acele cărți, pe titluri, pe numele autorilor. Până să te apuci tu însuți de scris, nu ai știut niciodată cât de greu este de fapt întregul proces. Cât de frustrant și enervant poate fi să nu poți pune cuvintele pe hârtie. Când ceea ce ai reușit să scrii nu este la fel cu ceea ce ți-ai imaginat. Când ai o idee pe care nu știi cum să o dezvolți și îți petreci ore, zile, chiar săptămâni, încercând să îți dai seama. Când ceea ce scrii nu se apropie de perfectul standardelor tale.
Și uneori nu ai timpul necesar pentru a scrie, iar în acele momente ai toată inspirația și ideile din lume, dar nu le poți folosi, pentru că ai lucruri mai urgente de rezolvat. Îți spui că vei ține minte toate acele idei și că le vei pune în aplicare imediat ce vei avea timp, dar până atunci le vei uita. Pentru că nu le-ai notat nicăieri. Tot aici pot intra și toate acele idei pe care le-ai avut noaptea târziu, dar ți-a fost prea lene pentru a te ridica din pat să le notezi, spunându-ți că ți le vei aminti dimineața, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată.
Iar finalizarea unui roman, deși nu vrei să îl numești roman, pentru că nu te consideri suficient de bun, termenul mai potrivit ar fi poveste în mintea ta, durează cel puțin câteva luni și poate fi obositor.
Dar în ciuda tuturor acestor lucruri, nu renunți niciodată, continui să te străduiești. Și, la final, atunci când scrii ultimele cuvinte ale unei astfel de povești, când pui acel ultim punct și îți dai seama că ai reușit, că ai dus povestea personajelor la bun sfârșit, te simți mândru în adâncul sufletului tău. Pentru că ai muncit mult ca să ajungi acolo și nu a fost mereu ușor. Dar totul a meritat.
Nu contează că poate anumite persoane pe care le cunoști nu vor înțelege niciodată de ce faci asta, de ce scrii, de ce aloci atât de mult timp acestui hobby. Nimic din toate astea nu contează. Pentru că ai reușit să creezi o lume nouă, cu propriile ei personaje, cu propria ei viață, iar acest lucru are o magie a lui, pe care unii nu o vor înțelege niciodată. Dar tu vei fi întotdeauna mândru de faptul că ai reușit să faci așa ceva.
It was all worth it in the end.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu