"Scrisoare deschisă către un tânăr" de Andre Maurois

Cartea asta am cumpărat-o din trei motive simple: era ieftină, autorul era francez, și primele câteva pagini mi-au plăcut. Acum, aș putea zice că mă bucur că am găsit-o atât de ieftin, nu pentru că nu ar fi meritat citită, ci pentru că altfel nu cred că aș fi cumpărat-o. Pentru că mi-a plăcut, deși nu sunt de acord cu tot ce a spus autorul.
Cartea asta este exact ce ar părea din titlu că este: o scrisoare către un tânăr, asta însemnând cineva care are undeva în jurul vârstei de douăzeci de ani. De fapt, chiar douăzeci, după cum spune chiar autorul în primul rând al cărții.
Asta a fost o lectură cu adevărat interesantă. Pentru că el, Andre Maurois, spune niște lucruri care chiar cred că se pot aplica, cumva niște adevăruri generale. Mi-a plăcut și modul că autorul a încercat să prezinte lucrurile din mai multe puncte de vedere, nu tot timpul, dar pe anume subiecte a făcut-o. Nu a încercat să își impună punctul de vedere, doar a oferit niște sfaturi și câteva exemple, din experiența lui proprie sau a altora.
Totuși, cartea consider că are și câteva minusuri. În primul rând, majoritatea exemplelor sunt formate din viețile unor autori celebri, cum ar fi Balzac, menționat în nenumărate rânduri. Asta pe mine nu m-a deranjat prea tare, dar cred totuși că anumiți autori au fost menționați cam des, cum ar fi Alain, un autor pe care Maurois pare să îl fi respectat foarte mult. Ar mai fi un minus și faptul că, el fiind autor, scrisoarea se bazează în mare măsură pe asta. Mie mi-a plăcut, și am înțeles niște chestii, pentru că tot scriu povești de câțiva ani, dar la un moment dat e un pic cam mult.
Altfel nu aș avea nicio plângere. Cum am zis, nu sunt de acord cu tot ceea ce a zis el, dar a fost totuși interesant de citit. În cele din urmă, punctele pozitive au fost mai multe decât cele negative, și cred că această carte merită citită, dacă vă plac genul ăsta de cărți bineînțeles.

Comentarii