Kyousougiga

Din nou, merci Sara pentru recomandare! Sunt convinsă că acum voi vedea fiecare din anime-urile recomandate de tine, pentru că avem gusturi foarte similare.
Ok, să trec la subiect. Anime-ul de față o are în centrul acțiunii pe Koto, care ajunge într-un Kyoto dintr-un fel de univers paralel, împreună cu frații ei, A și Un, iar împreună se află în căutarea a ceva important pentru ei. Ajunși în acest univers misterios încep să facă ceea ce orice om normal ar face, nu-i așa? Nu! În schimb se apucă să creeze dezastru pe acolo. Atât pot zice fără să existe spoilere.
În primul rând, am îndrăgit-o pe Koto încă de când am întâlnit-o pentru prima oară. E așa simpatică și plină de viață și chestii, e imposibil să nu o fi îndrăgit imediat. Practic, fără ea anime-ul ăsta nu ar fi fost la fel. Și frații ei sunt interesanți, dar pe ei îi vedem mai puțin.
În majoritatea lui, e un anime super amuzant, nu o singură dată m-am trezit râzând în hohote, ceea ce nu fac foarte des, mai ales când mă uit singură la ceva. Mi-a plăcut mult și lumea în care se desfășoară povestea, acea Mirror Capital, cum o numesc ei. E plină de tot felul de surprize și, deși nu e totul chiar explicat sută la sută, nu e greu de înțeles cum stau lucrurile după ce le vezi și mai au loc niște discuții. Mi s-a părut a fi cu adevărat un loc magic.
Dar trebuie să spun că direcția pe care a luat-o la un moment dat m-a surprins complet, iar la final am rămas cu gândul de: ce super a fost asta! Adică, începe așa vesel și amuzant și chestii, aparent fiind un anime ce își propune doar să îl distreze pe cel care se uită, iar la final îți dai seama că transmite totuși niște mesaje destul de puternice, cel puțin din punctul meu de vedere, mai ales legate de familie și de importanța ei. Și aici am ajuns să o iubesc și mai multe pe Koto și să îl iert un pic pe tatăl ei pentru toate greșelile lui, pentru că în final cred că a găsit și el ce căuta și nu cred că ar fi reușit fără Koto și ceilalți și îmi place să cred că a învățat ceva important de la ei. Chiar și cei mai puternici au îndoieli câteodată și au nevoie de ajutor, chiar dacă nu vor să o recunoască.
Nu știu ce să mai zic, mi-a plăcut de la un capăt la celălalt, chiar dacă începutul e cam confuz, dar majoritatea anime-urilor sunt așa, din experiența mea proprie; toate personajele mi s-au părut foarte simpatice, și la final am descoperit în el mult mai mult decât m-am așteptat, am primit cam toate explicațiile necesare și m-am trezit zâmbind ușor la sfârșit, mulțumită cu modul în care totul s-a terminat. Iar cu cât mă gândesc mai mult la el, pentru că e cam imposibil să nu o fac, îmi dau seama că îmi place din ce în ce mai mult. Totuși, nu pot scăpa de senzația aia sâcâitoare de "și eu ce ar trebui să fac acum cu viața mea?".

Comentarii

  1. Whoa, mă bucur să aud asta! Am încercat să-ți recomand câteva din preferatele mele, însă să fie și pe gustul tău! Și mă bucur nespus de mult să văd că ți-a plăcut.
    Sincer, anime-ul ăsta este unul dintre preferatele mele! Deși și eu am avut inițial impresia că o să fie ceva ușor și amuzant, de la episodul patru încolo mi-a înrădăcinat inima. Țin minte că era 31 decembrie, aproape de an nou și artificii, și eu plângeam din cauză că acest anime îmi dădea toate feels-urile pe care nu trebuia să le am. Mi-au plăcut mult toate personajele, iar pe tatăl ei l-am adorat atât de tare, pentru că face atât de multe greșeli și e atât de uman!! șwș La fel și cu călugărul.
    Iar fucking iubirea dintre părinții ei, oh Doamne, te rog spune-mi că-mi simți durerea? Scuze, dar de anime-ul ăsta nu prea a auzit nimeni și nu am avut șansa să fiu entuziasmată de el și să-mi las toate sentimentele pe-afară! Are o grămadă de hint-uri și substraturi pe-acolo, însă asta îl face atât de deosebit.

    Mă bucur enorm că ți-a plăcut și e bine să văd și pe altcineva blocat în aceeași stare în care a fost și eu, haha.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A ajuns să fie și printre preferatele mele, împreună cu SAO și Angel Beats! Sincer, nu m-aș fi așteptat la asta, am început să mă uit la el gândindu-mă că e scurt și că îl pot vedea într-un timp scurt, dar habar nu am avut că va ajunge să se joace în halul ăsta cu sentimentele mele. Da, tatăl ei e genul ăla de personaj pe care e imposibil să nu-l iubești, mai ales pe la sfârșit după ce afli toată povestea. Mi-a fost așa milă de el sincer, și când am înțeles de ce plângea în somn pe la început, când l-a surprins Koto... mi-a frânt inima, serios.
      O simt și eu, mi s-a părut așa frumos și totuși atât de trist. Totuși, cel mai mult cred că m-a emoționat Koto la final, când îi dădea pumni și picioare lui taică-său și îi explica ce e iubire prin toate lucrurile alea simple.
      Când văd un astfel de anime, atât de bun, având atât de puține episoade, îmi amintesc de ce îmi plac anime-urile în primul rând, deci mersi din nou pentru toate recomandările. Cred că o să mă uit la Mawaru pendguindrum(cred că am scris greșit), primul pe care mi l-ai recomandat în acea postare, dar doar ca să știu, și ăsta e din categoria cu toate feels-urile?

      Ștergere
    2. Daa, tot categoria feels-uri! Însă este foarte, foarte interesant. Similar cu Kyousougiga până la un punct, aici ai mai multe personaje care să te distrugă emoțional. E, din nou, unul din anime-urile mele preferate și mă doare să văd că de fapt este foarte underrated.
      Sper să-ți placă!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu