"Grace de Monaco" de Jean des Cars

Am fost destul de încântată când am aflat despre cartea asta, și nu neapărat pentru că aș fi avut o curiozitate mai veche legată de Grace de Monaco, pentru că nu știam absolut nimic despre ea, ci pentru că acest autor are un stil foarte interesant de a scrie cărți istorice. Am mai citit de el Sissi și Saga dinastiei Romanov, iar ambele mi-au plăcut. Sigur, e importantă informația din ele, dar fiind istorice, dacă nu sunt scrise într-un anumit mod, pe mine nu mă atrag, cu toate că îmi place istoria.
Dar să revin. Chiar mi s-a părut interesantă, mai ales că am început-o fără nici cea mai vagă idee despre cine a fost această prințesă. Și trebuie să spun că povestea ei chiar m-a uimit în mod plăcut. Pentru că e una din acele povești despre care se pot scrie foarte multe cărți și care pare imposibil să fie reală și totuși este. Cam asta e impresia mea generală, la final. Pentru că, să fim sinceri, care sunt șansele ca o actriță cunoscută de la Hollywood să ajungă suverană? Cum se spune și în carte, asta a fost pentru public o poveste de iubire ca în basme.
Povestea ei mi s-a părut destul de emoționantă în anumite momente și nu pot să nu cred că a fost o persoană cu adevărat deosebită. La Hollywood, a știut întotdeauna ce i se potrivește și ce nu, și a fost foarte hotărâtă să joace în ceea ce considera ea că merită și nu doar ceea ce era oarecum obligată să facă prin contract. Ăsta e unul din lucrurile care mi s-au părut foarte importante, pentru că nu a renunțat și a știut cum să obțină ce vrea și, așa cum se zice în carte, a revoluționat cumva industria. Ca Prințesă de Monaco, a făcut multe lucruri bune, cred eu la finalul lecturii, și îmi e ușor să înțeleg de ce a fost plăcută repede de supuși, în lipsa unui cuvânt mai bun, hai să spunem public, am rămas cu impresia că era o persoană fermecătoare și discretă, ceea ce nu e puțin lucru, având în vedere tot ce știu despre Hollywood. Mi se pare că ar fi putut fi un model pentru multe persoane, știu că eu acum o admir și îmi pare rău că nu am aflat despre ea mai devreme. Dar mai bine mai târziu decât niciodată, corect?
Jean des Cars face o treabă foarte bună când vine vorba de cărțile istorice, îmi pare rău că nu se traduc mai multe cărți ale lui și la noi, pentru că eu le-aș citi. Îmi place istoria în general, iar el are un stil foarte frumos de a descrie evenimentele, și cred că în asta se vede și faptul că este jurnalist de meserie.
Și nu mai știu ce să zic, în afara faptului că recomand dacă vă plac cărțile istorice, sau vreți să știți mai multe despre Grade de Monaco. 

Un vis, un vis magnific care se transformase într-o fermecătoare realitate s-a năruit.

Nu e întotdeauna la îndemână să vorbești în mod onest despre o persoană pe care o cunoști.

Scenarist implacabil, viața își rezervă dreptul la repetiții sau întoarceri deconcertante.

Nu contează ceea ce vedem, ci ceea ce simțim; spectatorul este manipulat în mod diabolic.

Ea nu se lăsa în voia valurilor, lupta pentru că trebuia să lupte și pentru că nu folosește la nimic să fii doborât la pământ și ineficient.

"Ei bine, nu mă aștept să fiu fericită. Nu caut fericirea. Totuși, poate că, într-un anumit fel, sunt satisfăcută în viață."

Iată un alt semn tulburător al timpului care trece, după cum greșit se crede, căci în realitate oamenii sunt cei care trec.

Un trandafir din Irlanda, din America și din Monaco, al cărui parfum de neuitat îl vom simți mereu.

Comentarii

Trimiteți un comentariu