"În noapte" de Haruki Murakami

Asta va fi o recenzie puțin mai ciudat de scris, pentru că povestea în sine și stilul lui Hurakami sunt ceva ce nu am mai întâlnit până acum, cred. Singura chestie care ar semăna, deși foarte puțin, și doar la o anumită parte din carte, este La țigănci de Eliade. Serios, la o anumită parte din carte numai la asta mă puteam gândi. Dar o să explic imediat.
Deci, practic povestea se petrece într-o singură noapte, începând de pe la miezul nopții, până undeva aproape de șapte dimineața. Iar în decursul acestor ore cititorul întâlnește mai multe personaje. Pe Mari, o fată care a decis să își petreacă noaptea în oraș cu o carte în mână; pe sora ei, Eri, care doarme adânc; pe Takahashi, care are repetiții cu trupa în noaptea cu pricina; pe Kaoru, managera unui love hotel și pe o prostituată chineză care cam dă de bucluc. Plus încă câteva, dar cam astea ar fi cele mai importante, cred.
În primul rând, cartea asta m-a fascinat de la primele rânduri și am citit aproape o sută de pagini din ea în ziua în care am început-o, ceea ce nu mi se întâmplă des, nu sunt tocmai o cititoare rapidă. Dar nu mă puteam opri din citit. Dacă nu ar fi trebuit să fiu atentă la cursuri în ziua aia aș fi continuat cu siguranță să tot citesc. Și eram foarte interesată de personaje și de ce făceau și spuneau. Și partea cea mai tare e că asta e o carte de două sute de pagini în care practic nu se întâmplă mai nimic. Și totuși, mereu a existat acel ceva care să îmi mențină interesul și să mă facă să vreau să citesc mai departe. Și tocmai datorită acestui lucru sunt convinsă că, virgulă, cât de curând îmi voi putea permite să mai cumpăr cărți scrise de acest autor, o voi face cu siguranță. Pentru că eu cred că e nevoie de mult talent pentru a scrie o carte în care nu se întâmplă nimic și care să nu plictisească cititorul. Cel puțin pe mine ca cititor și eu nu am chiar foarte multă răbdare.
Poate că în toată experiența mea cu această carte a avut un rol și faptul că sunt fascinată de cultura japoneză, mai ales pentru că mă uitam mult la anime-uri acum câțiva ani. Încă mă uit, dar mai rar acum. Și povestea în sine și modul în care se desfășura mi-a amintit mult de acele anime-uri, plus că recent am început să citesc și manga. Nu știu cum să explic calumea, dar pur și simplu nu am putut să las cartea din mână la un moment dat.
Un alt lucru care mi s-a părut interesant a fost că, deși cartea e scurtă, a părut a fi mult mai lungă în timp ce o citeam, ceea ce nu cred că am mai pățit până acum. Adică, am citit cărți mai lungi decât asta mai repede și am avut senzația că au fost prea scurte, niciodată invers.
Aș fi vrut să vorbesc și despre personaje, dar nu petrecem cu ele decât câteva ore și nu cred că am ajuns să îl cunoaștem pe vreunul suficient de bine, dar în același timp nici nu mi s-au părut a fi plate, iar ăsta e un alt lucru pe care îl apreciez la cartea asta. Mi se pare destul de greu să scrii ceva scurt în care să nu ai destul timp să dezvălui multe despre personaje, dar să le aduci totuși la viață.
Există o anumită parte în cartea asta care nu este niciodată explicată și pare atât de random pusă acolo, dar totuși parcă în același timp se potrivește perfect acolo unde e. Habar nu am cum să explic, dar exact la asta m-am gândit în timp ce citeam.
Și uite așa recenzia asta a ajuns să fie mai lungă decât mi-am închipuit că va fi. Eu chiar îl recomand pe autor, asta e prima carte scrisă de el pe care o citesc și deja mai vreau și altele. Un singur lucru aș mai avea de zis, dacă nu vă plac cărțile fără acțiune atunci poate că aceasta nu vă va plăcea.

Comentarii

  1. Mă bucur foarte mult că ți-a plăcut! Și mă bucur că recenzia mea a avut o influență atât de mare.
    Asta-mi place și mie la autor, te obosește și ai impresia că a durat mult mai mult decât a fost de fapt, și totul e random pus, dar are sens și nu știu să explic nici eu bine, nu cred că pot fi puse în cuvinte Murakami și lumea lui.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, am mai întâlnit lucruri prin cărți care par atât de random puse acolo, dar Murakami e primul la care se potrivesc acolo unde sunt puse, așa random cum sunt. La o altă carte, exact o chestie pusă random m-a enervat, dar nu și aici. Are el ceva aparte, chiar vreau să mai citesc și altele de el.
      Îmi poți recomanda tu câteva? ;;) În afară de "Dans, dans, dans" și cealaltă care sunt parte dintr-o serie. Celelalte două volume nu le-am văzut nicăieri și prefer să citesc cărțile din serie în ordine.

      Ștergere
    2. Din păcate, primele două volume nici nu mai pot să fie găsită prea ușor sau ieftin, nu se mai tipăresc, deci este recomandat să vezi seria așa. Eu am înțeles, adică nu se pune problema să fie detalii din cărțile anterioare care să apară pe neașteptate în ăstea două.
      Uhm, eu mai am două cărți de el, dar nu le-am citit încă și le-am lăsat la gazdă, deci până începe școala nici nu voi citi. Daar, am fost la olimpiada la română și m-a văzut o profă că citeam Murakami și mi-a recomandat „Kafka pe malul mării” (pe care o am și eu). Știu sigur că și „Cronica păsării arc” și „IQ 84” sunt foarte lăudate. Eu mai am Underground, pentru că eram foarte curioasă de relatările din carte, atentatul cu gaz din metrou, și mă interesa în special o relatare mai în detaliu pentru un viitor fanfic, și am vrut în același timp să mă documentez plăcut, cu un autor care-mi place. Cred că m-ai pierdut pe drum și am vorbit cam mult, scuză-mă.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu