luni, 30 iunie 2014

"Umbra vântului(Cimitirul cărților uitate #1)" de Carlos Ruiz Zafon

Încă de când am terminat primul capitol al acestei cărți, am știut că o să îmi placă, și încă mult. De ce? Păi, datorită primului citat pe care îl veți găsi la finalul recenziei.
Ceea ce m-a convins pe mine de fapt să citesc cartea asta a fost faptul că cineva a descris-o drept o carte pentru cei care iubesc cărțile. Ceea ce e, în parte, adevărat. Pentru că, deși cartea are multe aspecte care mi-au plăcut pentru că îmi place cititul, nu e doar atât, e și un fel de poveste polițistă, în lipsa unui cuvânt mai bun.
Dar să o iau cu începutul. Povestea îl are ca personaj principal pe Daniel Sempere, care este dus de tatăl lui, la vârsta de zece ani, la Cimitirul cărților uitate, de unde poate alege o carte, oricare din miile ce se află acolo, de care după trebuie să aibă grijă după aceea. Cartea pe care o alege se intitulează Umbra vântului și este scrisă de un anume Julian Carax. Fascinat de acea carte, Daniel încearcă să găsească și alte cărți alte acestui autor, dar descoperă că nu prea mai există copii ale acestora, iar autorul este un personaj extrem de misterios. El își propune să afle care este povestea acestui Julian Carax, iar de aici pornește întreaga poveste.
În primul rând, mă bucur că am citit traducerea în română și nu cea în engleză. Cartea e tradusă din spaniolă, dacă nu mă înșel, iar în engleză mi se pare că pierde mult din acel limbaj frumos. Iar ăsta e primul lucru pe care l-am observat la cartea asta și care mi-a plăcut mult: stilul în care e scrisă. Nu aș putea să găsesc cuvintele pentru a descrie, dar e extrem de frumos scrisă.
Chiar am fost surprinsă de cartea asta în mai multe rânduri. Mai întâi pentru că e de fapt o poveste într-o altă poveste. Îl urmărim pe Daniel în viața lui, de când descoperă cartea lui Carax, și modul în care se schimbă în viață, dar în același timp, prin el și cercetările lui, aflăm încet-încet și povestea misteriosului autor. Asta mi s-a părut o chestie foarte interesantă și mi-a mai plăcut faptul că nimic nu pare grăbit, în niciuna din cele două povești și că ai timp să îl cunoști atât pe Daniel, cât și pe Julian. Chiar am apreciat asta, cât și faptul că ambele povești mi s-au părut la fel de interesante. În nicio clipă nu am fost plictisită de povestea lui Daniel, dorindu-mi să aflu mai multe despre Julian, și invers.
Personajele chiar mi s-au părut foarte simpatice, mai ales Daniel și Fermin, pe cel de-al doilea l-am îndrăgit încă de când l-am întâlnit pentru prima dată, mi se pare imposibil să nu îți placă de Fermin, e un personaj așa haios în discursurile lui nesfârșite, dar în același timp știe că totul are o limită și chiar o respectă, când e cazul. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la el însă a fost prietenia lui sinceră pentru Daniel și cum nu se dădea înapoi de la nimic pentru a-l ajuta.
Cartea a avut și suficiente momente în care a fost amuzantă, chiar am râs de mai multe ori. De fapt, cred că a avut de toate, a fost și amuzantă, tristă în anumite părți, poveștile de dragoste au fost foarte drăguțe și mi-a plăcut faptul că încearcă să transmită cumva ideea că în viață, atunci când îți dorești ceva, nu trebuie să renunți, indiferent ce se întâmplă.
La un moment dat, însă, am fost convinsă că nu va primi cinci stele pe goodreads de la mine, pentru că e un punct în cartea asta când totul seamănă perfect cu o telenovelă. Sigur, mai pe tot parcursul ei a existat un ușor aer de telenovelă, dar în acel punct nu am avut niciun dubiu că exact asta este. La final însă, sunt tentată să zic că nu e chiar așa. Sigur, are momente demne de o telenovelă, dar la final chestia asta nu e suficient de grea pentru a înclina balanța, cel puțin pentru mine. Deci, la final, chiar i-am acordat cinci stele, am considerat că merită.
Recomand tuturor, chiar e o carte foarte bună. E genul acela de carte pe care sper să o pot scrie și eu la un moment dat, într-o bună zi. Sunt convinsă acum că voi citit fiecare carte tradusă în română a acestui autor.
Am scos multe citate din cartea asta, și nu cred că voi putea șterge vreunul.


O dată l-am auzit pe un client obișnuit al librăriei tatei zicând că puține lucruri îl marchează pe un cititor atât de mult ca prima carte care își deschide cu adevărat drum spre inima lui. Acele prime imagini, ecoul cuvintelor pe care credem că le-am lăsat în urmă ne însoțesc toată viața și clădesc în memoria noastră un palat unde, mai devreme sau mai târziu - indiferent câte cărți am citi, câte lumi am descoperi, câte am învăța și câte am uita -, ne vom întoarce.

Unul dintre trucurile copilăriei e că nu-i nevoie să înțelegi un lucru ca să-l simți. Când rațiunea devine capabilă să înțeleagă cele întâmplate, rănile din inimă sînt deja prea adânci.

Să urăști cu adevărat e un talent pe care îl deprinzi cu anii.


Nu mă puteam abține să nu mă gândesc că, dacă eu, din pură întâmplare, descoperisem un întreg univers într-o singură carte necunoscută din infinitatea acelei necropole, alte zeci de mii rămâneau neexplorate, uitate pentru totdeauna. M-am simțit înconjurat de milioane de pagini abandonate, de universuri și de suflete fără stăpân, care se cufundau într-un ocean de beznă, în timp ce lumea care palpita în afara acelor ziduri își pierdea memoria pe neștiute, zi după zi, simțindu-se cu atât mai înțeleaptă cu cât uita mai mult.


- Obișnuia să spună că existăm atât timp cât cineva își amintește de noi.

- Cineva a spus o dată că, în clipa când stai să te gândești dacă iubești sau nu pe cineva, deja ai încetat să-l mai iubești.

- Cărțile sunt oglinzi: vezi în ele numai ceea ce ai deja în tine.

M-am văzut atunci pe mine însumi prin ochii ei; un biet băiat străveziu care crezuse că cucerise lumea într-o oră și care încă nu știa că o poate pierde într-un minut.

L-am contemplat pe omul acela pe care cândva mi-l închipuisem puternic, aproape invincibil, și l-am văzut fragil, învins pe nepusă masă. Învinși, poate, amândoi. M-am aplecat să-l învelesc cu pledul acela pe care de ani de zile promitea să-l dea de pomană și l-am sărutat pe frunte ca și când aș fi vrut să-l feresc astfel de firele nevăzute care îl îndepărtau de mine, de acel apartament și de amintirile mele, ca și cum aș fi crezut că, prin sărutul acela, aș fi putut înșela timpul, convingându-l să se scurgă mai încet, să se întoarcă într-o altă zi, într-o altă viață.

- Există temnițe mai grele decât cuvintele.

- E curios cum îi judecăm pe ceilalți și nu ne dăm seama cât de mizerabil e disprețul nostru până când nu ne lipsesc, până când nu ne sunt luați. Ne sunt luați fiindcă nu ne-au aparținut niciodată...

- Partea grea nu e să câștigi bani pur și simplu. Partea grea e să-i câștigi făcând un lucru căruia să merite să-ți dedici viața.

Julian îmi spusese cândva că o povestire e o scrisoare pe care autorul și-o scrie sieși pentru a-și povesti lucruri pe care, altminteri, nu le-ar putea afla.

6 comentarii:

  1. În primul rând, mulțumesc mult și de recomandarea pe goodreads! Știu că și verișoara mea vorbea mult de cartea asta, o are, însă împrumutată, și de câteva luni tot aștept să mi-o dea și mie. Însă mă bucur să văd că primește atâta iubire, numai din modul în care fanii vorbesc despre ea îmi dau seama că are ceva care trezește iubire în inimile cititorilor, și abia aștept să descopăr și eu acel ceva.
    Citatele sunt foarte faine toate, sincer, abia aștept să citesc și eu cartea asta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar are ceva special cartea asta, deși nu aș putea să pun în cuvinte. Am văzut cam ce citești și tot am impresia că ți-ar plăcea și ție cartea asta :) Păi, atunci, aștept să o citești și să scrii recenzia, eu abia aștept să pun mâna pe următorul volum din trilogie.

      Ștergere
  2. De mult timp nu am mai citit o carte atat de buna! :) O recomand calduros oricui!
    Foarte frumoase citatele, ma bucur ca ai avut rabdare sa le cauti si sa le scrii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, a fost foarte bună cartea :)
      Eu tot fac semne prin cărți când găsesc citate și apoi, când fac o pauză de la citit, le scriu pe calculator. Îmi place să scot citate.

      Ștergere
  3. Ideea poveștii chiar mi se pare interesantă și deosebită. Nu-mi amintesc să fi citit până acum ceva măcar puțin asemăntor, și-ți mulțumesc mult de tot pentru recomandarea de pe Goodreads. :) Se vede că ți-a plăcut mult cartea, deoarece mi se pare că ai pus multă dragoste și admirație când ai scris recenzia. Sper să mi-o cumpăr și eu cât de curând; poate mi-o găsesc astăzi în Diverta. Da, am spus că nu voi mai cumpăra nimic până la toamnă, dar vreau să-mi iau "Hobbitul" neapărat, și am văzut că are la Diverta 50% reducere. ^^ Sper să o găsesc și pe aceasta. :)

    Citatele; cred că deja m-am îndrăgostit de stilul autorului numai citind aceste mici fragmente. Foarte frumoase, apropo.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că asta se vede în recenzie, pentru că e o carte deosebită, nu dau des peste așa ceva și mă bucur când se întâmplă :) Mă bucur și că te-am convins să o citești, abia aștept să văd cum o să ți se pară :D
      Și eu am zis că nu mai cumpăr nimic până la toamnă, dar tot am mai găsit patru cărți, dintre care 3 au fost ieftine, gen 10 lei, chiar sub, nu am putut să rezist, mai ales că sunau interesant :)) "Hobbitul" mi-a plăcut, deși mi-a trebuit ceva ca să înțeleg că e de fapt basm, filmul a făcut ca totul să pară mult mai întunecat, iar cartea oricum e muuult mai bună decât ce au făcut ei în film. Asta îmi amintește că trebuie să citesc și celelalte două volume din "Stăpânul inelelor", cândva vara/anul ăsta.

      Ștergere