"Ultimul avanpost(Ultimul avanpost #1)" de Lavinia Călina

Îmi cer scuze în avans dacă recenzia asta va fi prost organizată, dar trebuia să o scriu imediat ce am terminat cartea, iar toate gândurile și sentimentele mele sunt într-o învălmășeală totală. Sper totuși că va avea sens la final tot ce voi spune.
Acțiunea din roman are loc în anul 2046, după cel de-al treilea război mondial, România fiind regat. Personajul principal, Diane, trăiește o viață luxoasă pe care mulți și-ar dori-o, urmând să se căsătorească cu prințul Alexandru. E nevoie însă de o singură noapte pentru ca totul să se schimbe, iar ea află cât de curând că nimic din ceea ce știa nu este real.
Cartea asta are un început destul de ciudat, iar după primele două capitole uram cam toate personajele prezentate și vreo câteva zile nu m-am atins de carte, aici fiind în parte și din cauza sesiunii. Totuși, am decis să continui, pentru că în mintea mea toată povestea avea mult potențial și aveam ideea asta că fie voi iubi cartea asta, fie o voi urî din tot sufletul. Sunt fericită să spun că prima variantă e cea corectă. După primele o sută de pagini cartea m-a prins și dacă nu ar fi trebuit să învăț aș fi terminat-o într-o singură zi.
După ce am văzut trailer-ul cărții eram convinsă că știu ce se va întâmpla, și totuși nu cred că mă puteam înșela mai mult. Am avut dreptate în privința unui singur lucru, dar pe lângă tot restul acel lucru e foarte insignifiant.
În primul rând, trebuie să spun că mi-a plăcut modul în care autoarea și-a imaginat cum ar arăta totul în anul 2046, și mă refer aici mai ales la tehnologie, apar câteva chestii prin carte care mi s-au părut foarte interesante, și chiar aveam impresia că mă aflu în viitor. Iar evenimentul ce are loc la începutul cărții m-a convins că acțiunea are loc în România, după atâția ani politica nu s-a schimbat cu nimic, și asta a părut să se potrivească perfect teritoriului nostru drag și scump. Gândul meu la momentul ăla a fost ceva în genul: "mda, tipic românesc".
În al doilea rând, personajele. Dia inițial mi-a lăsat impresia de tipă super înfumurată, genul ușor pițipoancă. Dar pe măsură de povestea progresa și aflam mai multe lucruri, cu atât îmi plăcea mai mult de ea, iar la sfârșit pot spune că e unul din personajele mele preferate. Alături de Dan și, la final, Emil. Cât am așteptat să aflu cine e Dan, prin toate recenziile vedeam numele lui și înțeleg perfect de ce toți vorbeau despre el. Prea tare omul, a avut niște replici de-a dreptul geniale. Și Alex, cum să uit de el? L-am urât de la început până la sfârșit, dar pentru ceea ce a fost el construit să facă, a fost minunat. E un personaj negativ în adevăratul sens al cuvântului.
La un moment dat eu am observat o mică asemănare cu Hunger games și una cu Divergent, dar cred că asta a fost și pentru că știam că s-ar fi inspirat un pic după cele două. Totuși, povestea diferă atât de mult de oricare altă distopie pe care am citit-o, încât am uitat foarte repede de asta în timp ce citeam. E una din cele mai originale distopii pe care le-am citit, alături de Starters.
Iar de final ce să mai zic? Mai că nu mi-a picat fața, la propriu. Vreau partea a doua mai repede, vreau să aflu ce se întâmplă mai departe. Știu că autoarea a spus că o scrie, ceea ce mă face extrem de fericită. Iar Lavinia Călina e pe lista mea de autori români talentați care merită mai multă atenție. Recomand cartea asta, dacă nu era deja evident, în principiu tuturor, serios, asta e una din acele cărți la care crezi că știi la ce să te aștepți, că știi exact ce o să se întâmple, și apoi îți dai seama că tot ce ai crezut e complet greșit. Nu e deloc previzibilă, personajele sunt foarte tari, plus firul acțiunii care mi s-a părut destul de original. Chiar merită!


- Omul când vine pe lume are pe el doar pielea, pe parcursul vieții depinde doar de el dacă se leagă cu propriile lanțuri sau îi lasă pe alții să îl lege cu ale lor.

Ai avut vreodată coșmaruri? Probabil că da. Și cum le-ai făcut față? Copil fiind, probabil te-ai ascuns sub pătură sau ai dat fuga în patul părinților. Ca adult, probabil ți-ai spus că e o prostie, nu e nimic real, ai făcut o cafea și ai ales să uiți imaginile care ți-au invadat mintea pe timpul nopții.
Dar ce faci cu realitatea? Ce faci atunci când viața de zi cu zi devine un coșmar, atunci când te pierzi printre minciunile altora, când tu devii doar o umbră, o iluzie menită să hrănească imaginație altora... atunci trebuie să alegi: continui să fii o nălucă pe care o disprețuiești, sau te trezești, îți iei viața în propriile mâini și lupți împotriva propriilor tăi creatori? 
E simplu, ai de făcut un singur pas.
Mai greu e până te decizi să îl faci. E mai ușor să plutești printre nori imaginari, să te scalzi printre stele, să visezi la râuri de ciocolată. Asta până te ajunge din urmă durerea.

- E greu să te trezești dimineață și să realizezi că lumea în care trăiești e o minciună.

Comentarii

  1. Ai vazut, ti-am spus eu ca o sa iti placa :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, Lavinia chiar e una dintre scriitorii români care ar trebui citiți și răs-citiți de toată lumea pentru că nu numai că e o distopie interesanta și suprinzătoare, dar e și autohtonă, cum ai zis tu, sunt destule chestii „tipic românești”. Nice review :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Răspunsuri
    1. Nu ai pentru ce, chiar mi-a plăcut muuult cartea ;)

      Ștergere
  4. Prima carte pe care mi-o cumpar cand am bani. Abia astept sa ajung la ea! Recenzia ta este superba!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper să poți face rost de ea în curând, chiar sunt curioasă să mai citesc și alte păreri despre cartea asta, și sper să îți placă :) Mulțumesc, sunt exact sentimentele mele de la 12 noaptea când am terminat-o, mă bucur că nu a ieșit o mare varză :))

      Ștergere
  5. Welcome to the club! ;) Ar trebui sa facem un fandom pentru cartea asta! Foarte bună recenzia, mă bucur că ti-a placut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Thanks ;) La asta nu m-am gândit, dar nu ar fi o idee rea deloc, eu mă bag într-un asemenea fandom clar. Mersi :)

      Ștergere
    2. Buna ideea Dubhe, si eu m-a bag :)

      Ștergere
  6. Foarte frumoasa recenzia, ti-a iesit super. Cred ca recenziile ies cel mai bine, atunci cand credem ca in capul nostru sunt varza.
    Chiar sunt curioasa in legatura cu cartea, mai ales ca distopiile sunt preferatele mele.
    Ii urez spor la scris si sper ca in curand sa pot sa pun si eu mana pe carte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi, mi se pare ciudat având în vedere că atunci când am scris-o era o varză de gânduri în capul meu :))
      Sper să îți placă când o vei citi și sunt curioasă să aflu ce o să crezi despre ea.

      Ștergere
  7. Am auzit atât de multe lucruri bune despre cartea asta și îmi doresc din tot sufletul să ajung să o citesc cât mai curând! Foarte fain ai vorbit de ea, eu nu prea am citit distopii (ce vorbesc? nu am citit nici una, cred), deci nu știu exact la ce să mă aștept.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper să îți placă, și după ce o vei citit sunt curioasă să aud ce crezi. Mersi :)
      Distopiile sunt în principiu societăți din viitor, de obicei după un război catastrofal pentru populație, în care cei aflați la conducere încearcă să controleze totul pentru că ei cred că e mai bine așa, doar că așa cum e și normal nu toți vor fi de acord cu ei, și va exista acel grup de rebeli. Cam astea ar fi caracteristicile de bază ale genului, așa cum le știu eu din tot ce am citit, dar nu e obligatoriu ca toate să fie la fel de evidente. În cartea asta cel puțin nu sunt.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu